3,459 matches
-
o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei, dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni bulibașă, formulă avocatul acceptarea invitației, ridicându-se cu greu de pe pernă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu-i era indiferent evenimentul la care participa. Comandantul se văzu nevoit să intervină : - Iorgule, ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la nașterea acestui copil? - După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Jan Mocanu, la rândul său, îi consolă pe Alex și pe Ina, spunându-le că procesul abia a început și că el are încă rezervate multe surprize pentru domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu vrei să mergi la noi să ne deslușești sinuozitățile drumului spre capătul acestui proces!? - Aș face-o cu dragă plăcere! Am o foame, că aș mânca un bou și o sete, că aș goli o fântână cu băuturi tari, glumi el dar, dragilor, deveni el serios, mai am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
august. Acest lucru însemna prelungirea cu aproape trei săptămâni de zile a chinuitoarelor așteptări! Situația era mai mult decât clară. Avocatul Jan Mocanu își conduse clienții la ieșirea din Judecătorie ducând pe buze un zâmbet încurajator, în care se putea desluși că intuiția sa nu-l înșelase. - Vă sfătuiesc să nu vă îngrijorați, amânarea poate fi în favoarea noastră. La termenul care urmează, îi vom servi mai multe surprize domnului avocat Diaconescu și mă tem că îi va fi foarte greu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un gest prin care voia să dea de înțeles că aceste argumente sunt destul de superficiale și că instanța ar putea chiar să nu le consemneze. - Vreți să continuați, domnule avocat Mocanu? i se adresă judecătorul acestuia. - Desigur, domnule președinte. Am deslușit pe fața distinsului meu coleg semne de dezaprobare. Vă rog să-mi îngăduiți să vin și cu o altă propunere care va fi în măsură să demonstreze, în mod indubitabil, paternitatea acestor copii, eliminând definitiv orice încercare pasibilă de suspiciune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână în mână, fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea desluși acea strălucire care dă oamenilor puterea de a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor acestui pământ, un nume fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în hainele fericirii începutului de viață nouă. Deodată, Vișinel se ridică de la masă și o îndemnă și pe Voica să-l urmeze. Ina reuși să-l rețină câteva clipe și să-l întrebe: - Ești fericit, Vișinel!? În ochii ei se deslușeau câteva lacrimi gata-gata de a-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul nopții câteva minute în șir, fără a putea să deslușească de ce poeții, în marea lor majoritate, socotesc luna un fel de martor al îndrăgostiților. Apoi trase draperia. Avea și ea secretele ei! Adormi cuprinsă de vise. Se făcea că urcase pe un munte de unde putea privi întinderi nesfârșite, ape și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la CEC. Îi zâmbi nedeslușit. Domnul care o urmărea era foarte aproape de dânsa. Acesta prinse din zbor acel semn de bunăvoință, sperând că o va putea aborda. Forță mersul încât intră în linie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aflat, domnule inginer, că aveți oarecare legături cu o anume domnișoară Olga. Nu știu cât adevăr există în această informație, de aceea mă aflu acum aici, în biroul dumneavoastră. Alex îl privi într-un fel anume, din care tânărul nu putu să deslușească dacă presupunerile lui se adeverau sau nu. - Și? - Eu și domnișoara Olga suntem pe cale să oficializăm, cum se spune, legătura noastră, să ne căsătorim. Ne cunoaștem de ceva vreme și cred că Olga e persoana ideală pentru mine. Vă mărturisesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ta. Te rog să vii... Te rog... se alintă ea. Dacă tot vom împărți acest pat o viață, ori azi, ori mâine, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Te doresc, te vreau... Am așteptat această clipă... El a deslușit în gestul Olgăi o doză de viclenie, sentiment propriu multor femei, dar la ea, cum bine bănuia el, totul venea dintr-un calcul premeditat. Nu se putea defini câtă afecțiune și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că situația se precipitase deja, începu fără o pregătire prealabilă: intenționam încă de săptămâna trecută să te înștiințez că mă căsătoresc! - Ai spus mă căsătoresc!? Nu ne căsătorim? - Chiar așa am spus! Ai deslușit bine sensul spuselor mele. - Aș putea să știu și eu cu cine? - Vei afla, la timpul potrivit, cred că deocamdată e de-ajuns ceea ce ți-am spus, nu? - Nicidecum. Aș îndrăzni, ironiză ea, să intru în posesia câtorva detalii... Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el pe Ina, aceasta nu se mulțumea cu vorbe meșteșugite, nu suporta dulcegăriile. La ea totul se baza pe certitudini; era o fire pragmatică și nu-și îngăduia să accepte jumătăți de măsură. Aceste precepte, ca și altele ce le deslușise în întregul ei comportament, îl determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie tratată cu respect, seriozitate și mai ales cu devoțiune. Tocmai când își potrivea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de linii ce brăzdau palma fetei cu aere voite de cunoscător, ca după o pauză să exprime: sunt sigur că nu numai în liniile de pe această palmă, dar și în sufletul tău se află taine pe care nu le-am deslușit până acum. Îmi ești foarte dragă! Nu concep ca viața mea să continue fără tine. Vreau să-ți aflu toate dorințele pentru a ți le îndeplini. De aceea, dragă Ina, doresc cu toată ființa să devii soția mea! Dacă ești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat moment, Olga abia putu să mai adauge: - Să aveți casă de piatră! și începu să coboare în fugă ultimele trepte. Alex, intuind că Olga nu-și epuizase repertoriul ironiilor, o urmări câteva clipe trimițându-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trece. Avea strania percepție că soțul ei se depărtase atât de mult de familie, de tot ce însemna casa lor, încât abia îl mai zărea învăluit într-o ceață nebuloasă prin care nici gândurile și nici chipurile nu pot fi deslușite. Nu mai era Victor, omul acela pentru care ea investise credință, dragoste, fidelitate. Vrând, nevrând, Olgăi îi veni în minte o înțelepciune populară, ce sintetizează plastic schimbarea neașteptată în comportamentul unei persoane: acum și-a dat arama pe față! Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tainele cuprinse între cele două coperte depăși însă buna lui intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine că nu merit acest lucru din partea ta, dar cum tu găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se afla prietena ei în clipele acelea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâmplase. Mai înțelese că mătușa era decedată, că unii copii erau răniți, cei mai grav fiind expediați, cu elicopterul, către București, iar alții, fiind urcați în ambulanțele, care, tocmai se îndepărtau de locul accidentului, cu direcția spitalului din Vâlcea. Mai desluși, din frânturile discuțiilor celor dimprejur: cauza? Păi, cauza, care e? Simplu. Câteva clipe de ațipire, la volan, timp în care mașina nu s-a mai dus încotro ar fi trebuit, ci, la dracu-n praznic. și, în capul său, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]