483 matches
-
somn Apneea de somn obstructivă (OSA) este o afecțiune care afectează până la 25% dintre bărbații și femeile din întreaga lume (88). OSA se definește prin colapsul repetitiv, parțial sau total al căilor aeriene superioare, generând hipoxie intermitentă, fragmentarea somnului și destructurarea arhitecturii normale a acestuia. Fiziopatologia OSA are la bază susceptibilitatea pentru colapsul inspirator al căilor aeriene superioare, favorizat de diferite condiții funcționale sau clinico-anatomice: scăderea tonusului mușchilor dilatatori ai faringelui, scăderea suprafeței de secțiune faringiană, modificări ale dimensiunii și formei
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
reale în imagini și mituri mediatice și dacă indivizii acționează plecînd de la aceste imagini mai degrabă decît de la propria lor experiență, modalitatea în care presa, radioul, televiziunea operează (construiesc și transmit mesajele) devine o chestiune esențială într-o perioadă de destructurare/restructurare a valorilor fundamentale (libertate, identitate, etică). În consecință, comunicarea trebuie concepută ca ecologie culturală, implicînd două dimensiuni: o ecologie informațională (aptă să reducă suprareprezentarea politicului și subreprezentarea socialului: sărăcie, șomaj, feminizarea sărăciei, criza instituțiilor) și o ecologie etică (semnificînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
situația percepției unui atentat la comoditățile generate de reperele habituale instalate, începând cu prima revoluție industrială, în dimensiunile materiale, și cu revoluțiile naționale, în dimensiunile spirituale ale existenței. Pentru a nu pierde definitiv aceste valori, practic pentru a întârzia sentimentul destructurării lor, elitele au inventat, ca răspuns la o așteptare irațională, o etapă de despărțire, au ralenti, pe care mulți oameni încearcă să o lungească cât pot. Într-un fel, se amână responsabilitatea pentru numirea diferenței, a ceea ce urmează după postindustrialism
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp, multiplică „vocile“ lirice. Polifonia eurilor poetice (eul biografic, moral, ontologic, auctorial, lectorial etc.) creează o rețea complexă de relații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sensul unei virtualități ca marcă a indiscernabilității dintre real-material și ireal-ficțional, și nu ca o condiție a irealității sau a imaterialității. Cyborgul intermediază atât între disciplinele tehnoștiințifice și cele umanistice, între realitate sau viață și ficțiune sau metaforă. 1.2. Destructurarea opozițiilor natural-artificial și subiect-obiecttc " 1.2. Destructurarea opozițiilor natural‑artificial și subiect‑obiect" Artificialul nu mai înseamnă, începând cu a doua jumătate a secolului XX, doar crearea de ființe mecanice sau imaginarea de ființe fabuloase ficționale și, ajungând în proximitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre real-material și ireal-ficțional, și nu ca o condiție a irealității sau a imaterialității. Cyborgul intermediază atât între disciplinele tehnoștiințifice și cele umanistice, între realitate sau viață și ficțiune sau metaforă. 1.2. Destructurarea opozițiilor natural-artificial și subiect-obiecttc " 1.2. Destructurarea opozițiilor natural‑artificial și subiect‑obiect" Artificialul nu mai înseamnă, începând cu a doua jumătate a secolului XX, doar crearea de ființe mecanice sau imaginarea de ființe fabuloase ficționale și, ajungând în proximitatea domeniului vieții artificiale, nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cât și prezența afectelor care intră în interacțiune, relaționând și multiplicând sistemele, corpurile, forțele. Dacă la Baudrillard simularea este un principiu destructurant al lumii și al realității, la Deleuze și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării. Ansamblul mașinic nu este conceptualizat, în această orientare, nici din punct de vedere mecanicist, nici din punct de vedere vitalist, ci dintr-o perspectivă de metisaj al acestora: mașina nu este restricționată la limitele unei existențe unilaterale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umană, deopotrivă o experiență corporală, una psihică și una socială. Proteza, interfața și transgena devin o parte a identității corporal-mentale, o parte deopotrivă integrantă și dezintegrantă. Logica postumană instituie integritatea noului organism tehnologic, însă logica umană păstrează sentimentul anxietății în legătură cu destructurarea corpului și cu destabilizarea identității. E vorba de raportarea tensionantă, conflictuală la prezența ubicuă sau la intruziunea tehnologiilor acutale. Spre exemplu, am văzut în ce măsură impactul subiectiv al inserării tehnologiei în corpul biologic poate consta nu numai în teama față de fragmentarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unitar, stabil și universal, dar și cu o interfață culturală între mamă, monstru și mașină. Nereducând subiectivitatea feminină la ontologic și biologic, ci deschizând-o înspre politic și cultural, cyberfeminista încearcă să resitueze în mod pozitiv identitatea femeii în contextul destructurării ideii de subiect. Noțiunea de mașină primește o conotație socială, politică, științifică și discursivă, în timp ce tropul monstrului este aplicat diferenței și devierii de la normă, dar și coexistenței dintre normal și anormal, dintre adorare și oroare, dintre afectiv și rațional. În
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Eileen Green și Alison Adam (ed.Ă, Virtual Gender: Technology, Consumption and Identity, Londra, New York, Routledge. tc "" Cuprinstc " Cuprins" Introducere 7 Rezumatul capitolelor 18 Capitolul 1. Corpul intermediar: cyborgul 25 1.1. Raportarea ființei umane la tehnologie 25 1.2. Destructurarea opozițiilor natural-artificial și subiect-obiect 35 1.3. Inteligența și viața artificiale (de la agenții cognitivi la virușii computaționaliă 43 1.4. Protezarea trupului. „Mașinile dezirante” și „corpul fără organe” de la Deleuze și Guattari la virtualitatea tehnologică. 62 1.5. Stelarc și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dezvoltării unor atitudini libere, degajate, firești. Memoria și sacralitatea deschid porțile unui teritoriu al evenimentelor și interacțiunilor între vizitatori ca o ultimă și necesară revenire la normalitate, spațiu al reconstrucției și echilibrării disponibilităților afective și cognitive prin opoziție cu agresivitatea, destructurarea și goana după kitsch sau producțiile în serie, standardizate. Coborînd de pe "înălțimile academice" muzeul devine un teritoriu al motivației și achizițiilor culturale, al sensibilității, al cunoașterii de sine. Pentru public, muzeul în aer liber este un "spațiu activ, viu, al
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de teatru români, de la Lucian Blaga și Mircea Eliade până la Horia Lovinescu și D.R. Popescu. Din culegerea de eseuri Teatrul și teatrele se remarcă îndeosebi interesul pentru modalitățile în care avangarda a încercat să reformuleze conceptul de teatralitate pe baza destructurării textului dramatic și a diminuării funcției cuvântului (capitolul Strategii artistice ale postmodernismului) și o micromonografie ce readuce în atenția specialiștilor activitatea omului de teatru Haig Acterian. De o importanță deosebită pentru istoria literară românească sunt edițiile amplu comentate din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
politică și au blocat orice reformă atâta timp cât le-a fost necesar pentru a se transforma în principalii beneficiari ai acesteia. Rezumând: în vreme ce, în Europa Centrală și chiar și în Bulgaria, primele guverne postcomuniste au fost guverne anticomuniste, care au început destructurarea instrumentelor de putere ale vechiului regim, România a fost singura țară satelit a Moscovei unde nucleul dur ale elitei Partidului Comunist a rămas la putere, fără nicio întrerupere, aproape șapte ani după 1989, și nu și-a pierdut cu totul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în 1949 de lansarea programului de colectivizare a agriculturii (proces ale cărei momente critice, configurate în jurul ofensivei statale și rezistenței țărănești au făcut subiectul studiului Țărănimea și puterea, coordonat de D. Dobrincu și C. Iordachi, 2005) (Constantiniu, 2011, p. 467). Destructurarea vechii orânduiri și structuri sociale și economice a fost acompaniată de eliminarea opoziției politice. În stânga eșichierului politic, PCR (care și-a refedinit identitatea nominală din Partidul Comunist din România [PCdR] în Partidul Comunist Român [PCR] în octombrie 1945) a încorporat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unitar național, memoria națională românească. În perioada interbelică, opera memoriei naționale românești a fost, practic, desăvârșită. Venirea comuniștilor la putere va ocaziona restructurarea radicală a conștiinței istorice românești, care va fi reașezată de pe temelia ideologiei naționaliste pe fundația doctrinei materialismului-dialectic. Destructurarea vechii bresle a istoricilor și configurarea noului câmp istoriografic socialist, cu toate luptele intestine pentru putere profesională care au însoțit acest proces, este detaliată minuțios în monografia Politică și istoriografie în România: 1948-1964 (Müller, 2003). Din rațiune ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spiritualitatea creștin-ortodoxă. Credinței răsăritene și Bisericii Ortodoxe le-au fost conferite un rol cardinal, de călăuză spirituală a destinului istoric românesc. Socialismul postbelic, instalat complet după 30 decembrie 1947, a continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești (creștinismul "genetic" al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica Ortodoxă ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de altă parte, manualul lui Roller creditează Biserica răsăriteană pentru meritele avute în lupta pentru independență, în care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
genealogică a Partidului s-a făcut în paralel cu dezvoltarea cultului martirilor, i.e., a martirologiei proletare și partinice. Panteonul proletar a fost amenajat încă din faza antinaționalistă a socialismului, ca alternativă proletară la panteonul național, acesta din urmă fiind supusă destructurării sistematice. Odată cu hibrizarea doctrinară care a dus la evoluția înspre național-comunist, vechiul panteon al personalităților cultural-politice care au asigurat apostolatul națiunii a fost reabilitat. În paralel, Partidul a continuat travaliul de consolidare a propriei galerii de figuri eroice prin adăugarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
internaționale, discursul istoric a ieșit din captivitatea Oamenilor Mari. Trecutul românesc nu mai este personificat în figurile eroismului militar, iar destinul neamului nu își mai găsește încarnarea umană. În fapt, ideea teleologică de destin al neamului românesc este demonetizată, odată cu destructurarea cronologică a istoriei și restructurarea sa tematică. Efectul direct al acestei schimbări a logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Zijderveld (2009), fundamentalismul (ca fenomen general) este caracterizat de trei caracteristici: a) este un fenomen reactiv, reacția fundamentalistă fiind declanșată de o amenințare percepută ca periclitând integritatea axiologică (sistemul de valori) a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la agresor, dar mai ales datorită specificului unei relații abuzive avute cu soțul. O relație abuzivă între victimă (soție) și agresor (soț) se structurează de-a lungul a trei stadii ciclice, ce determină o creștere a intensității conflictului și a destructurării solidarității cuplului. Primul stadiu este cel al apariției tensiunii, disensiunilor, presiunile asupra victimei luând forma unor patternuri de comportament ale agresorului, victima căutând diferite strategii de a controla comportamentul abuzatorului, de cele mai multe ori cu efecte asupra propriului comportament. Cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu manifestări psihiatrice sunt reprezentate prin apariția bruscă, cu caracter paroxistic, a unor manifestări pur psihiatrice cum ar fi: crizele halucinatorii; crizele de derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic temporal; destructurarea brutală a stării de conștiință cu caracter pasager; scurte episoade de confuzie mintală; tulburări pasagere ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
factorul subiectiv este cel care produce structurarea construcțiilor fixe, dar, răspîndindu-se, ele devin fapte de limbă și participă la realizarea expresivității obișnuite a limbii, fără scopuri artistice. Pentru a se realiza noul, în scrisul artistic, se recurge uneori la o destructurare a acestor construcții, prin folosirea lor cu inversiuni, intercalări sau parafrazări. Se pot produce astfel fenomene de elipsă (a întoarce obrazul, în loc de a întoarce și celălalt obraz), de suspensie (cine se scoală de dimineață...), de expansiune (a fi coadă de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de impunere a concepțiilor dominante de către anumiți actori. În astfel de cazuri, instituțiile devin nefuncționale, sunt social ineficiente, fiind anihilate de relațiile sociale. Pe de altă parte, instituții formale puternice, susținute fie prin sancțiuni și recompense, fie ideologic, pot produce destructurări ale relațiilor sociale. Dinamica raportului instituții sociale - relații sociale ne sugerează faptul că variabilitatea instituțională și persistența acesteia În timp În contexte sociale concrete nu pot fi explicate prin urmărirea eficienței și printr-o variabilă „tare” (cum ar fi tehnologia
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plac destinele națiunii, precum dezinvoltura guvernanților centraliști de a face împrumuturi externe (azi aproape 100 de miliarde de euro) care să fie plătite de toți cetățenii, generații la rând, explică de ce orice proiect de descentralizare este considerat o încercare de destructurare a statului și, pe cale de consecință, a posibilității lor de a administra ad libitum resursele țării. În acest context aș vrea să încep o dezbatere asupra moștenirii patrimoniale și culturale a Moldovei și asupra viitorului ei european. În ianuarie 1832
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]