9,711 matches
-
nu a terminat anul I, fiind arestat. În pîrnaie Însă, un asistent al meu a lucrat cu el un spectacol supra-mediatizat, jucat și pe scena Teatrului Nottara! Recent, citesc Într-o revistă literară, că poetul Valeriu Barbu, „aflat temporar În detenție la Penitenciarul Galați, este Îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu! S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : ești lipsit de publicitate. Și nu ești Îngrijorat de ...arlechinul din trupul tău... „E mult mai greu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cămări, apartamentul la care familia generalului în rezervă Bădulescu avusese acces abia după revenirea sașilor duși cu forța în Siberia, cu toate că veteranul nu fusese catalogat ca dușman al poporului nostru și nici nu făcuse, precum alții ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avusese acces abia după revenirea sașilor duși cu forța în Siberia, cu toate că veteranul nu fusese catalogat ca dușman al poporului nostru și nici nu făcuse, precum alții ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada întunecată. În timp ce mulți prozatori puneau în gura personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai puțin anii de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată, etc. Avea o duzină întreagă de fotografii prinse cu răbdare și cu mult gust în albume de zile mari, cu coperți vernil și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la una care făcea aluzie la Fabrica de Cărămidă, apoi la nu știu ce localitate din Bărăgan. Cel mai mult însă, era preocupată de detenția verișoarei sale dinspre tată, Hilda, în lagăr. Așa povestea de parcă chiar ea ar fi petrecut timpul acela de groază în Rusia. Dacă am fi știut noi atunci unde ne duc și cum ne duc: în ce tren, pe ce frig
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sfat: ține-ți gura. Ți-am mai explicat că am ordin să te capturez viu sau mort. În rest, chiar că nu am nimic personal cu tine. — Viu eu și mort tu, preciză David. De asemenea, voi menționa condițiile de detenție și tratamentul inuman la care am fost supus. Omul cu fața verde nu se mai osteni să-l contrazică. Oftînd, aprinse un felinar cu carbid, Îl agăță cu o sîrmă de tavan, apoi se apucă să moșmonească Într-un alt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît de mult înseamnă să memorezi sau să scrii cîte o poezioară pe zi. Nu vreau să intru în mai multe detalii, mărturisește. Cît despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme ești cu totul alt om, e ca o purificare de tot ce e rău, un fel de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu el, să mor dac-o să-l ating, promit eu. — Ok, zice el, ridicînd din sprîncenele alea roșcate. Poate c-o fi McLaughlin un puțoi catolic care-i Împotriva avorturilor, da-i polițai pînă-n măduva oaselor. Cobor spre camera de detenție unde Îl țin pe Bladesey. Un bulangiu În uniformă stă În picioare lîngă el, dar se cară cînd intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
omorî soția, și-ar pierde, desigur, parohia. Și Hilfe surîse Încîntat, fără să bănuiască ecoul pe care vorbele lui Îl treziseră În mintea lui Rowe. CÎnd ieșise din Închisoare, deși, nu fusese chiar Într-o Închisoare, după expirarea termenului de detenție - destul de scurt - fixat de justiția Majestății Sale, Rowe avusese sentimentul că pătrunde Într-o lume necunoscută; o lume misterioasă, populată de oameni cu nume de Împrumut, care se ascund unul de altul și trăiesc În umbră ferindu-și fața, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au petrecut cruzimi de neimaginat: la Pitești și Gherla, în cadrul așa-numitei «reeducări» prin deținuți (propusă de Eugen Țurcanu, legionar devenit comunist și apoi arestat), cei închiși erau torturați cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor maladive. România intra astfel într-o epocă întunecată din care cu mare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o școală nouă. Ioan, fiul lui Vasile, a studiat dreptul la Cluj și teologia la Sibiu și Arad, apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară, a fost deportat la Borisfalva, comitatul Sopron. S-a Întors din detenție după șapte luni, pe jos și bolnav: părea un sfânt pământean În drum spre cele veșnice. Din căsătoria lui cu Hortensia Șildan, fiica notarului din Vinț și sora viitorului avocat Onofrei Șildan din Apud, s-au născut trei feciori: Semproniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mișcare” fără să-și Întrebe părinții și au trecut prin toate câte le-a hărăzit această alegere: de la Rebeliune la Reeducare, și de la Pitești la Gherla și Aiud. Semproniu a ieșit din Închisoare În august 1964, după șaisprezece ani de detenție. Liciniu a scăpat mai ușor căci a fost Împușcat mortal În luptele de la Galda și Înmormântat fără preot, pe cheltuiala Ministerului de Interne, Într-un loc rămas până azi necunoscut. Coriolan, cu o minte mai greoaie și fără veleități mesianice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate acestea veneau și cărțile dăruite de Semproniu. Din Amurgul gândurilor știa pagini Întregi pe de rost. Dormea cu Schimbarea la față a României sub pernă și era Încântat de Caragiale, Rebreanu și Slavici. Asculta cu respirația tăiată amintirile de detenție ale lui Semproniu care nu avea copii, ci doar o căsătorie nefericită și un zâmbet cum nu mai văzuse vreodată la altcineva. Cărțile, ca și amintirile, erau comentate cu Grațian care știa și toaca-n cer plus As’ noapte, Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel. Ce-o căuta la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da, a avut, dar le-a folosit ca să facă bine culturii, în special ieșene: "Am publicat în "Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și o ucise pe Mamă, în timp ce Aici Mama era ucisă de cea de Dincolo. Mioarele vibrau și Acolo și Aici. Mama devenise Una singură și Aici și Acolo, cu două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se potrivea cu scârboșenia malaxorului de idei țâșnite din același cap șubred înclinat, se vede, spre morbiditatea descâlcirii adevărului despre Spațiu și Timp. Recunosc furtul, îmi asum pedeapsa de a-l evita așa cum a fost însăilat în secolele ei de detenție pentru că, fără îndoială, atunci când secunda nu mai are pentru ce trece devine inutilă și se dilată. La fel și ziua sau anul. Dar un prilej de a-mi scrie mie cartea anostă pe care sunt obligat să o public dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
util, acțiunea ar fi sortită eșecului. Nu se pot amesteca două lumi, fiecare e proprie spațiului său și, totuși, ca Chaplin, merg cu picioarele rășchirate pe două frontiere: a lumii de jos și a celei de sus. Am descoperit că detenția prelungită are veleitățile tărâmului promis. Speranța îmbogățirii îți creează atitudinea unui zeu, cu o voință și o forță de manifestare după bunul plac, scopul propus împinge moartea dincolo de granițele firești în cartea vieții. Înalții Prelați adaugă fraze noi pe paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mucegaiul închisorii. Și pentru că nu există libertate absolută, mi-am creat eu libertatea, prin voința de a suporta cenzura ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință, lenea prelungă, vomele dese, eu. Furam ceea ce-mi lipsea și, cu timpul, îmi voi sorbi simțurile, apoi viața. Nu pot să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît de mult înseamnă să memorezi sau să scrii cîte o poezioară pe zi. Nu vreau să intru în mai multe detalii, mărturisește. Cît despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme ești cu totul alt om, e ca o purificare de tot ce e rău, un fel de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar trebui eliberat din pușcărie. Consider că și-a ispășit păcatul. Numai că legea este dură. Personal l-am iertat pe tînărul violator. Nu-i voi ierta însă pe violatorii lui, care ar trebui să plătească cu o prelungire a detenției lor cu 5-6 ani. În sufletul meu schilodit tot mă mai bate gîndul prostesc "bine i-au făcut!" Trebuie să fac apel la logică și nu cu puțin efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge îți cresc răstignirile mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și competentă, dar atât de misterioasă, de la spitalul din Strasbourg ?" Nu trebuie să o roage pe Teodora să continue căci ea reîncepe povestirea de acolo de unde a întrerupt-o. Nu o să mă opresc prea mult asupra vieții din colonia de detenție căci timpul nu ne îngăduie. Au mai rămas doar patru zile până la plecarea ta și mai sunt atâtea... Sunt totuși câteva episoade prin care mărturia mea amară poate lăsa ceva posterității. Se pot povesti săptămâni în șir și scrie mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]