590 matches
-
e mult mai serioasă și mai profundă în studiile închinate lui Eminescu. Critica nu-l mulțumește pe autorul Labirintului... și are mare dreptate când afirmă: Câtă risipă de energie la critici ca să arate cât de puțin au înțeles cutare carte, desfigurând-o după chipul și asemănarea proprie." (1145) Sau "Cum e criticul, așa devine și opera analizată." (1148) Se știe că în literatura română se practică deseori o critică absolut subiectivă cu țintă precisă. Unii din ei au SRL-uri, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în masă pus în funcțiune de regimul nazist. Odată cu repararea fizică a țării distruse de război s-a dat startul unui proces simultan de reparare morală. Însă, dacă milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul de competiție, negrădinărit de reguli precise, de fair-play și de principii echitabile duce și el la înră ire. Suntem contaminați de o sălbăticie a carierei și a câștigului care ne desfigurează. Ritmul vieții zilnice nu menajează, nici el, pacea interioară. N-avem timp, n-avem ră gazuri de reîmprospătare, ne-am pierdut singurătatea, adică șansa confruntării raționale cu sine și cu ambianța în care ne mișcăm. Reflecția e înlocuită tot mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui James Hillman. Ne-am declara mulțumiți dacă și-ar aminti măcar de Beatles: „Will you still need me, will you still feed me, when I’m sixty four?“ Despre disperare În vremuri grele, disperarea devine ambianță cotidiană. Numărul celor desfigurați de griji, nesiguranță sau revoltă și al celor dispuși să facă gesturi extreme crește simțitor, până la a ajunge un fenomen social. Cum poți veni în ajutorul unui om care și-a pierdut speranța? Ce strategie, ce tip de reacție poți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății a devenit o baie de vulgaritate. Suntem în ochiul unui vârtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „ăreaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de limbă, ci și un mod de a face rău sufletelor“ (Phaidon, 115, e). A vorbi șleampăt, răstit, ofensator
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii), dă drumul la aforisme marca proprie: „Boule“, „Prostule“, „Să vezi ce smardoială (sic! ) o să-ți dau!“ etc. Un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o Împlinire. Mița Baston, din D-ale carnavalului, se autodefinește tot Într-un moment de criză sentimentală. Înșelată În dragoste (și, la rândul ei, Înșală), ea nu recurge la metode obișnuite de manipulare emoțională. Amenință și vrea să se răzbune desfigurându-și amantul; cumpără vitriol, Îi ia urmele ca un detectiv, caută momentul prielnic și trece la fapte, după ce prima Încercare - limitată doar la cuvânt - eșuase: „MIȚA: Vezi tu sticluța asta? (Scoate din buzunar o sticluță mică și i-o arată
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
scuipă... Cum pot ființele omenești să trăiască în felul ăsta, și cum pot să-i învețe și pe alții? De-am putea măcar să ne ținem gura! Drama, tragedia aparțin scenei, nu vieții, ăsta-i baiul. Le lipsește sufletul. Orice artă desfigurează viața, o reprezintă fals, și teatrul mai mult ca toate, pentru că seamănă atât de bine cu viața, vezi oameni în carne și oase mergând și vorbind. Dumnezeule! Când deschizi aparatul de radio, îți poți da seama imediat dacă cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că, pe ascuns, căutam să-mi ușurez propriile-mi remușcări și vinovății. Cât de repede acoperim, dacă-i posibil, grozăvia morții și a pierderii prin orice fel de explicație, ca și cum am fi nevoiți să justificăm însuși destinul care ne-a desfigurat. Și evadarea în Australia putea fi înfruntată acum cu o conștiință curată. Cum ar fi putut Hartley să accepte gândul de a părăsi Anglia atâta timp cât Titus era dat dispărut? Sau poate că o acceptase? Probabil că nu. Probabil că din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a așternut peste noi un soi de diabolică mâzgă, care oxidase totul și care părea să emane, fără voie, chiar din făptura ei, așa încât de dragul ei, de dragul meu, a trebuit să ne despărțim pentru totdeauna. Și acum o văd parcă desfigurată pe veci de această mâzgă, șleampătă, murdară, soioasă, bătrână. Cât sunt de crud și de nedrept! Nimic n-a fost din vina ei. Singura vină cu care ar putea fi măsurate lucrurile îmi aparține mie. Eu mi-am scăpat demonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică în celulă... Domnule... a venit doi ofițeri de Securitate de la Pitești. Prima dată l-a scos pe Gherghișan, l-a bătut... a venit desfigurat în celulă. Am apucat să zic: Petrică, ce se-ntâmplă? Veleanu, hai și tu! Știți cum îi chema pe ofițerii aceștia? Pe ofițeri nu știu cum îi cheamă... Parcă să zic unu’ Călin... Da’ nu mai știu sigur. Plutonier de serviciu pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
împărăția cerurilor rămâne deschisă pentru om, oferind căi și mijloace de a conduce pe acesta în slava dumnezeiască. Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul și asemănarea sa; un chip dumne‑ zeiesc pe care, din cauza păcatului, omul l‑a desfigurat în mod jalnic. Dar Cristos, imaginea deplină și perfectă a lui Dumnezeu cel nevăzut, l‑a răs‑ cumpărat cu milă prin moartea sa. Apoi în Cristos, ucenicii săi devin o făp‑ tură nouă. Prin forța acțiunii Duhului Sfânt, sunt transformați
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui, am fi murit de bucurie 92! Trebuie să fim conștienți de faptul că misiunea lui Cristos pe pământ a fost aceasta: să le redea oamenilor frumusețea refăcând în ei chipul, imaginea lui Dumnezeu desfigurată de păcat. În acest mod trebuie înțelese consecințele din ajunul morții sale: și acum Tată fă‑mă strălucit ca tine însuți cu strălucirea (frumusețea) pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea. Eu am făcut cunos‑ cut numele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
împărăția cerurilor rămâne deschisă pentru om, oferind căi și mijloace de a conduce pe acesta în slava dumnezeiască. Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul și asemănarea sa; un chip dumne‑ zeiesc pe care, din cauza păcatului, omul l‑a desfigurat în mod jalnic. Dar Cristos, imaginea deplină și perfectă a lui Dumnezeu cel nevăzut, l‑a răs‑ cumpărat cu milă prin moartea sa. Apoi în Cristos, ucenicii săi devin o făp‑ tură nouă. Prin forța acțiunii Duhului Sfânt, sunt transformați
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui, am fi murit de bucurie 92! Trebuie să fim conștienți de faptul că misiunea lui Cristos pe pământ a fost aceasta: să le redea oamenilor frumusețea refăcând în ei chipul, imaginea lui Dumnezeu desfigurată de păcat. În acest mod trebuie înțelese consecințele din ajunul morții sale: și acum Tată fă‑mă strălucit ca tine însuți cu strălucirea (frumusețea) pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea. Eu am făcut cunos‑ cut numele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
natural îl opune pe cel social, cu scopul de a-i arăta acestuia din urmă că în pretinsa lui perfecționare rezidă izvorul tuturor mizeriilor lui. Omul social este asemenea zeului marin Glaucus, a cărui statuie "timpul, marea și furtunile o desfigurează într-atîta, încît seamănă mai puțin cu un zeu decît cu un animal feroce". Referitor la raportul dintre civilizație și vîrsta naturală a omenirii, Rousseau ezită în Discurs asupra inegalității între două explicații: prima ar fi aceea că sufletul omenesc a
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
puțin cu un zeu decît cu un animal feroce". Referitor la raportul dintre civilizație și vîrsta naturală a omenirii, Rousseau ezită în Discurs asupra inegalității între două explicații: prima ar fi aceea că sufletul omenesc a degenerat, că s-a desfigurat, a suferit o alterare aproape totală, pentru a nu mai regăsi niciodată frumusețea de la început. Cea de-a doua explicație evocă, în locul deformării, un fel de ocultare: natura primitivă continuă să existe, dar este ascunsă de multe văluri suprapuse, îngropată
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
romanul. Mi-am făcut acte de plecare definitivă din țară. Sunt agent de securitate, de aceea mi s-a dat voie să tipăresc romanul pomenit. Sunt pe moarte. Când veneam acasă noaptea, din oraș, un grup de vagabonzi m-a desfigurat. Sunt homosexual. Sunt curvar. Voi fi mutat la ziarul local. Etc. Așadar, cu nici un preț nu trebuie să fiu ce sunt. Plus că se testează reacțiile cititorilor și nu există zi în care să nu aflu ceva din acest vast
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Reprezentate ca fiind tinere femei cu trupuri invizibile, ca niște năluci, învăluite în lumină și în întuneric, Ielele pot fi văzute, fără să se întâmple nimic rău, doar de către oamenii buni la suflet, ceilalți, care reușesc să le vadă, rămân desfigurați pe viață. Misterioasele zâne locuiesc în cete, în aer, pe stânci, în munți, în păduri, în copaci (de preferință, în paltin și în nuc). Ielele apar noaptea, în locuri retrase, în poieni, pe marginea iazurilor, în păduri, zboară din poiană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca: zâne, domnițe, împărătesele văzduhului, fetele codrului, șoimane, mușate, vântoase etc. Tradiția le-a individualizat, dându-le nume ca: Ana, Rudeana, Ruxandra, Tiranda, Todosia, Trandafira ș.a., a stabilit și numărul lor 3, 7, 9. În ultima variantă, trei dintre ele desfigurează pe cei ce le privesc, următoarele trei fac vrăji de dragoste și de urât, ultimele trei ursesc copiii. Au și o conducătoare, Irodia, mama vrăjitoarelor și de aceea Ielele, Drăgaicele, Sânzienele sau Șoimanele se mai numesc și Irodițe. Știma Apei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Nana s-a îmbolnăvit de variolă. Venise din Rusia, fusese întreținuta unui prinț. Bolnavă fiind, și-a făcut un bilanț și, după aprecierea ei, nu s-a considerat vinovată de ceva. Singurul care a avut puterea să-i privească trupul desfigurat de pustulele de puroi a fost contele Muffat, regretând-o și în această stare limită. Marie Charlet și Myriam Hayem Pierre La Mure, Moulin Rouge Romanul Moulin Rouge al lui Pierre La Mure reconstituie lumea artistică a Parisului de la sfârșitul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Theodor se află printre ei cu brațele încărcate de flori; îmi zâmbește și mă cheamă. Doi serafimi pogoară spre mine. Se apropie... Ce frumoși sunt! Îl văd pe Dumnezeu... Thaïs a murit ca o sfântă cu viziunea Paradisului. Schimnicul era desfigurat de suferință, devenise hidos iar măicuțele l-au alungat. Sonia / Sofia F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
smirnă, să-și frăgezească obrajii cu abur de lapte, să-și lustruiască unghiile cu anilină de acaju. Scandalurile continuau până ce, odată, bărbatul ieșit din minți a lovit-o pe soția sa așa de tare cu tocul unui pantof, încât a desfigurat-o. Cele două femei, mamă și fiică, au fost închise în camere separate. Dragomir le-a eliberat și le-a ajutat să fugă. Mama, desfigurată și în pericol să-și piardă ochiul, a sfătuit-o pe Chira: Să nu fii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
numele Seingalt, în Olanda, unde și-a găsit prima lui mare iubire într-un bordel din Amsterdam. Lucia / Galathée de Pompignac este o tânără cu o experiență de viață spectaculoasă, cu aspirații frânte, victima unei boli necruțătoare, variolă, care a desfigurat-o, fapt ce a determinat-o să poarte văl pentru a-și ascunde urmele lăsate de boală. S-a consolat cu faptul că bărbaților le plac lucrurile interzise, greu accesibile, că ei râvnesc la ceea ce li se refuză. Pe de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]