715 matches
-
sau un viciu, ci o dovadă de forță interioară, ca în celebra strofă din Au lecteur: „Si le viol, le poison, le poignard, l’incendie/ N’ont pas encore brodé de leurs plaisant desseins/ Le canevas banal de nos piteux destins,/ C’est que notre âme hélas! n’est pas assez hardie.” Câteva vorbe despre stil. Venind dinspre poezie, Soviany a știut ca, povestind, să taie fraza de așa manieră, încât pauza să dea aspect de vers alb textului, astfel că
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a aproxima, de-a tatona fără încetare ficționalul căruia, simțim, i se respectă, așa cum se cuvine, funciarul mister: ,Arcul tematic al lui Alexandru Mușina e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși - destins - de-a lungul șerpuitor al Ozanei, pînă la... pînă la... Cum să ocolesc Humuleștii lui Creangă! Cobor și mă-nchin minunii de bujdă (soră cu cea din Țicău), mai proaspătă și mai rîzătoare acum, la reapărutul soare, ca oricînd. Nu
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
o lectură târzie, de toate motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum se vedea pe sine Goga însuși în această galerie de figuri istorice lamentabile. Pereții casei de la Rășinari sunt plini de fotografii în care-l vedem pe Goga destins, zâmbitor, hautain sau condescendent în compania mai tuturor oamenilor politici români și străini pe care i-a întâlnit. Între ei, destui sunt aceia încondeiați în Jurnal din care noul Procopius își face propria istorie secretă. " (pag. 513) E, cu alte
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
de prost gust. O gură de aer în atmosfera sulfuroasă a cotidianului autohton” Luca Niculescu (DIGI 24) ” În legătură cu el, sunt gata să folosesc un termen de care majoritatea studiourilor de televiziune au uitat: distincție. Ponderat (dar acut cînd e cazul), destins (adică lipsit de îndîrjire și de resentimente private), bine informat, bine crescut (o calitate rarisimă!), iradiind bună credință și civilizație” Daniel Cristea-Enache (TVR). ”Un generos serviciu adus literaturii de bună calitate. Idei limpezi, citate bine alese, limbă română utilizată eficient
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
asupra realului și a stărilor de spirit generate de “teatrul” lumii, traiectul scrisului său de până la acest punct o putea prevedea. Căci, de la debutul cu Vina nu e a mea (1968), Nora Iuga schițase deja un univers cu articulații destul de destinse, supus periodic unor “scurtcircuitări” ale ordinii date. Cum s-a observat de către interpreții săi, poezia aceasta e scrisă de la început sub imperiul unui soi de dicteu moștenit de la suprarealism, deschis întâlnirilor fortuite de obiecte și evenimente, fulgurațiilor fanteziei, predispus fragmentării
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
puțin decît dvoastră știu ce-i folosește și ce nu lui Irinel. Dar atît ei cît și Dvoastră i-ar prinde bine - dacă nu mă laud - să veniți cîndva aici, în trecere și să vedeți că se poate trăi și destins. Am dat vol .VI Platon și mă grăbesc acum să pregătesc vol. VII, căci sînt perspective să încheiăm relativ repede ediția (10 vol.). Între timp mai fac cîte ceva. Dar cît mai mi-e dat? Nu pierdeți, Doamnă dragă, nu
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
nu am nevoie de vreo promoție în plus, și am fost oferit CEHD-ului ca un cadru suplimentar, care nu e inclus în schema Centrului, primindu-și salariul direct de la DGA. Printre ceilalți, încordați în complexa lor competiție, eu rămân destins. Cum dosarul meu de pensionare este deja gata (nici n-aș mai putea să-l ameliorez!), pot pleca de aici oricând aș găsi că osteneala de a continua mi-ar părea excesivă... De fapt, așa stând lucrurile, mă bate gândul
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
toată lumea știa că era opera unei mâni oarecare. Primăria chiar amenințase că va cere despăgubiri pentru distrugerea monumentului, iar artistul dăduse mai multe interviuri în care deplângea starea de incultură a nației lui. Dar acestea erau fapte secundare. În vena destinsă a străzii Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
acasă. La liceu eram proboziți cu farmecul și frumusețile eternei și fascinantei Românii, cu bogățiile patriei, nicidecum cu sabia lui Damocles, ori cu fuga pământului de sub picioare. Puteam fi neîncrezători în oricine și orice, numai în pământ nu. Pe când stăteam destinși de vorbă în spatele și în fața biroului sub lumina egală, calmă a lămpii, s-a auzit dintâi ceva ca un urlet înspăimântător venind din toate părțile deodată, un răget animalic de fiară bătrână înjunghiată, scos de rărunchii crispați ai Geei suferinde
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cred, reciproc-emulativă în anii din urmă, cînd notorietatea academică a profesorului a acceptat-o pe cea, neacademică, a fostului filolog, acum pictor evoluînd într-o direcție marcat modernă. Poate nu în întregime pe gustul cărturarului, pliindu-mi-se însă, grav/ destins, atunci cînd, în cîteva rînduri, mi-a onorat vernisajele cu alocuțiuni dintre cele mai aplicat-măgulitoare. Și ca scenariul să capete rotunjime, situîndu-mă într-un paradox oricum plin de precauție, am juxstapus nobilului pedantism al magistrului reversul medaliei, publicînd recent o
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
sufletul, nu țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu tine puntea lumii / spre insula de veșnicie - îl admiră pentru tonul destins, fără cutremurare; pe Maria Banuș pentru felul în care alungă răspunsurile la întrebări fundamentale; pe Nina Cassian pentru pasiunea sanguină care ne face să descoperim ceva neobișnuit în peisajul literar al unei țări unde egalitatea era legea supremă; pe A
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
Marina Constantinescu Deși haosul în care trăim se nuanțează, aberant, din ce în ce mai tare, deși derizoriul se mișcă liber și destins prin existențele noastre, deși minciuna și impostura își bălăngăne picioarele pe un tron mult prea înalt, avînd iluzia că stăpînesc vreun regat, în timpul acesta, creatorii adevărați își văd de creațiile lor și de destinul lor artistic. Ei nu au dipărut
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade se va înscrie în continuare pe aceeași spirală a epurării continue de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
vorbă cu el mai mult de o jumătate de ceas și s-a arătat foarte cordial. Are mult bun simț și când râde face gropițele maică-sii. A fost extrem de deschis cu mine și am impresia că s-a simțit destins și Ťconfortableť. Va veni curând la Paris și de-acolo va pleca în America." Tot atunci, îl întâlnește și pe Matei Ghica Cantacuzino, pilotul militar de la bordul avionului care-i transportase pe soții Fărcășanu în temerara lor evadare. (în roman
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
încît n-a mai deschis nici o carte", și de Wordsworth, Shelley, Delille, La Harpe, ultimii doi axați pe tablouri vesperale, cîțiva pictori care au introdus "privirea peisajului, ca Rousseau, în literatură", Claude Lorrain, Poussin, Constable, David Caspar Friedrich. Expunerea e destinsă, cursivă, cu nuanțe de cozerie ce permit comunicarea agreabilă a unei materii bogate, inclusiv sub raportul informației. Dar, cu toate că dispune de o strînsă documentare, aidoma unei mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
degeaba (părere pesimistă pe care nu o împărtășim, dovada contrară fiind și acest spectacol și nu numai el), după care tot ea anunță: Sfârșit! Puține spectacole de la Centrul Național al Dansului București au reușit să creeze spectatorilor o stare de destinsă și autentică visare, precum această creație a unor încântătoare Iluzioniste.
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
strădui întotdeauna să nu-i dezamăgim și să le oferim multe alte momente deosebit de plăcute. Trupa de dans Continental Frumoaselor dansatoare le-a revenit sarcina de a deschide „Agenda Show“, un spectacol de înaltă ținută artistică, desfășurat într-o atmosferă destinsă, în ciuda emoțiilor celor care erau direct implicați în jocul „Miliardul de la Agenda“. Talentate și expresive, cu o coregrafie bine sincronizată și o muzică adecvată, tinerele au reușit să imprime spectacolului, de la început, dinamism și voie bună. Tot ele au fost
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
vom întoarce țepeni solemni/ ca o halcă de carne înghețată pe tejgheaua măcelarului/ fără vorbe inutile vom întinde o mînă grea ca un munte/ fratelui pămînt surorii noastre neagra țărînă” (Fratele pămînt). Dar autorul are grijă a reveni la discursivitatea destinsă, cu arcuri de suspensie ce-i mențin delicatețea. Nicio stare critică nu-l reține. Nicio ruptură morală nu-l poate deregla. Figura sa morală e una mulată pe un senzoriu fericitor, care-i acordă identitatea. Solitudinea pe care ne-o
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
Gelu Buta, o carte precum Tabloul de absolvire pare să aibă doar semnificația unei violon d'Ingres. Un volum aflat la limita dintre proză și memorialistică menit să-i ofere autorului său prilejul unei scufundări nostalgice în atmosfera inocentă și destinsă a propriilor ani de liceu. Cum însă colegii autorului nu se numesc Mircea Eliade și Constantin Noica, întrebarea firească pe care și-o pot pune potențialii cititori ai cărții este, în ce măsură sunt demne de interes întâmplările mai mult sau mai
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
lipsite de sens pentru a-și exhiba rănile. Evident că există o clară trimitere ideologică în sintagma "boierii minții". Evident că urlă în ea colectivismul și nostalgia gloatei. Evident că ar dori să fie ei înșiși beneficiarii succesului, "boieri" relaxați, destinși, plini de farmec. Dar nu sunt. N-aș putea spune că acești mărunți resentimentari măcar împărtășesc valorile stângii: nu de alta, dar au existat în cultura română destui "boieri" roșii, de-ar fi să-i citez doar pe Zarifopol, Ralea
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
totdeauna sculptorul. Iată-ne, comunicînd firesc, în arrièreplan se citește o lucrare a Silviei, bronzul veridic și atașant portretizînd-o pe Giovanna Amaduzzi. Onoram invitația Secretarului General al Senatului Italian, în apartamentul său, printre cunoscuți din lumea diplomatică, - atmosferă de regăsire destinsă. În picioare, îndărătul Cristinei, mai degrabă expansiv, protector, cobor brațul către al ei, ușor ridicat spre mine, degetele noastre desenează împreună o figură neașteptată, spontan asemenea unui potir. Ea, într-un sever tailleur negru, la gît cu un colan ca
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
a contribuit în mod activ la producerea ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat înduioșătoare și plină de poezie, revelându-se apoi cu atât mai oribilă. Călătoria de întoarcere la eternitatea copilăriei are un ton împăcat și destins, fiind însă un vârtej care înghite eul narator în furia sa; este un dialog cu moartea, „cu moartea din mine: aici Radio Moartea”. Oroarea este eternizată, interiorizată; crăpăturile din pământul bombardat la Stalingrad și cele din gropile comune unde erau
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
mișcări la sol, ținând de registrul unui corp care se prăbușește și, în final, ne-a invitat să îl urmărim pe ferestră, el coborând în Piața Teatrului, unde a stat o vreme. Oricâtă disponibilitate ai avea pentru joacă și relații destinse, asemenea Ťspectacoleť îți oferă prea puțin, raportat la timpul pe care ți-l fură. Dacă atmosfera este însă ușor apăsătoare și plictisitoare prin monotonie, precum în cazul lucrării lui Eduard Gabia, cu titlul ei lung Fine Tuning Between Me and
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]