1,205 matches
-
Asta n-ai învățat-o de la mine.“ „Cezărică, unde ți-e bocancul?“, m-am interesat și eu. Râdea fără un sunet, dar cu gura până la urechi: „L-am lăsat ga-garanție!“ După care ne-a trântit berile în față. Erau ga-gata desfăcute. „Cine știe de unde le-a luat...“, a bombănit Mihnea. „Ai verificat, măcar au acid?“ Am tras cu toții o gură, în același timp, fără să dăm noroc. Gustul părea bun, apos și rece, de cârciumă. Nu găseai birt în orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știa despre ce vorbesc. Am deplasat ușor lumina pe monument. Bălcescu se clătina sau căpătase puțină spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca funcționarea ansamblului să fie împiedicată, iar parametrii ei optimi bulversați, eu aveam la îndemână ustensilele potrivite. Drept urmare, pe lângă cărți și haine de schimb, valiza de concediu conținea și-un pachet cu medicamente, instalat confortabil și liniștitor în compartimentul principal. Desfăcutul lui dura vreun sfert de oră, era primul lucru pe care îl făceam în orice călătorie: scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica spahiii cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
capitalurile lui disponibile. Dacă întreprinderea merge bine, titlurile se vor urca în măsura productivității lor, dacă e mediocră, ele vor scădea în aceeași măsură. Prețurile ce se formează sunt însă naturale, stau în legătură cu producțiunea întreprinderii. Cumpărate însă en gros și desfăcute en detail de un puternic institut de bancă, acesta are puterea de-a crea prețuri artificiale urcate când vinde, prețuri artificiale scăzute când {EminescuOpXII 276} cumpără. Creând însă prețuri artificiale urcate pe cari Creditul, nu întreprinderile le câștigă, e evident
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Creditul Mobiliar nu e bancă de comerț. El nu primește acții pentru a le vinde una câte una pentru un comision; el cumpără acțiile en gros, pentru a le urca cât se poate de sus și a le vinde. După ce, desfăcute odată, prețul lor au scăzut, el le cumpără din nou, le reurcă și iar le vinde, indiferentă fiind valoarea lor intrinsecă; căci, având la dispoziție un capital de 40 și mai bine de milioane, el poate urca în sus hârtia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcați de alții. În primul etaj al casei am aflat 14 femei tot în așa poziție și cu părul desfăcut. Un cadavru era ars de nu se mai cunoaștea nimic și m-am mirat văzîndu-l învelit într-un voal cu fire de argint, cu totul neatins, poate era o damă din cor sau balet. Într-un colț zăcea cadavre arse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un moment dat, s-a ridicat de pe scaun, și-a lăsat port-hart-ul pe care-l avea agățat de umăr și s-a îndepărtat cu un pas de șirul stranelor și și-a înălțat ambele mâini în sus, cu palmele larg desfăcute, spre bolta Catedralei, ca și când ar fi vrut să culeagă ceva nevăzut din aerul de deasupra credincioșilor. Când acolo, la sfârșit, după ce-am luat anaforă integrați în șuvoiul de credincioși ce ne-a purtat spre ieșire, fără să mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu bota, că oamenii-s ca oile. Zice unu către mine: „Măi, ieși și tu, că și tu ai dat la Chilințan și la nu știu care 40 de saci de porumb boabe, În Țăndărei, unde Îs silozurile”. Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și o fost trei inși care o Împărțit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era un inginer specializat În cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu Îl chema... Era de luni de zile În anchetă și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu și avea aici la pantofi tălpile desfăcute așa, arcuite de bătături de rangă la picioare. Și-a zis: „Domne, te așteaptă zile grele”. „Cum domne? Dar eu n-am nici o vină.” Ăsta mi-a spus: „Domnule, uite, nu am nici un dinte În gură. E nenorocire”, zice, „te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
amitiées amoureuses”, crescând exact după sinuciderea tatălui meu pe care-l adoram, ca și acum, când scriu rândurile astea. Nu era nici o nuanță sexuală, și totuși adorația mea includea și corpul lui iubit pe care l-am văzut ultima oară desfăcut de cădere, tumefiat, negat, adăugat furiei împotriva Creatorului său. La radioul suedez sunt Poetul lunii, într-o structură muzicală fascinantă: poemele Iubitul spunea, pe muzica lui Zamfir, Lilith pe muzică de Pergolesi, și Oglinda femeii pe Missa solemnis a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a vedea ce mișcări face adversarul. Când am intrat în cameră, s-a repezit în brațele mele. Nu m-a sărutat. S-a lipit strâns de mine, ca și cum ar fi vrut să fie consolată. Patul era așa cum îl lăsasem, desfăcut. Veioza lumina discret la capătul lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt pierduți, timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu un deget la tâmplă de multe ori viața e croită prost (mâneci scurte pantaloni prea lungi) ca și cum un croitor misterios se grăbește să o arunce pe noi fără probă dar viața este frumoasă totuși chiar și atunci când are tivul desfăcut 14 mai 2011 Suflete lăsate de izbeliște încă mai cred că oamenii au suflete o astfel de idee ar putea suprinde (în unele cazuri poate chiar în toate) e bine să pui răul înainte așa spunea tata după o vreme
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iasă în stradă la marș. Am căutat-o pe Sophie, care m-a văzut ea prima și a strigat: A venit organizatorul. El e. Uite-l pe March! Ședea pe unul din butoaiele alea imense, cu gambele în ciorapi negri desfăcute. Înfierbântată, însă palidă și posomorâtă, cu părul ei negru acoperit de o bonetă, îi jucau ochii negri în cap de emoție. Încerca să nu îmi arate nici un semn de familiaritate față de ele, așa că nimeni nu și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mână, a întins o bucată de carne printre gratiile coliviei. Vulturul și-a întins capul și a luat-o. A mai încercat o bucată, iar el s-a suit pe brațul ei cu acel fâșâit aproape imperceptibil al aripilor sale desfăcute care e atât de înspăimântător în sine, acel umăr ridicat cu forța sa avântată și vârfurile aripilor cu subțioara ruginie de înger al morții sau cu adâncitura aceea profundă din interiorul aripii. Ghearele lui se agățaseră bine de brațul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai supărat, Radule. La mine de ce nu te gîndești? Tocmai că mă gîndesc cam mult. Știu eu cum e cu frumoșii ăștia care, pe deasupra, mai și insistă. Și-ncă la cine!... "Și-ncă la cine !..." repetă Paula, fluturîndu-și brațele larg desfăcute. Iată-mă tîrfă de-a binelea; n-au decît să-mi facă bărbații cu ochiul și... De ce nu-i trîntești telefonul în nas?! țipă Radu, întorcîndu-se către ea. Pentru ce?! i-o taie la fel de tare Paula. Să fiu divertismentul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare? îl măsoară femeia cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt libere. Dar sînt prea departe de sobă. Vă rog! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fratele meu omul? îl întreabă Ovidiu. Un ceai fierbinte, mîine spre ziuă răspunde Lazăr din mers. Cînd ajunge lîngă scaunul său, rămîne un timp în picioare, cu privirea absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fiu egal! am luat, zic, niște fasole grasă... Am vrut s-o transfer de acolo; poate că într-un alt mediu..., ba chiar sigur că alt mediu... Ce, a vrut s-audă?! Cum lucram în ziua aceea în sufragerie, masa desfăcută, plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
electronicii, dar voi păstra mereu în suflet marea lecție de umanitate dată de Boccaccio și voi putea angaja o discuție despre Iliada, argumentînd chiar și de ce Napoleon o considera un jurnal de război. Aa-ah! se întinde Ion, cu brațele larg desfăcute. Mult mai vorbești! Ce mai face madam Săteanu? Precum știi saltă din umeri Mihai, preocupîndu-se de o vedere așezată sub sticla de pe birou, o ilustrată cu un mănunchi de brîndușe mov. Prima oară cînd am s-o văd evident, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului, în vreme ce fratele lui, acoperit cu blana actorului, doarme pe picioarele studentei. Lemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]