29,398 matches
-
fost interzisă, Vladimir Streinu, pentru a supraviețui fizic, a existat doar ca muncitor mozaicar sau ca paznic de zi în Parcul I.V. Stalin (Herăstrăul de astăzi), iar pentru supraviețuirea spirituală, scriind poezii, în care pare a-și analiza viața și destinul, traducând Hamlet, text anglo-român cu o introducere, prefață, note și comentariile tuturor traducerilor europene și românești și întocmind Versificația Modernă-„o carte unică, o istorie a versificației moderne cum n-a mai scris nimeni". (Nicolae Manolescu - 1966). Mulțumesc revistei România
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
-ne bine și acasă În această lume De la care învățăm să murim. cap sau pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case cu proprietarul plecat Fără să spună pe cât timp, Fără să lase adresa. În jurul lor orașul Rotește tramvaie și biciclete, Claxoane, reclame, Locuitorii grăbiți Vând și cumpără, vând și cumpără, Mănâncă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
serviciu de porțelan imprimat. Deus absconditus Dumnezeu se-ascunde aidoma unui șarpe într-o gaură de șarpe Dumnezeu se-ascunde aidoma unei furnici într-un mușuroi de furnici Dumnezeu se-ascunde-n Cerul în care te-ascunzi și tu. Poetul Își stoarce Destinul astfel cum pictorul stoarce un tub de vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care te citea și răscitea cu credință și în răspăr tu, acoperit în tristețe, vorbești de periferia suferinței Dragă Mihai, În așteptarea destinului tău Tu scrii dintr-o închisoare fără scăpare Sfîrșitul războiului va aduce cu sfîrșitul comunismului patruzeci de ani mai tîrziu Cînd tinerii mărturiseau că nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi aripi mari de păsări migratoare ne-au luat
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
aibă timp să-și revină și să-și compună altă expresie, doar-doar o mai păcăli-o pe Cristinica. Violeta, în schimb, călca sigur și nu se împiedica de nimeni, un tanc fără nici o apăsare pe creierul ăla neted, sigură pe destinul ei fără mari convulsiuni, o viață fără de frământări și întrebări, fericiți cei săraci cu duhul! Adina o citea din prima, la intersecția cu Magheru primește un mesaj pe mobil, și ne lasă iar cu ochii în soare, mai rău, Violeto
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Fiii cui sunteți, slujitorilor de vești ce se spun o singură dată? În sulul cărții cine a aprins cuvintele? Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne, chiar acolo unde inima bate. Să cânți astfel iubita e semnul înfricoșător al destinului. Vai vouă, purtătorilor de vești rele, nu-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să privesc în afară și ea
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
sale trecându-le pe uscat din Bosfor în Cornul de Aur. vai nouă, timpul ca lașitate a veșniciei, o scriptoria în care istoria e rescrisă de la dreapta la stânga. invizibilă și înfricoșătoare splendoare, fregata evoluând ca o peniță ușoară printre tendoanele destinului, printre legatarii apocalipsei, neatinsă-n vreun fel de legământul flăcărilor, printre fructele și legumele deversate în mare, printre pâlcurile de morți legați unul de celălalt care urmară o vreme fregata ca literele mâna care le așterne pe hârtie, printre veacurile
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Monedă Monedă, șlefuită de-un destin, ce s-a-mplinit puțin câte puțin, Din Umbria, pe unde-adolescent m-așezam ferice sub măslin, mă-ntorc, un ins greoi și lent. Cărări secrete spre-așezări umile. fântâni din orice margine de târg, eu le știam pe toate, în acele zile... deși
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic își mișcă alene piciorușele lui alogene și deodată nălucirile stegarului cu tichie de răchită peste marea înghețată ca o funingine pe ochi prin timpul hialin pătrunde bobul de secară al tainei de pe urmă ce va fi fost oare în
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot/ transforma mai mult/ decât la ochi/ și la gură uneori// cu un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea îngenunchease, de azi ridică-te de la pământ și-nmugurește-n zodii luminoase, Re-nvață în adâncuri să privești, și mersul peste urme regăsite, salvată dintre lanțuri
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
dacă lăsăm deoparte ipoteze de tip Dan Brown) și a murit la o vârstă fragedă, 33 de ani, o vârstă la care patriarhii nici nu-și începeau bine viața care lasă urme. Isus și-a asumat și la nivelul vârstei destinul omenesc, ba chiar unul crud, în care nici nu se atinge bine jumătatea vieții. Fiindcă, după cum se știe, "vârsta lui Isus" a devenit sinonimă cu ceea ce Dante socotea a fi jumătatea drumului temporal al fiecăruia dintre noi. De la aceste date
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Liviu Ioan Stoiciu Unde nu e voie cei aflați în lipsuri, să facă un pas înainte - că din mormânt a răsărit iertarea. La ora 12. Scriu în jurnal: "Voi sunteți jucării?" Jucării ale destinului... Fix la ora 12? Din cei ce au făcut un pas înainte, nu au mai rămas decât mormane de mere putrezite - nu vă mai tânguiți, să nu pățiți și mai rău! Hei, tu, care ai în buzunar o gâscă îndopată
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți. De ce mi-a dat el două, în loc de una?... Ca să nu uit nici pînă azi că intuițiile lui Alexandru Odobescu m-au identificat?..." Destinul viitorului mare poet fusese citit pe o pagină albă, mai expresivă decît altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
o populează nu ocupă o pondere deosebită în economia cărții. Scrisul Angelei Marinescu (în multe momente notațiile acestui jurnal sînt un apendice al poeziei autoarei) se naște din frustrare și din revolta împotriva a ceea ce scriitoarea resimte a fi un destin marginal. Conștientizarea exacerbată a unei presupuse condiții inferioare a femeii în lumea contemporană, un soi de deficit existențial generat de boală, accentuat o dată cu înaintarea în vîrstă și permanenta raportare la descendența dintr-o familie aristocratică din Transilvania, în care cultul
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
finețe în cele mai intime detalii ale acelui stil de viață, surprinzîndu-ne prin tonul emoționat și emoționant cu care descrie o stradă, un cartier, vechiul Atheneé Palace, atmosfera unui interior, discuțiile legate de politica vremii, rapacitatea cu care istoria înghite destine umane, dramele interioare, avînd însă permanent în vizor și elementele exterioare care țin de moda acelor ani, vestimentație, limbaj, preferințe culinare. Ideea cărții este cu totul neobișnuită. Ea a apărut din dorința autorului de a restitui bătrînei lui mame bolnave
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
desfășurare a ficțiunii în real sunt și niște foarte izbutite bucăți de proză. (2) Ce personaje extraordinare pot fi bețivul genial George Best, ratatul-sensibil-plin-de-talent Paul Gascoigne, puștiul înfometat Rivaldo sau Nikolai Starostin, un fotbalist rus din anii ’30, pe lângă care destinul lui Ivan Denisovici pare o telenovelă! Și cât umor în povestirea unui meci de fotbal încheiat cu scorul de 31-0 sau a unui înotător amărât gata să se înece în direct la Olimpiadă concurând într-o probă pentru care nu
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa din/ găleata/ fîntînii, aplecat să bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna cui/»// Străpuns în inimă de sabia/ destinului, că el nu/ a ținut isonul celorlalți: unde nu e nici întristare, nici/ durere, nici amărăciune, nici suspin./ Ieșit din rînd, rămas/ singur, însetat permanent, croncănind: mi-e foame! Dar/ nu mai poate bea și/ mînca, deoarece nu mai are
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
definesc și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și realitatea înconjurătoare. Toate sfîrșesc prin a se îneca în mocirla tranziției, precum Sabina, misterioasa (prin destin) protagonistă a romanului: „Ce dorea atunci de la viață dacă nu chiar negația vieții, zăvoiul de umbră unde să se odihnească și în același timp să fie trează, să nu facă nimic, dar tot corpul să vibreze de speranță și de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
bolboroseau naționalismul și brutalitatea, rîgîiau mîrlanii iar oamenii de bun simț își dădeau ochii peste cap, neștiind ce să facă, așa cum nici ea nu știa, dar pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă calitate a destinului și a deschide breșa salutară în această cazemată a propriei ființe” (p. 105). Diferența de celelalte romane este dată de plasarea acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic însă deosebit de realitatea prezentului) și de apariția unui nou personaj, Horia Giugaru
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
precauția de a nu miza pe o singură imagine. 2. Cu excepția orașelor din zona de nord-vest a țării, care au dezvoltat o viață specific urbană cu mult înaintea secolului XIX, orașele din sud - și Bucureștiul în aceeași măsură - își leagă destinul urbanistic de modernizarea Romaniei și de palida ei ochiadă spre Occident. Însă concomitent cu primenirea instituțională și cu o oarecare structurare a activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]