17,663 matches
-
decât cum o percepuse privind-o până atunci din partea cealaltă a pereților de sticlă. (După ce se căsători cu marea sa dragoste, au amenajat în mijlocul living-ului, dar și în dormitor, câte un acvariu, de care nu s-au mai putut despărți. Iar dacă, pe vremuri, curățatul habitatului peștilor fusese o corvoadă, abia acum, când înțelegea cu adevărat despre ce este vorba, acvaristica devenise o pasiune adevărată.) Într-o altă dimineață, Gough se trezi fără a simți mirosul atât de atrăgător al
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Pentru Toma și pentru Tommy ai ei (pentru care ce nu face?), pentru promisiunea făcută tatălui ei. Și pentru bunica ei și pentru Iulia în iuliele ei și pentru Parisul ei cu întâlnire. Pentru ochelarii ei de care nu se desparte și în dosul cărora ascunde priviri albastre pline de litere. Pentru că e cea mai bună autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pentru Paul Georgescu suferind de cancer pulmonar. Nici când, nemaiputând face față nevoilor cotidiene doar cu amărâta ei de pensie, s-a refugiat într-un cămin de bătrâni. N-a învățat meseria de a trăi fiindcă nu știa cum să despartă identitatea de demnitate. Vreau să spun că vexațiunile, înjosirile pe care a fost constrânsă să le înfrunte n-au clintit un îndreptățit orgoliu. Căci aparținea acelei aristocrații a inteligenței pe care nici viața n-o învață minte. Așa se face
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii cu mîna mea textul acesta comun ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur ușor dezabuzat dar încă om în toată firea în timp ce grădina își mîngîie florile de lînă iar pe covorul din odaie cresc
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Pentru Timpul viu e prea mult cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare cel de-al doilea dezorientat buimac neștiind cît e ora. Deziluzie Elastică această deziluzie de care nu-ți vine să te desparți un pește tremură-n acvariu cum acul unei busole mirosul de chimicale umple îndatoritor spațiul dintre freziile inodore știm că tu nu ești tu eu nu sînt eu și nici eu nu sînt tu și nici tu nu ești eu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
sticla mormînt fîlfîind cum o eșarfă. Și cum se-nvîrt Și cum se-nvîrt se-nvîrt în jurul tău morții ca niște sfîrleze unii umblă pe muchia unui gînd cum pe ape alții se adună-n senzaționalele desene ale prafului de pe mobile ori se despart ușor aidoma pulpanelor unei haine. Norme Numai ceea ce putrezește pretinde dovezi nici pămîntul care putrezește nici apa care putrezește nici soarele care putrezește și el nu se abat de la regulă doar sfințenia nu putrezește e un etern început gata cel
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
visul în cuvinte O să vedeți cum alte umbre vin, Se-adună alte fapte, altă moară Se învârtește-n clipe, cu alt rost, Căruța vremii merge mai ușoară Și-o să uitați cu totul, tot ce-a fost; Dar ca să nu vă despărțiți de toate Și să plecați de-aici de tot săraci, Să luați cu voi în ochi, dacă se poate, De-a-ntregul înflorit, un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale și spadă sub cătrință
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
juxtapun. Așadar - ,juxtalism" sau ,juxta-realism". Fără a fi cel dintâi dintre prozatorii români care procedează astfel (din cât am mai citit am întâlnit modalități asemănătoare la prozatoarele clujence Mariana Bojan, Dora Pavel sau Ruxandra Cesereanu), Marius Tupan este cel care desparte procedeul de metaforă, de poezia pe care autoarele amintite, ca poete în primul rând, nu le-au evitat. El vine cu determinarea epică propriu-zisă. De aiurea, acest aer de noutate vine dinspre Paolo Coelho și astfel se explică succesul lui
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va veni, va veni ca un fur" vor secera și vor arde îngerii Rexului, pământul cu cetățile sale. Simți tu
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
celălalt din umbră Din apropierea ta Și totuși de departe Dar tu primești raza despărțitoare Ce taie partea umbrei Din lumină. Al Risha Un pește se unduiește spre Polul Nord Alt pește înoată înspre Soare Petrecându-se cei doi nu se pot despărți vreodată Legați pe veci de Al Risha - Panglica ce Unește Legea cea Veche cu Legea cea Nouă. La mijloc este Mielul Domnului " Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, Ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea" Dar nu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
tot mai des o casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
duce-n altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele de pe case cad de la sine ca niște coji de pe rana vindecată cîteva vieți mai încolo trăia un om care iubea pereții ei despart și apropie-n același timp zicea lăsîndu-și pălăria lîngă gura canalului mîncat de molii calendarul are zile lipsă și viețile noastre șchioapătă nu-i nimic chiar soarele are pete zicea același om care iubea pereții și care-și lăsa pălăria
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
cu sentimentul clar al inconsistenței și provizoratului. Asemenea relaxări fragile și pasagere nu-ți confereau statutul de om liber, ci doar pe acela de sclav în vacanță. Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de un firav pămînt al nimănui. Dar vecinătatea canalului dirijat, cu ape negre și rău mirositoare, ținea mereu rîul din preajmă sub teroarea anihilării. în vara lui 1986, volumul Alfabetul de tranziție se afla în lucru la "Cartea Românească". Trecuse
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
șosea specific balcanică Bicicleta van Gogh (made Marcel Tolcea) se întâlnește cu Motoreta Magritte (made Petre Stoica) una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
celulă de moarte în ea sîngele îmi curge din gîtul tăiat în două fluviul unic are acum două albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
din gîtul tăiat în două fluviul unic are acum două albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
secundă înainte de măcelul meticulos zadarnic încearcă să le păstreze laolaltă zadarnic încearcă să oprească de la înstrăinare cuvintele silabele tăiate fără fisură în două altfel cu totul altfel se organizează jumătatea de poem în jumătatea de gură în jumătatea de limbă despărțită de matcă dar care e matca și care e partea înstrăinată care este poemul prim și care este poemul secund și jumătatea din stînga a capului meu spune la revedere jumătății din dreapta a capului meu fiecare dintre ele știe că
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
români să se gîndească la o soluție durabilă. Am văzut cum se taie un miel și de atunci nu mai mănînc carne de miel. Mă aflam cu Florin, în grajdul sau șura acelui sătean - ziceți-i cum vreți. Mieii erau despărțiți de mamele lor printr-un gard improvizat din cîteva bîrne și scînduri. Există oare vreun animal mai blînd și mai încrezător în om decît oaia? Am mai întrebat o dată, ceea ce înseamnă că risc să cad în sentimentalism - care nu e
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Dunăre. Fetele au pufnit în râs, ca și când tocmai ar fi auzit o glumă reușită. Cornel a rămas cu gura căscată. Ce sminteală i-a mai trecut Anei prin cap? Curând s-au convins că ei doi vorbiseră serios. S-au despărțit: de o parte Mona, Dora și Cornel, au plecat sau n-au mai plecat la Costinești, de cealaltă parte ea și Albert, hotârâți să-și vadă de drum. Ana-Cristina l-a îmbrățișat pe Cornel, cu drag nu cu dragoste, ca
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e Serbia, le-a arătat el o căsuță, la vreo cincizeci-șaizeci de metri mai încolo. Albert i-a înmânat călăuzei medalionul cu smarald moștenit de la bunica lui și s-au despărțit. Sârbul a făcut cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
personajul său, Anne Wellington se întoarse la Toronto hotărâtă să continue căutarea domnului N., bizarul său camarad de pe Internet. Să-l găsească pe el era totuna în capul său cu a se reîntâlni cu sine însăși, cea de care se despărțise stupid la plecarea din țară.
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar.... XIV. LUPUL ȘI MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lupul și Mielul Despărțindu-se de turmă, Un Miel poznaș și îndrăzneț Rămase puțin în urmă Și se-ndreptă spre râuleț. Cum e cristalul strălucea Apa râului la vale, Încât nu-ndrăzni să bea Doar și-admira buclele sale. -Spune-mi cine te-a-nvățat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]