KorAP: Find »[drukola/base=desinență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...24 >

580 matches

Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803

variabilă. ● În alte situații, semnele de variabilitate apar în uz, substantivul primind fie articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud Dimitrescu 2004−2005: 166), victimele tsunamiului (id.), riscul de mari seisme submarine și

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel, noile intrări sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø]. Alternanțele vocalice, mult mai rare, atunci când apar, continuă tratamentul unor finale de cuvânt/sufixe semianalizabile mai vechi; vezi beautician - beauticieni, după modelul fizician - fizicieni, plastician - plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche sau împrumut recent). Astfel, pentru bazele mai vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași alternanță a/ă se păstrează (marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare - săruri, treabă - treburi, verdeață - verdețuri etc.), conținând alternanțe vocalice, privesc numai femininele în -uri, nu și neutrele, și sunt formații mult mai vechi

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
productivitate. Tiparul voc. acc. - le a devenit totalmente mort. - În cazul neutrelor, crește fără margini ponderea numerică și funcțională a tiparului Ø -uri și continuă a-și manifesta fragilitatea fonetică și slăbiciunea tiparul ĭu - iĭ. - Singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o la masculine); pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui -s și o tendință de slăbire a ponderii desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
și continuă a-și manifesta fragilitatea fonetică și slăbiciunea tiparul ĭu - iĭ. - Singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o la masculine); pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui -s și o tendință de slăbire a ponderii desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la pluralul masculinelor și al femininelor. 1 Nu orice indicație de nouă intrare în DOOM2 reprezintă și o formă neologică reală (multe circulau anterior în limbă, dar, dintr-un motiv sau altul, nu fuseseră înregistrate în vechea ediție). Nu

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
pretexturi, principiuri, privilegiuri, procesuri, producturi, protesturi, proverburi, puncturi, romanuri, salonuri, scheleturi, scrupuluri, sedimenturi, sujeturi, suveniruri, talenturi, teatruri, templuri, tiparuri etc. Pentru începutul secolului al XX-lea, se înregistrează, fără îndoială, o expansiune a tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului, ale acestei funcții, v. Pană Dindelegan (2002a: 38-39). 36 Pentru analiza specială a acestei terminologii, cf. Dindelegan (2002b), iar pentru neutrele în -e, p. 50-51. 37 Cauzativele semnifică, de la o apariție la alta

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
după mai bine de șase decenii, a rămas același. 44 Pentru istoria acestui cuvânt, vezi Dimitrescu (2004−2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818

este dovedită formal prin acordul la plural: Revoluție a fost sau n-a fost, dar sigur au fost de-alde Gavroche. (agenda.liternet.ro, octombrie 2006). În cazul numelor proprii, construcția cu de-alde este parțial echivalentă antonomazei realizate cu ajutorul desinențelor de plural 13, așa cum se poate observa, în exemplul de mai jos, din coordonarea celor două sintagme (Mitici și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici și de-alde

[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182

politice este un esperanto în care primele au grijă ca substantivele să fie defective de toate celelalte cazuri în afara genitivului - ce-i al tău e și-al meu, ce-i al meu e doar al meu - iar celelalte asigură verbelor desinențe economice neașteptate. Dl Băsescu a dat turma guvernamentală în păstorit dlui Tăriceanu, afacerist prosper și politician mai șters decât datoriile multor televiziuni sindicale și particulare către bugetul de stat pesedist. Mi-l amintesc pe dl Tăriceanu într-un interviu, când

[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793

1999, "Comentarii lingvistice despre "politica" și probleme conexe", în LR, XLVIII, 3-4, p. 181-192. Avram, M., 2003, "Considerații asupra dinamicii limbii și asupra studierii ei în română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 15−22. Avram, M., 2003−2004, "Despre desinența -uri la substantivele feminine", în Studia linguistica et philologica în honorem D. Irimia (AUI XLIX−L), p. 63−70; reprodus în Avram (2005), p. 111−120. Avram, M., 2005, Studii de morfologie a limbii române, București, Editura Academiei Române. Avram, M.

[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815

și cea a verbelor în -a) este destul de rară, mai curând accidentală: creșterea economică încetinează (Europa FM, 7.V.2008). 2.2. Variații de structură morfematică a unor moduri și a unor timpuri 2.2.1. În formele de mai-mult-ca-perfect, desinența de plural -ră- la persoanele I și a II-a plural, o inovație destul de rapid preluată și impusă de normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
și a II-a plural, o inovație destul de rapid preluată și impusă de normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2.2.2. Tot la mai-mult-ca-perfect, apare desinența de persoana a II-a sg. -i (de la prezent și imperfect), în locul desinenței -și (comună perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului)8: raportai că ai obținut atâta și, de fapt, obținusei mai mult (Național TV, 6.V.2008); auzisei de el (TVR

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2.2.2. Tot la mai-mult-ca-perfect, apare desinența de persoana a II-a sg. -i (de la prezent și imperfect), în locul desinenței -și (comună perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului)8: raportai că ai obținut atâta și, de fapt, obținusei mai mult (Național TV, 6.V.2008); auzisei de el (TVR 1, 27.XI.2007). 2.2.3. Destul de frecvente sunt formele de imperativ

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
557 de minute, Prima TV, 24.XI.2007), a se conversa (vă conversați, Pro FM, 18.XI.2007) mai acceptabil, a se expira (s-a expirat timpul, Radio România Actualități, 25.XI.2007) etc. 3. MORFOLOGIA NOMINALĂ 3.1. Concurența desinențelor și atrageri în alte (sub)clase de declinare 3.1.1. Concurența dintre desinențele de feminin plural -e și -i este asociată cu registrul stilistic: limba populară tinde spre extinderea lui -i (și marcarea suplimentară a pluralului prin alternanțe), în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
FM, 18.XI.2007) mai acceptabil, a se expira (s-a expirat timpul, Radio România Actualități, 25.XI.2007) etc. 3. MORFOLOGIA NOMINALĂ 3.1. Concurența desinențelor și atrageri în alte (sub)clase de declinare 3.1.1. Concurența dintre desinențele de feminin plural -e și -i este asociată cu registrul stilistic: limba populară tinde spre extinderea lui -i (și marcarea suplimentară a pluralului prin alternanțe), în vreme ce limba cultă preferă clar desinența -e, producând chiar fenomene de hipercorectitudine, acolo unde norma

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
sub)clase de declinare 3.1.1. Concurența dintre desinențele de feminin plural -e și -i este asociată cu registrul stilistic: limba populară tinde spre extinderea lui -i (și marcarea suplimentară a pluralului prin alternanțe), în vreme ce limba cultă preferă clar desinența -e, producând chiar fenomene de hipercorectitudine, acolo unde norma a acceptat formele în -i. În orice caz, oscilații există în continuare. Unele devieri față de normă apar mai ales la forma articulată enclitic a substantivului sau adjectivului (vezi Avram 1979): s-

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
2007)12. Ambele fenomene au fost explicate fonetic (prin asimilare sau disimilare), morfologic (prin analogie) și ca reacție la eroarea contrară (ca fenomene de hipercorectitudine); oricum, se dovedesc destul de persistente. 3.1.2. Mai evidentă este incertitudinea vorbitorilor în folosirea desinențelor de feminin singular, genitiv-dativ, -e și -i, urmate de articolul hotărât. Oscilațiile pot fi produse de concurența între desinențele de plural, cu care cele de genitiv-dativ sunt (cu anumite excepții) omonime, dar și de fenomene fonetice, de analogie morfologică sau

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
eroarea contrară (ca fenomene de hipercorectitudine); oricum, se dovedesc destul de persistente. 3.1.2. Mai evidentă este incertitudinea vorbitorilor în folosirea desinențelor de feminin singular, genitiv-dativ, -e și -i, urmate de articolul hotărât. Oscilațiile pot fi produse de concurența între desinențele de plural, cu care cele de genitiv-dativ sunt (cu anumite excepții) omonime, dar și de fenomene fonetice, de analogie morfologică sau hipercorectitudine, care privesc strict genitiv-dativul (vezi Avram 1979, în 1987: 104−105). Formele în care, înainte de articol, la genitiv-dativ

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
liberalizarea pieții, Antena 1, 14.XI.2007; modernizarea pieții, Antena 3, 12.III.2008 etc.). În materialul analizat, probabil pentru că aparține limbii culte, vorbitorii făcând deci eforturi de exprimare corectă, se constată și mai des preferința pentru secvența -ei (-e desinență de genitiv-dativ, -i articol), acolo unde pluralul este în -i: la sursa neregulei (B1 TV, 17.XI.2007); Nadal este regele zgurei (Radio România Cultural, 21.V.2008); a dat foc plapumei (Antena 1, 11.XII.2007); mulțumesc și mașinei

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]