2,337 matches
-
ana, Elenă Badea Cristian Mungiu a comentat, pentru Mediafax, parodierea să în emisiunea franceză "Leș Guignols de l'Info". Regizorul român Cristian Mungiu crede că nu este cazul că românii să considere că francezii îi detesta în general, susținând, totodată, ca realizatorii TV s-au folosit de "stereotipuri ce nu pot fi anulate cu drepturi la replică". "Oricât de neinspirate pot fi asemenea comentarii la adresa noastră că români, cred ca e preferabil să nu cădem în
Ce spune Cristian Mungiu despre parodierea sa în Franța by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79408_a_80733]
-
fi anulate cu drepturi la replică". "Oricât de neinspirate pot fi asemenea comentarii la adresa noastră că români, cred ca e preferabil să nu cădem în același păcat de a generaliză: nu e cazul să considerăm că francezii - în general - ne detesta sau ne nedreptățesc: prezența mea în juriul Festivalului de la Cannes, distincția pe care urmează să o primesc în zilele următoare din partea statului francez și, nu în ultimul rând, faptul ca filmele mele sunt, totodată, difuzate de Canal+ demonstrează contrariul", a
Ce spune Cristian Mungiu despre parodierea sa în Franța by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79408_a_80733]
-
fi ucis soțul. Pomenea era convins că se afla și el pe o asemenea listă. Privea cu nepăsare această ipoteză. N-avea pe nimeni. Fusese copil de trupă, dar în loc să rămînă în armată se făcuse polițist. Îi plăcea ordinea, totuși detesta din adolescență spiritul cazon și anumite apucături de cazarmă. Deși nu-și prea folosea bastonul, îl leșinase odată în bătaie pe un tătar pe care-l prinsese în cimitir chinuind un copil căruia ii dăduse jos șălvăruții. Pe Portofel, distinsul
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
Refugiul în comunitate are același rol funcțional ca și căutarea distracțiilor : a face să uiți aspectul direct al problemelor și a ascunde fața morții. Comunitatea furnizează certitudini, viața personală nu dă decât aventura minunată a căutării, dar a căutării adevărurilor [...] Detest mulțimile [...] Imi trebuie singurătate, îmi trebuie izolare..." Aspirația aceasta înspre o izolare percepută ca o aventură a cunoașterii, în primul rând a cunoașterii de sine, a purtat-o cu aceeași fervoare întreaga viață. Dacă e să le considerăm in contextul
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
Bernard Shaw spune că "e imposibil ca un englez să deschidă gura fără să-i facă imediat pe alți englezi să-l urască ori să-l disprețuiască." Sper, cu toate acestea, că noi, românii, n-am ajuns încă să ne detestăm doar pentru felul în care pronunțăm cuvintele. Avem atâtea alte motive să ne dorim unii altora moartea!
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
fie calcă în picioare tot ce nu corespunde arivismului frenetic pe care-l profesează. Nu m-ar interesa, așadar, să trăiesc dincolo de orizontul previzibil, al oamenilor pe care-i frecventez de decenii și care continuă să reprezinte pentru mine umanitatea. Detest trăitul abstract, prin procură, comunicarea de la "catedră" și dispariția din ceea ce facem clipă de clipă și ceas de ceas a unui inanalizabil, dar esențial, human touch. Mi-au fost întotdeauna antipatice personajele care încercau să se sustragă eroziunii timpului, de la
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
față de lumea ce-l refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat de o ușoară, plată, irezolvabilă problematică. Trăiesc sec și confuz. Despletesc în gînd, fel și chip de considerații, de disertații. Mă detest, descoperindu-mi astfel pedant și prețios, ridicol teoretician sau adolescent imberb. Mi-e silă. Nu pot ieși însă din ceea ce sunt. Spectator al propriei mele mizerii". Incapabil de-a se abține de-a așterne pe hîrtie "toate nimicirile" ce i
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
o havană. Acest american cu un simț năpraznic al proprietății nu cunoaște toleranța, dar nici frivolitatea, trăiește cu un deget pe trăgaci și cu o mână pe cutia de bere, este ordonat, disciplinat, cu biblia muncii la capul patului, îi detestă pe toți străinii care populează America și are un dispreț imens pentru noua generație. Cam în tot ce face, se străduiește să-și arate masivul sictir, singurul companion este o o cățea purtând numele duios de Daisy, fapt care trebuie
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
seama, absolut toți scriitorii în viață sunt enervați de tratamentul aplicat de marele critic. O bună parte dintre ei sunt furioși - românește - pentru că alții ar fi beneficiat de elogii mai mari. Absenții și-au ieșit la rându-le din minți, detestându-i și pe cei lăudați, și pe cei criticați, dar prezenți. Reacțiile de acest tip au alcătuit, deocamdată, grosul comentariilor, bârfelor și atacurilor desfășurate în presă. Laudele au venit numai din partea celor care, situați departe de jocurile vieții literare, au
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Nici maniera "factuală", "tehnică" nu le convine: "raportul Tismăneanu însuși este (global) un eșec, în ciuda părților sale Ťtehniceť, informative, bazate pe studiile efectuate de experți" (Adrian-Paul Iliescu). Nu ne dăm seama ce le-ar fi pe plac. În fond, ei detestă însăși judecarea comunismului sub motiv că este efectuată de persoane care... nu sunt dispuse a-l absolvi, ca și cum, la Tribunal, un magistrat n-ar fi competent a rosti sentința asupra unui criminal, deoarece n-a fraternizat cu el: "Misionarii anticomunismului
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
noastre. Le împărtășiți? B. de C.: Nu cred în "Vîrstele de Aur" ale omenirii, indiferent dacă sunt plasate în trecut sau în viitor. Spre norocul sau nenorocul meu, aparțin epocii noastre, pasionantă și exasperantă, pe care o îndrăgesc și o detest în același timp. De unde rezultă că judecățile critice la adresa ei, făcute în roman, îmi aparțin în mare parte. Pe cît de mult mă feresc de nostalgie ca refugiu al firilor sentimentale, pe atît de mult caut acel "âgon", spiritul de
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
lui Dostoievski, cartier cu piețe populare, situat la mare distanță de palatele și de coloanele care răsar aici ca trunchiurile de palmier în deșertul african. Scriitorul locuise printre negustorii din piața Ovăzului ori pe malul unui canal pe care îl detestase (suntem departe de canale poetice precum Moika sau Fontanka). Și, împreună cu Elena, descopăr rând pe rând casa bătrânei doamne asasinate, camera lui Raskolnikov și, cincizeci de metri mai încolo, comisariatul. Elena ține să parcurgem, pas cu pas, lungul drum ocolit
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
-i alunge cineva din acest templu... să nu uite că ei nu sunt negustorii, ci salvatorii lui! Oare capitalismul liberal va înțelege asta? Și va voi el să ocrotească aceste temple, vinovate, în ochii lui, de păcatul pe care îl detestă cel mai mult, acela al aparentei inutilități? A doua zi vizitez Muzeul teatrului, creat la inițiativa unei mari actrițe care nu a găzduit aici decât... actrițe. Niciun bărbat nu a fost admis. În fiecare încăpere sunt reunite obiecte și piese
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
mei. (Proust: Darlu, Boutroux.) Eroinele din istorie: Marie-Antoinette, Madame de Staël. (Proust: Cleopatra.) Băutura și mâncarea preferate: Vinul roșu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.) Numele preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.) Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Urăsc armata în toate formele sale, inclusiv cele eroice. (Proust: Voluntariatul meu.) Darul
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
o comisie de anchetă fatalistă", după care fiecare se întoarce la treaba lui. Vom avea parte de o nouă și impresionantă înmormântare națională televizată. Și de altă comisie de anchetă fatalistă care va descoperi că soarta a fost crudă. Fostul detestat național Adrian Iovan va fi declarat (din păcate pentru el și, mai ales, pentru copilul lui, post mortem) erou, lumea va plânge ipocrit soarta medicilor și, după o scurtă perioadă, ne vom întoarce senini la micile și meschinele noastre mâncătorii
Ciutacu, vorbe dure despre accidentul aviatic din Munții Apuseni () [Corola-journal/Journalistic/49210_a_50535]
-
când mă voi trezi la spital, după ce voi fi supraviețuit rănilor prin împușcare, voi realiza, cel puțin la nivel personal, că sunt într-o lume de rahat, într-un coșmar adevărat. Nu numai că toți prietenii și familia mă va detesta și vor spune că sunt un monstru, dar presa multiculturalistă internațională va fi ocupată să scrie din plin și în diverse moduri pentru a caracteriza asasinatul, pentru a defăima și demoniza“, își imaginează în continuare autorul. Manifestul conține și fotografii
Manifestul ucigaşului din Norvegia: Război civil european şi interzicerea musulmanilor () [Corola-journal/Journalistic/60042_a_61367]
-
seară. Când mă anunță însă că s-a stins, mă hotărăsc să plec la Târgu-Jiu. Liviu se miră că nu mă duc la înmormântare, dar eu vreau să mi-l amintesc viu și optimist. Ca și Gabriel Liiceanu (v. Întâlnire...), detest ceremoniile „acelea”. Mi-ar plăcea să ne descompunem instantaneu în elementele din care suntem făcuți, atunci când ne vine timpul... Irinel nu a ajuns nici doctor, nici filozof. După studii de psihosociologie și un masterat la Universitatea York din Toronto, s-
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
din circulație. Abia după două decenii de purgatoriu, adică de pe la jumătatea anilor ‘60, scrierile sale au început să fie repuse în circulație, dar în mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Joshua. În fața unei degradări simbolice, a pierderii aurei eroice, Ion. I. Ion nu ezită să persuadeze pe rând pe funcționara de la minister, acră și cu parapon, pe directorul Asociației Veteranilor de Război și, ultimativ, chiar pe Ion J. Ion care detestă festivismele și armata și pe care-l determină să-i dea o semnătură că renunță la medalie în favoarea lui. O clipă, eroul autentic, care și-a lăsat o mână pe câmpul de luptă, și dublura sa stau față în față
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
lui. O clipă, eroul autentic, care și-a lăsat o mână pe câmpul de luptă, și dublura sa stau față în față. Nu există nicio clipă loc pentru solidarități cazone sau rememorări nostalgice ale faptelor de arme. Ion J. Ion detestă Armata și Ministerul Apărării din motive pe care le putem bănui, celălalt nu dorește decât un lucru, să-i fie lăsată medalia pe piept, medalia cu care și-a cucerit respectul unanim al locatarilor și crede el, și nevasta. Când
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
decisiv, căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l complet din textul său; locul retoricii este luat de o dialectică intimă, infinit mai profundă, ce combină logica și sentimentele: „Vodă: Că te vreau pe veci stăpînă, naltă doamnă, tot nu știi? Sunt mai vîrstnic decît tine, totuși
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
proiect existențial, coagulează alte frânturi de obsesii, pune altfel accentele umorului distins. Poate că dinafară, toate aceste nuanțe nu se observă. Dar, cu totul prezent în ambele cărți, autorul lor nu vrea să comită tocmai contravenția morală pe care o detestă cel mai profund. Să „polueze" adică emoțiile intelectuale ale uneia cu constructele afective ale celeilalte. Impregnat de cultură, Livius Ciocârlie știe să rămână, cu seninătate, o natură.
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
cîteva nume: Von Sternberg, Gary Cooper, Maurice Chevalier, Mercedes da Costa, John Gilbert, Douglas Fairbanks Jr., Jean Gabin, Edith Piaf, Kirk Douglas, Yul Brynner, Alberto Giacometti etc., etc. Cu toate acestea, superba actriță i-a declarat scriitorului Erich-Maria Remarque că „detesta raporturile sexuale"... Ne putem întreba ce-ar fi fost dacă i-ar fi plăcut ... Palatul Elysée? Președintele Félix Faure (1841-1899), firește, mort în plin extaz erotic (un președinte, s-a spus, cu un joc de cuvinte intraductibil, „qui se croyait
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
scriitor" (termeni infamanți în ce-l privește), chiar susținîndu-și „identitatea critico-teoretică", Adrian Marino nu făcea decît să opereze cu literatura. Cu ce altceva decît cu literatura? Situație ce nu-l împiedică însă, aidoma unui medic ce ne-ar asigura că detestă medicina ori a unui comandant militar ce ne-ar mărturisi că urăște armata, să se pronunțe la modul cel mai categoric: „Din toate aceste cauze, și înainte, și după 1989, nu mă mai interesa «literatura». N-o mai citeam. Ficțiunea
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]