1,125 matches
-
acesteia și încearcă să-și recapete gustul vieții și al prezentului, cu toții egali, acum, în fața binelui și răului. Acum când prin piețe grupuri de orbi proclamă sfârșitul lumii și tot felul de grozăvii milenariste, când glosarul ex-civilizației este inutil și desuet, declarația de dragoste a bătrânului cu legătură neagră făcută fetei cu ochelari negri este singura promisiune a resurecției vieții. Romancierul n-a ajuns încă la acel grad de mizantropie care să-l determine să nu mai dea nici o șansă omenirii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a făcut o avere profesională importantă într-o singură generație, dacă provine dintr-un mediu social modest sau din mica burghezie înstărită, fiind încă departe de a putea accede la fastul vieții mondene, își va reprezenta capitalul social monden ca desuet și inutil. Orarul noului patron este foarte încărcat, iar el nu este dornic să își piardă vremea prețioasă pe chestiuni care îi par lipsite de importanță [Pinçon, Pinçon-Charlot, 1999]. Fondatorii, cei din prima generație, au tendința să vadă strugurii ca
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pretextul ironic al reabilitării. Resursele procedeului nu sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate în direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă! Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
în calitate de redactor, prevede tipărirea de scrieri cu caracter moral și educativ, potrivit cu nivelul de înțelegere al sătenilor, de articole referitoare la economia rurală și casnică și chiar de liste de prețuri. Articolul ilustrează conservatorismul scriitorului, ale cărui idei politice erau desuete. Publicistica lui Negruzzi și povestirile care îi apar aici pornesc, cele mai multe, de la prejudecata că lenea și beția ar fi principalele cauze ale sărăciei țăranului; soluția ar putea veni de la respectarea vechiului sistem de relații dintre clasa avută și cei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
efectele adverse indirecte ale NMP asupra capacității cetățenilor de a-și rezolva problemele, în special cele sociale, cauzate de mărirea complexității instituționale și a modului de a concepe politici (Dunleavy et al., 2006). Acest fapt nu înseamnă însă că este desuet să mai discutăm despre reformele specifice NMP. În primul rând, la fel cum NMP nu a înlocuit complet practicile birocrației tradiționale, nici noul set de reforme nu concurează toate scopurile și instrumentele NMP. Mai exact, unele probleme specifice administrației publice
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
lirica interbelică (Arghezi, Blaga), astfel Orașul pierdut (1943), Un om așteaptă răsăritul (1946) fac elogiul progresului în noua societate. Dacă debutul poetic al lui Victor Eftimiu stă sub semnul simbolismului, iar încercările lirice din interbelic sub cel al unui tradiționalism desuet, fiind, mai degrabă, o poezie ocazională decât una cu adevărat reprezentativă pentru sensibilitatea creatorului, poemele postbelice (13 Decembrie și alte poeme, 1947) reflectă și de această dată un poet angajat. Se evocă zilele de foamete și de frig, se anunță
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o anumită orientare. Dezamăgirii exprimate în numărul anterior i se substituie, în articolul Proză pentru poeți, afirmarea tranșantă a necesității reorientării poeților care s-au izolat de comunitate în "turnul lor de fildeș" și care continuă să scrie o poezie desuetă. Sunt refuzate astfel clișeele literaturii. Și de data aceasta, luna (mult ridiculizată de avangardiști și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lirismului subiectiv: "Să lăsăm acum suspinele și dorurile personale, să neglijăm încondeierile cu cuvinte smălțuite și frazele de paradă, o recuzită de carnaval, meschină, neserioasă. Îndemnându-ne unii pe alții la chibzuire, la seriozitate, la cumințenie; să domolim învăpăierile lirismului desuet și frugal". Dorința aceasta de a subordona literatura unor concepții extraliterare, unei viziuni sociale este ilustrată constant în revistă și, fapt interesant, este aproape de negăsit în Albatros. Modul în care redactorii concep literatura nu va influența doar alegerea creațiilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
opiniile literare. Astfel, în primul număr, comentarile asupra dezbaterii ce se desfășura în acea perioadă în paginile Curentului literar și prin care se punea problema realismului în literatură, devin pretext pentru afirmarea încrederii în direcția realistă, cea "iluzionistă" fiind considerată desuetă. Tot aici, Geo Dumitrescu felicită Curentul Literar, o revistă în care publicase el însuși, cu ocazia sărbătoririi celor 100 de săptămâni de apariție, reproducând chiar textul lui Romulus Dianu și afirmându-și explicit adeziunea la "programul" acestuia, de fapt, la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul este reflectat în mizeria urbană, nimic sacru, solemn nu mai există, "Prin gălbenușul ce venea pe canal/ căutam embrionul Soarelui, al galaxiei, cu vârful de la floretă". E aceeași imposibilitate de revigorare a lumii, același joc al cavalerismului asumat și desuet. E aici ceva din inutilitatea vechilor cavaleri, un donquijotism poetic conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o explicare a numelui revistei și implicit a grupării dincolo de trimiterea explicită la Baudelaire. Textele teoretice, care să contureze viziunea acestor scriitori asupra literaturii, nu sunt foarte multe, iar ideile se cristalizează în timp. Aproape toți reprezentanții generației resimt ca desuete modalitățile de creație specifice interbelicului. Perimarea acestora se datora, în principal, epigonilor care preiau și utilizează până la epuizarea lor anumite procedee artistice. În consecință se va dori repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asupra revistei Albatros este oarecum indirectă, cel impresionat de unele ideii promovate acolo, cel care alege să preia formatul acestei publicații este Geo Dumitrescu pentru care Cadranul echivala cu un (re)debut. Dintre ideile vehiculate aici, amintim: desprinderea de poezia desuetă, a "turnului de fildeș", orientarea spre cotidian. În Cadran regăsim și dorința de a subordona literatura altor criterii. Această dorință nu mai este exprimată și de Albatros. Dacă la Cadran preocupările redactorilor nu se opresc doar la sfera literaturii, la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în contrast cu opulența aristocratică de odinioară de pe plantația ce nu mai era ce fusese odinioară. Când Blanche ajunge la destinație, spectatorul deja cunoaște raportul între Stella și Stanley, cel din urmă exercitând un magnetism bazat pe forță vitală, în contrast cu sofisticarea aristocratică desuetă a surorilor. Contrastul dintre energicul și prozaicul Stanley și melodramatica Blanche DuBois este exploatat dramatic prin două tehnici distincte ce dau pregnanță interpretării (piesa și versiunea cinematografică au adus numeroase premii de prestigiu actorilor și regizorilor implicați). Tramvaiul din titlul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se manifeste, așa cum ar spune Sol Worth, ca formă textuală de cunoaștere. Din acest motiv, narativitatea imaginii este un subiect refuzat de istoricii artei, este un concept dificil și în general evitat, iar imaginile, purtătoare ale narativității, sunt adesea considerate desuete. Potențialul narativ rămâne, cu toate acestea, un fenomen remarcabil în artele vizuale. Referindu-se, în Implications of Narrative in Painting and Photography, la acest aspect, Emma Kafalenos disociază, cu intenția de a accentua caracterul provizoriu al narațiunii în imagine, conceptele
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o pălărie împodobită de penaje, cu care salută larg, complimentos, are la șold o sabie decorativă, potrivită cu costumul, al cărei mâner lucrat artistic cere o mână fină și gesturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
1999, p. 161-171. 119 G. Ibrăileanu, Opere, vol. IX, Editura Minerva, București, 1980, p. 251. De fapt, latinismul a avut deplină îndreptățire istorică, dar a avut și unele aspecte ce trebuiau combătute, însă și Curentul istoric-popular a devenit în timp desuet și trebuia depășit, atît ca ideologie, cît și ca limbă. 120 De exemplu, polca poloneză a devenit dans aristocratic și s-a răspîndit la înalta societate din vestul Europei. Tot astfel, canțoneta italiană, pornită de la nivelul culturii minore, a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perpetuă apărare și îndreptățire a multelor și întortocheatelor acțiuni politice la care a participat) și pe cei de autobiografii (un Nicephoros Vlemmides, un Grigorie din Cipru, un Gheorghios Pachymeres din Niceea, cu o scriere în hexametri), lângă istoriografi și (acum desueți) alcătuitori de cronografe. Între scriitorii de istorie se cade a fi evocat un Nicephoros Callist Xanthopoulos, autor, la începutul veacului al XIV-lea, al unei importante Istorii bisericești (dusă până la anul 911) din care se va „nutri” Eftimie al Târnovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
căci producția istorică a acestui veac (chiar dacă ar fi fost tălmăcită de slavii de sud, așa cum nu s-a întâmplat) nu ar fi putut practic să ajungă la îndemâna cărturarilor noștri în aceeași perioadă, pot fi consemnate, în fine, și aparițiile - desuete pentru această epocă - ale unor cronici în versuri. Un anume Ephrem compune, în trimetri bizantini, o cronică ce mergea până la 1261, iar de la Mihail Panaretos a rămas o cronică despre Imperiul Trebizondei, cuprinzând evenimentele consumate între anii 1204 și 1426
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se deplasează poetul, lirismul său desfășurându-se într-un perimetru delimitat de tradiția poeziei „obiective” (greco-latine, orientale și poundiene), cu discrete reverberații romantice: „E o lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
coruptă de azi nu cred că poate fi salvată neapărat prin cultură, ci prin sensuri morale; în ce mă privește, nu caut să mai găsesc o estetică românească, ci o etică. Cearta intelectualilor (atunci când are loc așa ceva) mi se pare desuetă: intelectualii au înțepenit în ideile lor fixe și în bătăliile lor conceptuale. Mă interesează, în schimb, cruciada interioară a românilor. În caz că ea mai este posibilă și nu a pierit de tot. Nu știu ce va aduce viitorul și nu pot să profețesc
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
nădejdea. Nu sunt dotată cu vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc. România este pentru mine acel steag cu stema comunistă decupată, din decembrie 1989. România este gaura din steag, o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mai înalt nivel (se rezumă la atitudini nostalgic conservatoare), fie cedează în fața unor cauze pierdute, non-filosofice (New Age). Chiar dacă sunt integrați în structuri ale puterii - „filosofi-(de) regi” / filosofi de stat (ex: J. Habermas) - aceștia promovează proiecte neokantiene de emancipare, desuete și incompatibile cu urgențele morale actuale (vezi binecunoscuta dispută Sloterdijk-Habermas privind noile tehnologii de manipulare genetică). Potrivit lui Žižek, filosofia este anormală prin excelență sau excesivă prin definiție, este „normalizată” doar de conexiunile pe care le întreține / le-a întreținut cu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
Departe de a exhiba o figură de nihilist, inspiră simpatie prin felul de a fi, cuviincios și delicat în maniere. Ca pentru a alunga imaginea indigenței de odinioară, se îmbracă bine, chiar elegant, melonul și monoclul dându-i un aer desuet. O siluetă ca din alte vremuri, într-o epocă în care altminteri, ca ziarist, e bine ancorat. După debutul în „Lumea nouă”, semnând de obicei Clarnet (rar, cu inițiale: A.C., C.) sau fără a-și pune iscălitura, a colaborat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
câte o secție: agricultură și muncă manuală, comerț și industrie, ocupații intelectuale). Organele de conducere centrale și din teritoriu ale Frontului Renașterii Naționale erau numite și nu alese. Astfel, democrația a ajuns să fie golită de conținut, devenind o noțiune desuetă și exclusă din vocabularul politic oficial. Procesul de instituționalizare a regimului de mână forte al regelui Carol al II-lea, ce fusese deschis după lovitura din 10 februarie 1938, s-a încheiat după 9 mai 1939, o dată cu decretarea noii Legi
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pot învățat limbajul, doar că, în timp ce psihologia evoluționistă spune că acest lucru se realizează printr-o structură cognitivă specifică, modelul social standard consideră că se face printr-un mecanism cognitiv general. În acest context, criticile feministe privind psihologia evoluționistă sunt desuete. Feminismul a atacat psihologia evoluționistă acuzând-o de discriminare și de sexism. Răspunsurile psihologiei evoluționiste sunt științifice. Diferențele sexuale se exprimă în strategii reproductive diferite, lucru susținut de date științifice, fără ca aceasta să însemne discriminare. Nu orice diferență semnalizată este
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]