1,902 matches
-
la mine căpiatși-mi cere iarăși bani.... V. ZANMAI, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014. Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, și păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ ... Citește mai mult Si fu iarăși luminăcând se hotărâsă se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupăpe lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite de vedeață.Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală,se scurg pe langă tălpile lungi,de înțelept repetent,si păsuie adierea trecerii sale.Apa uscată se prelinge și eanevazută-n splendoareca să-nmoaie fântâni de tăcereși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
Alături de mine pe drumul cunoașterii, undeva în mine te-ai pierdut, nu știi dacă te mai regăsești, tu cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
-nțeleagă și de știință să profite. Cumpăna e chibzuința omului care gândește; N-o dați prostului pe mână, el la rău o folosește.” I V Vezi pe sârmă acrobatul cum pășește fără frică; Cumpăna ține-ntr-o mână, atmosfera îmi despică. Dacă-ncearcă să se-ncline, să salute... bunăoară, Cumpăna-l ține acolo, în sens invers se coboară. Vai, de câte ori n-ar cade...dacă ea n-ar fi cu el! Dar așa e-n siguranță, căci mi-l trage ușurel... Când
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dimineață, câinele Bismark se fălește în imperiul său că sfîșie copii, între fălcile colțuroase și largi sparge oase pe caldarâmul de pe străzile pline de gropi. Un ins cu teamă de sine troglodit al mizeriei morale despică părerile și stabilește vinovații pe o navă condusă de șacali. Se consumă pe rând evenimentele, puhoaiele de apă cad peste nevinovați, se caută prin unghere rezervele ascunse și se găsesc ceva ajutoare de umplut ochii. Morții zac pe undeva plini
O NENOROCIRE NU VINE SINGURĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360924_a_362253]
-
de unde vine și unde se duce. Năzuința noastră e să creștem în sus, să ne întindem crengile și frunzișul în zare, dar pământul și furtunile ne mână unde se nimerește, și dacă fulgerul se abate asupra coroanei tale și te despică până la rădăcină, sărmane copac! ce mai poți face?”( fragment din Hyperion - Holderlin). ......... „era lumină pe vremea când mâinile mele se umpluseră de mâinile tale „... „Lumina este simbol ascensional și reprezintă calea înălțării, mântuirea și fericirea divină, este matrice a lumii
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ELEVEN O"CLOCK Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului cerc la cravată biciul iernii despică sentimentele patriotice îți fluturi rochiile lângă lacul maggiore eu stau în vântul de afară la adăpostul cabinelor părăsite vechiul regim mă plimbă ca pe-o marionetă cochetă spre lumină dar eu am avut un vis cu un pește tu stai
ELEVEN O CLOCK de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364277_a_365606]
-
ea prin puterea rugăciunii până când vracii pierzându-și câștigul, s-au revoltat și s-au unit s-o pedepsească. Sfânta Tecla avea atunci 90 de ani și înainte să fie prinsă de aceștia, s-a rugat la Dumnezeu care a despicat o stâncă la trecerea ei și care apoi s-a închis la loc. Aceasta fiindu-i de fapt și mormântul. Referință Bibliografică: 24 septembrie: Sfânta muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 998
SFÂNTA MUCENIŢĂ TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII de ION UNTARU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363262_a_364591]
-
sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
reflectând cele o sută de culori ale curcubeului,cu mânerul de corn, sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
reflectând cele o sută de culori ale curcubeului,cu mânerul de corn, sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
unor metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ?/ Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
situate în jurul său în formă de cerc, de nu știau bolnavii ce a fost mai întâi: teiul sau acele pavilioane... Ei bine, acest tei, care a adus atâta bucurie multor suflete aflate în suferință, acum suferea răpus de un trăsnet, despicat pe din două de parcă o sabie mânuită dibaci de cineva, de undeva din cer, s-ar fi abătut asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari și grei de ploaie
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
aduce mult de tot cu cea de prin anul 1939. - Ce vorbești? se aprinde Fernando. N-ai văzut că fustele sunt drepte și ușor îngustate în partea de jos? - Dimpotrivă! zice Boris. Fustele se vor purta cu pliuri și-s despicate puțin într-o parte, sau sub formă de portofel. - Cum adică sub formă de portofel, întreb eu cu vaga impresie că cei doi amici au gustat mai mult din coniac și mai puțin din cafea. Adică cum arată o fustă
SCHIŢE UMORISTICE (106) ��' MODA FEMININĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367411_a_368740]
-
fără voia lui cu o fată din sat, visează că se căsătorește cu lostrița care îi apare în ipostază ambiguă de pește cu trăsături de femeie: „Ea sta dreaptă lângă el, înălțată pe coada ca două pulpe gata să se despice, și-și rezema capul bucălat de al lui.” A doua zi în timpul nunții lui Aliman lostrița reapare în realitate, mai frumoasă ca oricând, întinsă ca o domniță la soare. Aliman se trezește parcă din vis, pentru o clipă revine la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Iubire > ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
cu ochii umezi, cu privirile pierdute îndreptate spre drumul pe unde mama lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Doamna voastră și că aici, lângă mine, îi aveți pe cei cărora trebuie să vă închinați și nu lor, păgânilor! Carul mergea alene, trebuind a-și face loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai apelor cristaline de munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
PLOAIE Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei... Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
nu am carnet, Au vrut odată frații să mi-l facă, Dar m-au notat acolo ca poet Prea de origine romano-dacă! În tot ce scriu se-aud adesea șoapte Din Munții mei de-Acasă și din Țară, Că versurile despicate-n șapte, Au sorgintea uneori amară... Că nu e bine încă, nu e bine Și prea înnegurați îmi sunt Carpații, Eu m-am înscris de-a pururea în tine Și nu în alte găști și-organizații... Să spună dar, elitele
PROVINCIAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367182_a_368511]
-
o semnătură/ c-o descifrăm de-atuncea amândoi/ purtând pe frunți a cerului aură.” Poezia erotică a lui Petru Lascău stă sub același semn al divinității. „Privirea Ta ne-nseninează zarea/ Mereu mai pură-n sfinte limpezimi/ Sub pașii noștri se despică marea/ Mirositor a miei și a azimi.” („Semnătura iubirii”) Natura asistă, la fel ca în miturile fundamentale, la nunta celor doi, care ia proporții cosmice. Elementele acvatice - marea, limpezimile sfinte - simbolizează permanenta regenerare spirituală. Trimiterea biblică la momentul traversării Mării
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
telefon! - și ca un meteor, Dana ieși pe ușă. În liniștea ce învăluia odaia, Arina rămase nemișcată, privind prin fereastră cum norii începuseră să se îngrămădească pe cer, vestind apropierea ploii ce se lăsase atâta vreme așteptată. Un fulger lung despică dintr-o dată, de sus până jos, vinețiul cerului, făcând-o să tresară. Strălucirea aceea fulgurantă îi strânse inima... cândva... și simți cum iar i se răsucește în piept zvâcnetul acela scurt și rece, precum odinioară, când observase sclipirea metalică din
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]