481 matches
-
în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise În insula nimfei Calypso. Distrugerea cuvintelor. Prin somn, tînărul cioban iese sau vrea să iasă În afara timpului. Pentru Goya somnul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o iee, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul? ". Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri voi, stejari, rămâneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Duceau în sângele lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băiat și cu acea cunoscută prefăcătorie duioasă i-a șoptit: Benone, ce dor mi-a fost de tine! Trucul nu a ținut, Rică Olaru i-a șoptit tandru cine este și că el este un băiat cuminte. Fata și-a despletit cele două codițe și i-a trecut pletele scurte peste fața de care s-a apropiat excesiv, el a Îmbrățișat-o cu tandrețe, a tras-o mai aproape, s-au sărutat Îndelung, pasional și În toate modurile. Amândoi erau cuprinși
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca arta pe care o înfuleci în fiecare zi să ajungă în stomacul creativității tale. asta vei putea face numai fiind atent la toți timpii deglutiției tale, la îmbrățișările faringelui și esofagului, în care bucățelele de artă se subțiază, se despletesc. marea hrănire nouă în al treilea loc: trebuie să hrănești caii buni ai dragostei tale cu iarba care crește în creierul tău. de aceea ai nevoie de lumină pentru circumvoluțiuni, deci de un craniu transparent. șase în al patrulea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Gânduri despletite Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gene? Soarele îți dă cu bobii, Sorbind roua din sprâncene. Unde ai să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un apus de soare Sau în asfințit de lună. Cine-ți mai sărută chipul Printre șoapte și suspine Eu sunt vis ce-ți fură chinul, Dezrobindu-te de tine. Cătălina MUNTEANU 3. (Michelangelo) Sub semnul flăcării
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun cuvânt. Dincolo de mine e liniștea zăpezii, pașii se pierd spre toamnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale inimii gerul desenează păsări albe pe suflet curând am să-ți șterg ochii de lacrimi și am să-ți citesc un poem despre iubire e prea multă iarnă pentru un timp atât de grăbit în veșnicie Rugă de frunză despletită de iluzii dezbrăcată de dureri cu sufletul în palmele înghețate vino și mă leagănă în inimă am coborât din ultima rafală de vânt pentru tine iată-mă la fereastra ta sunt frunza toamnei pe care ai uitat să o iubești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
versuri de iubire... Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă poetul femeii care Îl reținuse. Acoperită de zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți ce cad despletite pe umerii bătrânei Geea la care cu uimire privești ! Uluită privești în oglindă Timpul... încerci iarăși să descifrezi Răspunsuri cernute prin sita vieții, înălțate pe pedestalul sorții! Un gând s-a născut sub munții de vise Din rotundul Științei, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea, de către Sinistrat numai atât apucase să scrie. Bilețelul fu prins între fălcuțele, ca de gheață, ale bulboanelor ploii și târât la canal. Adoua zi, răpăitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat, în trei evenimente majore, fără vreo legătură aparentă între ele. În primul rând, întorcîndu-se de la supravegherea de noapte a unei secții de Miliție (pe care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiți cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, În întuneric ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist în geamuri. {EminescuOpIV 381} {EminescuOpIV 382
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
satelit se aliniau perfect. Auzeam În continuare rîsul femeii, așa că am aruncat o privire În spatele scării. La cîțiva metri de mine, Paula Hamilton stătea sprijinită de balustradă, cu fața spre soare. Purta un halat alb medical, dar părul Îi era despletit și flutura În vînt, ca Într-o filmare artistică În ralanti. Bobby Crawford ședea lîngă ea pe un șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semn pentru bere! Omar își reaminti că e gazdă și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el șterse o lacrimă solitară de pe obrazul surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]