702 matches
-
când vântul ascultam”... Liliana Albu, Zâmbet de primăvară. Cred că în urmă cu mulți ani așa aș fi vrut să-i spun și eu vreunei ipotetice iubite dar uite că abia acum mi-a fost dat să citesc această frumoasă destăinuire al cărei farmec literar este de natură să ne facă a gândi mai mult la ceea ce omul de lângă noi așteaptă. De multe ori și din păcate, în van! „Pot să mă-nchin la alții sau doar la Dumnezeu,/ Pot fimpotriva
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu dohtori pentru mine, cari nimini alții n-au făcut-o. Apoi că și de aice înainte, dumnealui rămâne a mă sprijini în casa dumisale cu odihna mea, după feriasca bunătate ci știu că are”. Cum ți s-a părut destăinuirea lui Iordachi Aslan, vere? --Întâi dă-mi voie să-ți amintesc că pe “Toader Balș căminariul” l-am mai întâlnit când Alexandru Ioan Calimah voievod a cumpărat casa lui Toader Balș vel vornic pentru Consulat. Și acum să-ți răspund
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Aslan, vere? --Întâi dă-mi voie să-ți amintesc că pe “Toader Balș căminariul” l-am mai întâlnit când Alexandru Ioan Calimah voievod a cumpărat casa lui Toader Balș vel vornic pentru Consulat. Și acum să-ți răspund la întrebare. Destăinuirile lui Iordachi Aslan sunt emoționante. --Iordachi avea cel puțin două motive ca să fie plecat lui Toader Balș: întâi Balș era mai mare în grad ca el și apoi îl ajutase la nevoie... Încurcate-s căile domnului, omule. Asta o spun
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Randall ăla, cu mamele care au fost împreună la Vassar? Semizeul Randall? — Ok, am murmurat eu, stânjenită. Ți-am mai vorbit de el? — Mai ai poza aia neclară cu el? a râs Mara. Aceasta era răsunătoarea confirmare că eram Regina Destăinuirilor. Sigur, eu și Mara eram foarte apropiate - dar ăsta nu era decât genul de detaliu trist pe care îl împărtășești cuiva despre o pasiune de adolescență care nu a dus nicăieri. — Ei, povestește-mi absolut totul. Mara s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ăla de vocabular În prezența lui Devon. — Ce dracu’ crezi că faci? Mă spinonezi pe mine? exclamă ea și a făcut doi pași În direcția mea. Asta e, nu-i așa? Pândești pe lângă casa mea, mă păcălești să-ți fac destăinuiri, amăgindu-mă că ești drăguță și Înțelegătoare... Cum Îndrăznești?! Deși reușisem să-mi păstrez calmul, acum Începusem și eu să mă enervez. Stai așa, i-am spus. Nu te-am păcălit să-mi povestești nimic. Ai făcut asta de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia celorlalți. Când am fost văzut plângând, când am fost văzut renunțând la indiferența mea suverană de străin, au venit să-mi spună, pe un ton de destăinuire, că nu slujește la nimic să plângi, că Persia n-are nevoie de alți bocitori și că lucrul cel mai bun pe care l-aș putea face este acela de a le Împărtăși fiilor Tabrizului Învățătura potrivită. — Înțelepte cuvinte. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă îți va cere vreodată cineva să ai încredere în el, nu-i încredința secretele tale înainte să cântărești de două ori ce ar putea pune la cale cu ele și dacă n-ar fi mai bine să-ți lași destăinuirea pe mai târziu. În tot cazul, așa am ajuns eu aici în oraș, unde am devenit unul din primii posesori de televizoare și unul din cei mai râvniți burlaci. Pot să-ți spun că eram invitat la petreceri și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unui criminal, asta fac femeile pentru a-și păstra soții, numai tu renunți, nu îndrăznești să lupți pentru el sau poate crezi că nu merită să lupți pentru el, exact așa spunea el de fiecare dată când cădeam în capcana destăinuirilor, tu nu mă vrei cu adevărat, crezi că ești mai bună decât mine, dar rămâi alături de mine de teama singurătății, nu datorită iubirii, dar niciodată nu îl ascultasem cu adevărat, doar îmi așteptasem rândul să vorbesc, să îi retez argumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dori să-l revăd eu Însumi, dacă aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe furiș cu mama ei, care a născut-o și a crescut-o. ― Of, Doamne, greu se mai plătește și puțina fericire ce i-e scrisă omului! suspină sfârșind doamna Alexandrescu, cuprinsă de înduioșare. Tânărul se zăpăci de tot ascultând destăinuirile atât de intime, mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata, frumusețea ei, inteligența ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu se știe pe ai cui bani, căci unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noua paradigmă spre care este proiectat odată cu survenirea terifiantei pierderi. Mă simt singur ne va spune el cu vocea unui martir tângutor și revoltat deopotrivă. Dar această mărturisire este împlinită cu deplina convingere a unei confesiuni în vid, a unei destăinuiri către conștiințe înghețate așezate în blocuri de piatră sculptate demiurgic ca trupuri umane. Suferindul evocat aici privește experiența sa radicală ca de neînțeles pentru mundaneitatea cotidiană, el însuși își apare drept o enigmă îndurerată și de ne-dezlegat pentru ceilalți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ajungând să stea unul în fața celuilalt cu atitudini greșit înțelese. Într-un asemenea confesional, penitentul poate mai ușor uita că se află înaintea lui Dumnezeu și poate fi ispitit de gândul că „simplul om din fața sa” nu merită să asculte „destăinuirile sale”. Acest fapt va condiționa mărturisirea pe care avea de gând să o facă atunci când a intrat în confesional. S-ar putea ca să simtă un blocaj psihic în timpul mărturisirii sau, dimpotrivă, să cadă în extrema cealaltă, de a vorbi prea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de a renunța rapid în situații dificile, varietatea crescută a evenimentelor clinice traumatizante, numărul mai ridicat de pacienți, folosirea religiei și a căutării de suport ca strategii de burnout și lipsa copiilor. Printre cele mai neplăcute sarcini profesionale, consilierii raportau destăinuirea veștilor proaste și descoperirea rezultatelor pozitive la teste. Rezultate similare au obținut Benoit, McCarthy Veach și LeRoy (2007) într-un studiu ce și-a propus investigarea epuizării compasiunii la consilierii genetici. Ei au realizat focus grupuri cu 12 consilieri și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
un studiu ce și-a propus investigarea epuizării compasiunii la consilierii genetici. Ei au realizat focus grupuri cu 12 consilieri și au constatat că STS afectează funcționarea personală și profesională a consilierilor genetici. Principalele dificultăți profesionale identificate se refereau la destăinuirea veștilor proaste și gravitatea problemelor pacienților. Strategiile de burnout eficiente sunt stabilirea de limite în consilierea clienților, umorul și colaborarea cu ceilalți specialiști. Trăsăturile de personalitate și istoricul traumatic personal se numără printre factorii de risc identificați. Cele două studii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, iar eu i-am sărutat mâinile copleșit de fericire. Apoi, pus pe destăinuiri, i-am mărturisit într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu orice preț. ― Du-te la ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o greșeală, dacă nu-i îndeamnă iubirea. Dar, te rog, să numai vorbim de asta. Nu înțeleg de ce îți place să deschizi mereu rănile vechi? Tot așa evita orice discuție despre sarcina ei. Abia am reușit să-i smulg o destăinuire. ― Cred că am rămas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu mă surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa că Mihaela e gravidă, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecută în cabina vaporului.) ― Dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta soră-si. I-am strâns brațul, am dojenit-o cu blîn-dețe, ca pe un copil: ― Ce faci, Alexa? Dumneata care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă înșelase, de când începuse legătura ei extraconjugală, în sfârșit, toată istoria trădării. Nu înțelegeam ca să-mi facă aceste destăinuiri înainte de a i le fi cerut și mai ales (așa cum probabil urmărea Mihaela) să tragă profiturile disculpării. După o tăcere destul de lungă ana întrebat-o cu o ușoară nuanță de ironie: ― Ai de gând să te duci la el? Întoarse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vreau? Și dumneavoastră care vă îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și reținută ironie... Cred că vă aduceți aminte în ce împrejurare, nu? Ei bine, v-am dovedit-o acum cu vârf și îndesat. Sînteți satisfăcută?" Din pricina acestei emoționante destăinuiri nu mi-am găsit astâmpărul toată ziua. În sfârșit, mă felicitase Mihaela! Și plânsese pentru ea, pentru tot ceea ce pierduse ea! Deși o durea, desigur, succesul meu, ținuse totuși să mă felicite. Mie îmi ajungea numai să fi știut că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
destinată românilor refugiați în străinătate, în iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care vor să ne scoată ochii cu “sfințenia” lor. Papadima precizează: Mai presus de aceste umbre târzii, Radu Gyr rămâne prin revărsarea luminoasă a liricii sale, una dintre valorile durabile ale poeziei românești a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de vânătoare nu-i mai ajungeau. Acapararea lacomă de bunuri și lipsa de bun- simț domina. În țară, sărăcia și teroarea urcă la apogeu. Se subordonează gândul, voința și timpul oamenilor, exact ca-n mărturisirile lui Driesz Van Coillie în destăinuirea: “j’ai subie le lavage du cerveau” ediția Mobilisation de Consciences, 1964. Opresiunea sălbatică și fără termen naște monștri, mai rău ca somnul din tabloul lui Goya, naște instincte ucigașe, oameni fără Dumnezeu, executori orbi și ai părinților dacă li
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a lui Ștefan BobocPungeșteanu, aniversară, îl consacră ca epigramist și îi probează maturitatea deplină
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
al acelui superior principiu de viață al Dvs. „Cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos și demn”. Un alt admirator al Domniei Voastre vă aprecia cartea lansată astăzi, 24 august 2009, ca pe o rugăciune. Într-adevăr, destăinuirile din cele două volume publicate deja au valoarea unor mărturii sfinte pentru o perioadă imensă de ani; imagini și fapte de viață transpar într-o retorică spirituală ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
27 - căci așa trece timpul peste toți și peste toate și așa trece și lumea în perpetuă schimbare... Mai petrecem încă o zi sub bolta de viță de vie din fața casei, cu răcoarea ei înviorătoare și cu atâtea impresii din destăinuirile musafirilor care au venit și au plecat, lăsând în urmă un ecou al celor meditate până la ceas târziu din noapte. Și astăzi ne mai revin prieteni de suflet pentru mărturisiri și impresii de neuitat, căci fiecare din cei prezenți are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]