649 matches
-
ca țara să fie pătrunsă de un mare principiu pe cari foarte puțini îl înțeleg; acela că o națiune salvată de un singur om se deprinde a nu mai cugeta, a nu mai lucra ea însăși. Ea cade sub jugul despotismului. În fine d. C. A. Rosetti își încheie scrisoarea zicând că, până ce nu ne vom face singuri afacerile, până ce n-om sili pe deputați să-și dea seama de actele lor, până nu vom preface legea electorală etc., nu vom
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EminescuOpXIII 159} ridicat de la rachierie ori de la făclierie, din subcomisariate de poliție și de la corectura gazetei sale vom găsi tot soiul de străini, egali ca nulități, dar nu vom găsi un singur român. D. C. A. Rosetti se teme de despotism, de salvarea printr-un singur om? Doamne al veacurilor, unde e acel singur om? Îl asigurăm de mai înainte că acel om nu va fi străin. Unde e acel singur om să prețuiască plebea aristocratizată a d-lui C. A
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Alegerea delegaților colegiului al IV [-lea] se face conform dispozițiunilor legii electorale pentru Cameră. Aci vedem sufrajul universal al d-lui C. A. Rosetti, cu cunoscuta svîrlire a colegiului al IV[-lea] sub epitropia delegațiunii. Amestec straniu de demagogie și despotism! 210 {EminescuOpXIII 211} Dar și mai interesant: În comunele rurale primarul și ajutorii săi se aleg de consiliul județean (provizoriu de comitetul permanent). Ceea ce va să zică: se numesc de comitet, recte de prefect. Ei bine, acești liberali, acești "frați de popor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
băga de seamă ce se pregătește: schimbarea, nimicirea întregului sistem electoral și reprezentativ din România, substituția clandestină a sufrajului universal, însă nu direct, ci strunit, legat bine de mâni și de picioare, pentru a fi pururea o unealtă în mînile despotismului. Iată ceea ce am fi trebuit să știm demult. Toți oamenii aceștia s-au îmbogățit. Pe ce cale e de prisos a o spune; nu e aproape unul care nu s-ar putea aranja sub un paragraf din Codul lui Vasile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
rezulta din ea? Decretată pentru comună și județ și în curând pentru Cameră, ea șterge până și urma independenței de caracter în colegiile electorale; colegiul al Iv-lea, devenit majorizator al tuturor alegătorilor, pururea guvernamental, ne va conduce la un despotism pseudo - parlamentar lipsit de orice control. Chiar acum, când o mână de oameni independenți tot mai găsesc mijlocul de-a pătrunde în Adunări, controlul nu este nimic mai puțin decât eficace; miniștri și partid guvernamental trec peste întîmpinările cele mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale culturii, e subminată de teoreme cosmopolite și socialiste. C-un cuvânt, zi cu zi ne americanizăm, zi cu zi devenim mai nepăsători față cu soarta poporului nostru propriu și-n mijlocul acestei nepăsări, caracteristice numai pentru popoarele guvernate de despotism, singurul nerv care mișcă elementele dominante este goana după influență și aur. Precum corpurile cerești răsar și apun, tot astfel credința popoarelor vechi le dădea zeilor un răsărit pe orizontul conștiinței omenești și le dădea un amurg de seară și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fără sfială Irredenta română și presa ei din România și din Paris. Ce zicea, în decemvrie anul trecut, cu ocazia iubileului Habsburgilor, "Romînia liberă"? "Austria a sprijinit cu umerii săi clădirea dărâmată a statului unguresc, s-a făcut complice cu despotismul hunic și a menținut pîn-în zilele noastre sclavia naționalităților (în Ungaria). Oare dreptatea eternă va mai îngădui mult timp această pată pe care-o aruncă existența acestui imperiu parazit pe fruntea secolului libertății și civilizațiunii? " Un demn pendent la această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mijloacele sunt bune pentru ei: chiar venalitatea și traficarea dreptății. Oamenii învățați caută o armă desperată în nihilism. Oamenii de stat recurg la leacuri stranii: unul vede binele în introducerea regimului parlamentar, altul, neavând nădejde decât în asiatism, reclamă întărirea despotismului ereditar; un altul crede cu stăruință în eficacitatea unui tratament derivativ și propagă războiul în contra Germaniei, Austriei, Turciei, în contra tuturor daca trebuie. Și, pe când se discută asemenea remedii, militarismul și mizeria cresc. În Franța oratori populari cer împărțirea bunurilor. Clasa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu ideile în vremea Regulamentului Organic, a celei întîi legiuiri, introduse de străini, în țările noastre, și a uita că datoria noastră națională, a tuturor, e de-a ne cotorosi de toate urmele păgâne a unor legiuiri dictate de spiritul despotismului muscalesc. ["D. M. KOGĂLNICEANU DÎND PUBLICITĂȚII... "] 2264 D. M. Kogălniceanu dând publicității și a doua parte a scrierii sale asupra Cestiunii dunărene, în care reprezintă cu multă viociune și cu admirabilă claritate conflictul dintre vederile sale pozitive și atitudinea îndoielnică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-l face cetățean. Societatea: Carpații și Balcanii, societatea tuturor românilor veniți în țară. ["NOI NU SUNTEM NEMULȚUMIȚI... "] 2263 Noi nu suntem nemulțumiți în contra Rusiei, nu avem nimic de zis în contra tendențelor ei, dar în orce caz nu ne place nici despotismul monarhic, nici cezaro - papismul bisericesc. Desfăcîndu-se [d]într-o legislație nici legitimă și nici umană - aceste două rămășițe a instinctelor tartarice cari se găsesc numai la turci și la mongoli - popoarele orientale ar avea o garanție că amestecul viitor al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
singura entitate politică din Univers în care conducătorii nu sunt aleși printr-un concurs oarecare. Maria zâmbi privindu-i șiret. ― Se prea poate, dar Abația este și cea mai veche entitate politică a Imperiului. Poate că tocmai genul ăsta de despotism luminat ne-a ținut în viață și ne-a apărat preț de șaizeci de generații. Secrete precum cele ale noastre nu se pot păstra într-un sistem în care orice om îndeajuns de iscusit poate ajunge să le cunoască. ― Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că adoptă o decizie sau dau un verdict. E un aranjament perfect, dumnezeiesc adică. - Ba e un aranjament politic, zise Șestov. Cu secole înainte de prima noastră apariție pe Pământ, oamenii ajunseseră la concluzia că o conducere ideală e aceea a despotismului luminat, cu condiția ca acela care deține puterea să fie obiectiv și să adere perfect la principiile umanismului. Comunitatea noastră de clone c obiectivată de multitudinea conștiințelor din ea și poartă cu sine liniile viziunii care a animat Corpul celor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fie obiectiv și să adere perfect la principiile umanismului. Comunitatea noastră de clone c obiectivată de multitudinea conștiințelor din ea și poartă cu sine liniile viziunii care a animat Corpul celor o Mie de Voluntari. E vorba deci de un despotism luminat, exercitat de o conștiință umană, dar obiectivă, de un fel de juriu. Oksana dădu să arunce în luptă alte argumente, dar Johansson se ridică în picioare vădit preocupat. - Dragilor, discuția asta poate avea loc foarte bine și peste zece
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Orientale" și mai ales din scrierile lui Anton Pann, care adunau înțelepciunea orală a zonei dunărene în poezii versificate naiv. Acest fond bun, generos și tolerant al imaginarului balcanic, în care 226 noblețea și turpitudinea, generozitatea și corupția, înțelepciunea și despotismul patriarhal se contopesc într-un univers unic este absolut autentic și pe el ar trebui să contăm (sau măcar să nu-1 uităm) când vorbim despre un posibil viitor al regiunii. Și atunci? Unde plasăm, în această geografie imaginară, Srebrenița? în ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de neclintit și cu o capacitate uluitoare de concentrare interioară. Contemporan al revoluției burgheze din Franța anului 1789 el a îmbogățit arta muzicală cu un conținut nou, progresist. Egalitatea tuturor oamenilor, avântul pasionat către dreptate, către libertate, ura neâmpăcată față de despotism, față de asuprirea și îngră direa drepturilor omului, aceste nobile principii umaniste au devenit baza ideilor sale despre lume și s-au oglindit în arta sa. Înaltul conținut de idei a constituit trăsătura caracteristică a artei marelui compozitor cetățean, care a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Din ,,Articole și cuvântări” de A. V. Lunacearski, citate după articolul ,,Lunacearski - critic muzical” de D. Jitomirski) ,, Pentru omenirea progresistă, Beethoven rămâne cel mai mare artist, cetățean revoluționar, care și-a legat strâns țelurile sale de acelea ale poporului. Urând despotismul, el a luptat cu armele artei pentru instaurarea libertății în lumea întreagă, pentru progresul societății, pentru fericirea popoarelor” ( Marea Enciclopedie a Muzicii Universale) ,, Se vorbește adesea despre degradarea gustului artistic al publicului. Dar cine oare a corupt acest gust artistic
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
chiar a vorbelor goale, și ca urmare a acestei neputințe de a comunica, înseși operele comune ale spiritului suferă la rândul lor de semnele acestei lipse profunde de înțelegere, în măsura în care ele nu mai corespund nevoilor reale, ci numai golului acestui despotism al vorbelor și conceptelor. Astfel, omenirea adaugă relelor de care suferă și pe cel al convenției, adică răul unui acord între vorbă și faptă căruia nu-i mai răspunde și acordul sentimentului. Așa după cum mersul retrograd al artelor va ajunge
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a individualităței sale. Pentru că rutinei îi e străină orce-nrudire (Wahlverwandschaft) cu geniul poetului, de-aceea-i și va lipsi neapărat tactul sigur pentru (bara) marginea sa (nu-și va cunoaște lungul nasului). Ea declară așadar, împinsă nu prin suveranitatea spiritului, ci prin despotismul vanităței, declară de proprietate a ei orce rol ce are de urmare efecte mari și un renume asigurat prin tradițiune. Astfel rutina intră sub forma ei cea mai urâcioasă în spiritele unui Richard III, Shylok, marchiz de Posa, Hamlet și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintă aceste figuri e deja determinată în fantazia noastră cu trăsuri pregnante înainte de-a apărea ei pe scenă. În Philipp vrem să vedem pe acel mai puternic rege al creștinității, gheațos, conștiu de puterea sa; în Alba pe omul despotismului țeapăn, neînfrînt, turnat în bronz, de care se sparg fără putere rugăminți ca și amenințări. În Maria Stuart, a cărei figură poetul ne-o imprimă atât de clar în fantazia noastră în scenele ce precedă apărerea ei pe scenă, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a devorării lui, a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel, în orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aibă relevanță pentru cititorii timpului său. Dintre evenimentele înfățișate în piesă, dramaturgul atrage atenția spectatorilor asupra convulsiilor inerente oricărei schimbări de regim și asupra confruntării, cu dimensiuni mai degrabă morale decât sociale și politice, a două caractere simbolice : Tarquinius, reprezentantul despotismului absolut, pentru care oamenii nu au nicio valoare, și Brutus, conducătorul mulțimii răsculate, doritor, cu riscul celor mai cumplite tragedii personale, să redea oamenilor respectul față de ei înșiși (p. 7). E adevărat, finalul rămâne deschis, ultima replică, rostită de Valerius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
coloritul obiectivității. Vinovat de a fi încălcat hotarele elene garantate de zei, Xerxes nu este adevăratul protagonist al dramei. În interpretarea propusă, eroul tragic se afirmă în lupta de la Salamina unde grecii înfruntă destinul spre a asigura izbânda democrației asupra despotismului : actul tragic îl săvârșește conștiința liberă a unui neam întreg (p. 103). Protagonistul din Cei șapte în fața Tebei corespunde profilului eroului tragic imaginat de Alice Voinescu. De la început, Eteocle respinge lamentația corului de femei și își îndeamnă concetățenii să lupte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trage cuiva o scatoalcă și uite-l pe om dezonorat pe viață de nu se mai poate reabilita decât prin vărsare de sânge sau făcându-l pe ticălos să-i ceară iertare în genunchi. Cred că asta-i neghiobie și despotism. Pe asta se bazează drama lui Lermontov Balul mascat, ceea ce-i o prostie, după părerea mea. Adică vreau să spun că nu-i firesc. De fapt, era aproape un copil când a scris-o. — Sora ta mi-a plăcut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ia spune, în sfârșit, Ivan Feodorovici, ce-i de făcut acum? strigă iritată Lizaveta Prokofievna. Fii bun și pune capăt maiestuoasei dumitale tăceri! Dacă nu hotărăști ceva, poți să știi că rămân aici peste noapte; destul m-ai tiranizat cu despotismul dumitale! Lizaveta Prokofievna întreba cu entuziasm și mânie, așteptând un răspuns imediat. Dar în asemenea cazuri, cei prezenți, chiar dacă sunt mulți, răspund de obicei prin tăcere, prin curiozitate pasivă, nedorind să-și asume nimic, și își exprimă părerile abia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
principe. A uitat, sau nu mai vrea să-și aducă aminte că domnia lui Augustus are temeliile scăldate în sângele multor cetățeni, printre care și a propriului său tată, iar contraforții pe care se sprijină regimul sunt plămădiți dintr un despotism care - prin comparație - ar putea eticheta monarhia lui Caesar drept o adevărată Epocă de Aur. De unde această loialitate față de princeps? O loialitate ce transcende de departe obediența politică. Și, când se așteaptă mai puțin, răspunsul îi apare clar, cu litere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]