636 matches
-
discursului. Părerea generală la auzul alocuțiunii a fost că tânărul se va plictisi repede de viața strictă impusă de orânduirea problemelor în stat și, după câtva timp, cu siguranță, va numi un prim ministru. Însă chiar și cei mai cinici detractori ai săi au avut surpriza să constate că Ludovic și-a îndeplinit misiunea cu sfințenie, zi de zi, vreme de cincizeci și cinci de ani, urmând un program strict și riguros. Moștenirea rămasă după cei doi cardinali, Richelieu și Mazarin
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
numai între doi aversari izolați, oricare ar fi valoarea lor. In curând ea ajunse tema de luptă a celebrelor școli filosofice grecești. "Academia", stoicii, "Portica", s-au declarat partizane, apărătoare și colportoare ale științelor stelelor; cinicii, epicurienii, scepticii, adversarii și detractorii ei. Diogene cinicul spunea: "filosofia și medicina i-au făcut pe oameni cele mai înțelepte animale; divinația și astrologia, cei mai nebuni; superstiția și despotismul, cei mai nenorociți". Lupta a fost aprigă, dar rezultatele au început să încolțească. Cel ce
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lucru în situația dominantă ce și-o căpătase astrologia. Spiritele slabe au fost mai ales impresionate de moartea lui Pico în ziua și ora prezisă de astrologul Bellanti, decât de argumentele iscusite din cartea filosofului. Dar ce puteau face trei detractori contra a trei sute sau trei sute de mii de partizani? Chiar șirul celor mai de frunte este prea mare pentru a nu obosi amintindu-i (Este interesant de știut că atât Dante cât și Boccacio au fost inițiați în științele cerului
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Ioan Nădejde, Istoria limbei și literaturei românești, Iași, 1886, 478-479; Const. Mille, Săptămâna literară, LUP, 1887, 321; Iorga, Pagini, I, 249-251; Caion [C. Al. Ionescu-Caion], Un om politic: Nicolae Xenopol, „Românul literar”, 1906, 14; Negruzzi, Junimea, 196-200; Liviu Marian, Un detractor al lui Eminescu: N. Xenopol, ALA, 1923, 149; Iacob Negruzzi, Dicționarul „Junimei”, CL, 1925, decembrie; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 256, 314-316; Predescu, Encicl., 919; Rodica Florea, Poeți convorbiriști în perioada 1867-1895, SIL, 174-177; Dicț. lit. 1900, 926-927; Teodor
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o funcție defensivă, de uz intern, atunci când un conducător comunist se servește de formule stereotipe pentru a răspunde în mod codificat atacurilor detractorilor săi. înainte de orice, limba de lemn servește la camuflarea abisului care se cască între doctrina marxist-leninistă și realitate. Pentru aceasta, ea se sevește de formule de genul „este știut faptul că”, „nu-i un secret pentru nimeni”, care-i plăceau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nerușinare până În ajunul celui de-al doilea război mondial. A renăscut apoi o dată cu mișcările politice „populiste”, cum sunt Frontul Național În Franța și Liga Lombardă În nordul Italiei. Două fațete opuse Temut sau chiar urât, cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor săi ca o viermuială, după modelul șobolanilor dintr-un celebru film nazist de propagandă antisemită, tipică pentru porturi și caravanseraiuri, pentru cartierele musulmane și orașele cu târguri, cu mulțimile lor pestrițe, mirosurile amețitoare și vacarmul lor, cu suprapunerea lor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pornit din Mexic În 1982. Avântul câtorva țări din Africa, de pildă al Coastei de Fildeș, ține deja de domeniul trecutului. Este acuzată, de asemenea, acțiunea organismelor internaționale, printre care În special FMI și Banca Mondială. Aceasta se inspiră, conform detractorilor săi, din noua ideologie liberală introdusă Încă din 1979 de Margaret Thatcher În Marea Britanie, iar de Ronald Reagan În Statele Unite Începând cu 1981, și manifestă un veritabil „fanatism al pieței”. Austeritate, privatizare și liberalizare În ritm forțat ar fi cuvintele-cheie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
încheierea evoluției ideologice a umanității" sau sfârșitul istoriei, ci al unui anumit concept despre istorie 22. Profetismul politico-ideologic al lui Fukuyama este mai apropiat de mesianismul ebraic, dar îi lipsește tocmai ceea ce însuflețește orice profetism veritabil duhul lui Dumnezeu. Nici măcar detractorii lui, care sesizează marxismul său involuntar 23 și tendința de generalizare pripită, nu menționează acest lucru, poate dintr-o îngustă abordare metodologică. La fel ca utopia comunistă, dar la cealaltă extremă, sfârșitul istoriei prezis de Fukuyama este o formă golită
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el, de naționalism și conservatorism sau chiar reacționarism precum pretind noii detractori ai poetului? Bineînțeles că nu, vechile clișee eminescologice spărgându-se ca sticla sintetică atinsă în punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa editură gălățeană Porto-Franco, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avertizează: "Paginile care urmează încearcă să demonstreze, cu cărțile pe față, că eminescianismul este departe de a fi anacronic, că vizionarismul poetului nostru este extraordinar de fecund și de modern și sub aspectul "rațiunii practice", atât de contestate de către ultimii detractori. Dar pentru asta trebuie început cu începutul, cu gândul ontologic, izvorul întregii creații eminesciene și chintesența modelului cultural național". Cum am mai spus, Eminescu nu este autorul unui sistem filosofic adus la cunoștința contemporanilor printr-un studiu ori prin prezentarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
emite Theodor Codreanu cu privire la Sadoveanu: "...singurul scriitor român care s-a apropiat cu adevărat de esența proustianismului a fost Sadoveanu tocmai prin neaderența sa la experiența proustiană" (p. 153). Paradoxal și judicios este și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este lesne de înțeles că un detractor arghezian, dintre cei mai iluștri, a fost Ion Barbu: "Experiența lui preoțească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
153). Paradoxal și judicios este și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este lesne de înțeles că un detractor arghezian, dintre cei mai iluștri, a fost Ion Barbu: "Experiența lui preoțească (a lui Arghezi, n.n.) n-a fost una banală, cum ar putea presupune cei neavizați. Ion Barbu privea din lumea lucrurilor în oglindă (întâmplare fericită!) și vedea Ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul încearcă (și reușește, pozitivist vorbind) să identifice o linie antieminesciană în cultura romană, o "galaxie Grama", o înlănțuire în timp a detractorilor lui Eminescu. Acest "de ce?" poate însă avea și un răspuns dincolo de date, cifre și citate, dincolo de pozitivismul nostru odihnitor cu alte cuvinte: iată, se vorbește de o "sacrificare" de o "dublă sacrificare". Este vorba de un lucru petrecut în zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o campanie a adevărului. Deocamdată, însă, din păcate, Theodor Codreanu e lăsat să facă figură singulară, e drept cu o rară vehemență luptătoare. Începutul s-a produs încă din Modelul ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
C. Rădulescu-Motru nu pot fi recuperați decât citindu-i prin grila Șora! Cam aceleași "idei" vehiculează și ceilalți defăimători ai gazetarului Eminescu, campanie de fapt concertată împotriva modelului cultural național. Cartea lui Theodor Codreanu nu este o simplă răfuială cu detractorii lui Eminescu. ci o nouă, pertinentă și energică demonstrație a tezei din Eminescu Dialectica stilului: modernitatea poetului despre "deconstrucția conceptului de adevăr", altfel spus despre adevărul Ființei. Demonstrația, absolut convingătoare dă la iveală contribuția lui Eminescu la redimensionarea gândirii poetice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împrospătare continuă a fondului, care nu înseamnă numaidecât conservarea fondului autohton, nu înseamnă tradiționalism limitat, ci spirit al veacului! Se impune imperios o reconsiderare a "naționalismului" eminescian, naționalism din care ar deriva toate celelalte primejdioase păcate, în optica măruntă a detractorilor. E ceea ce cu pricepere, cu argumente și cu vigoare reușește să declanșeze cea mai nouă carte a harnicului eminescolog Theodor Codreanu. O carte scrisă cu pasiune lucidă. "Sinteze" (Bacău), nr. 2, 16 ianuarie 1998 Zoe DUMITRESCU-BUȘULENGA "Demitizarea" lui Eminescu? Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt puse în legătură cu evenimentele politice ale epocii și, mai ales, cu activitatea sa de ziarist. Căci articolele sale din "Timpul", reproduse adesea și de alte periodice ale vremii, vădesc un patriotism sublimat până la forma sa ideală, dar pe care ultimii detractori îl asociază naționalismului îngust, xenofobiei și antisemitismului. Este meritul lui Th. Codreanu de a surprinde în volumul Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Serafimus, Brașov, 1999) amănuntele unui scenariu pe baza căruia s-a produs, începând cu 28 iunie 1883
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rosen, de pildă, autorul Doinei îi apare drept "fascist avant la lettre". Pe de altă parte, în revista "Dilema" (februarie-martie 1998), prin atacuri concertate, unii autori români au vrut să spulbere mitul Eminescu, folosind injuria ca argument decisiv. Tuturor acestor detractori Th. Codreanu le răspunde cu inteligență, relevând adevăratele mobiluri ascunse de aceste afirmații. Prin stringenta ei actualitate, ca și prin rara capacitate de care dă dovadă autorul în panoramarea detaliilor, Dubla sacrificare a lui Eminescu se înscrie ca o pagină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a realității impuse de forțe oculte, el însuși se socotea, după 1883, "un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Întoarcerea la eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu" temă ce pune în mișcare tipuri fundamentale, între care Dante și Dostoievski. Spiritul propriu controversei e surdinizat, fără acute din seria celor terestre, profesorul Theodor Codreanu, deși vivant când pune mâna pe condei, nu omoară pe nimeni dintre detractorii lui Eminescu, "caii săi pe bătaie", oferindu-le posibilitatea de a pieri pe limba lor. "Lista" sa, căci există una de-o imparțialitate dătătoare de friguri, bate mai mult către denigratorii din vremurile de mai încoace, netrecând cu vederea orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ștefan Augustin Doinaș cu Dante și cu Mallarmé. Remarcabila scriere a lui Theodor Codreanu, Controverse eminesciene, este un al nu știu câtelea avertisment dat celor nepăsători față de splendoarea, demnitatea și originalitatea creațiilor românești al căror exponent indestructibil rămâne Mihai Eminescu. Detractorii săi nu sunt decât niște simpli păduchi literari care urmăresc scopuri oculte sau speră să se pricopsească urlând pe la răspântii ca lupii. Ei vor dispărea de la sine sub coroziunea timpului care nu iartă, asemenea unor ignobile furuncule sub acțiunea antibioticelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de cele mai bune intenții, Theodor Codreanu se iluzionează că prima putere în stat ar fi cartea, Cartea lui Eminescu, desigur. Lucrurile poate ar sta așa, dacă deciziile importante ar veni din partea celor care-l apreciază pe marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă Theodor Codreanu în cartea sa, care-i însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la Ontologia arheității până la polemicile cu detractorii poetului, care atacă sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar vrea să ne convingă că le-a intuit bine problematica, sensul și mesajul. "Trilogia culturii este Voronețul filosofiei românești" (p. 34). Sau: "dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul ei filosofic. Primii detractori i-au reproșat lui Eminescu siluirea limbii. Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]