504 matches
-
strèin de mine însumi?! Dragostea pentru Corina m-a pustiit oare pânè-într-atât încât nu mè mai pot recunoaște?! Care este adevèrul Matei? Eu sunt adevèratul Matei, privește-mè în fațè, Corina m-a pèrèsit pentru Vlad, lèsând în urma ei întinderi sufletești devastate, construcțiile de beton ale minții prèbușindu-se din temelii, o viziune de coșmar, Nu am avut de ales! buldozerele rațiunii trebuiau sè-și facè datoria, sè îndepèrteze molozul, Nu-mi dai, te rog un foc, față de lângè mine îmi cere un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
altă lumină și să-mi dau seama de câteva lucruri. Iar unul din lucrurile de care mi-am dat seama este faptul că nu suntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ați Întâlnit, tocmai fusese s-o vadă. Iar ea Îl sună Întruna, poate chiar s-au certat, după care ea a venit la Londra inopinat, așa că el a trebuit să plece urgent de la Întâlnirea cu tine. Lissy Îmi privește chipul devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau a doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e motivul! Atunci de ce? Eram șocată. — Pentru că nu vreau să ajung ca tine, a zis Anna. Adică, într-un loc ca ăsta! s-a corectat ea în grabă. Asta am vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu mă făcuse să sufăr în halul ăla. Am încercat să-mi compun o mască degajată, ca Anna să nu-mi ghicească suferința. Dar eram terminată. —îmi pare rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Atunci de ce? Eram șocată. — Pentru că nu vreau să ajung ca tine, a zis Anna. Adică, într-un loc ca ăsta! s-a corectat ea în grabă. Asta am vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu mă făcuse să sufăr în halul ăla. Am încercat să-mi compun o mască degajată, ca Anna să nu-mi ghicească suferința. Dar eram terminată. —îmi pare rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-o revezi? Coleșiu o privi lung, clătinând capul a tristețe. ― Nu, nepoată. De ce să-i omor amintirea? O port în mine tânără și frumoasă, așa cum arăta acum o jumătate de secol când am cunoscut-o. De ce s-o revăd devastata de cei 80 de ani ai ei? Bătrânului i se umeziră ochii. Mihaela se apropie de el emoționată. ― Domnule Coleșiu, ești romantic până în măduva oaselor și acest lucru te înalță foarte mult în ochii mei... El o mângâie pe păr
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De fapt, habar n-am ce cred ceilalți despre mine. Probabil, mă socotesc, cum m-a caracterizat Piru odată, prea ombrageux. Și poate că sunt, Dumnezeu știe. Nu se mai vede nimic afară. Mai devreme, marea părea o imensă grădină devastată. Acum a devenit un zgomot surd, care va acompania "seara de poezie turcă". Lumea a și început să se strângă în "marele salon". Îl redescopăr pe Theo în asistență. Între timp am aflat că ar fi anarhist. E decis (ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte tare pe împăratul Tiberius. Ca să-l informeze despre sentimentele poporului, numeroșii săi spioni, din cauza cărora era foarte temut, veniră la reședința sa de pe mons Palatinus, pe care el o construise - așa cum pui o lespede desupra unui mormânt - deasupra casei devastate a lui Marcus Antonius, bărbatul Cleopatrei, impetuosul rebel învins și sinucigaș, speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grecesc al străinului devenise mai dur; își amintea glasurile tribunilor lui Augustus în timp ce săreau pe uscat în portul Alexandria; apoi îl privi pe Gajus, care-și ținea răsuflarea, și se gândi că, bibliotecile de papyrus-uri fiind distruse și templele fiind devastate, amintirile li se puteau încredința acum doar supraviețuitorilor. Dacă vrei cu adevărat aceasta, răspunse el, te voi însoți până unde vom putea. Într-un mic codex - unul dintre acele caiete comode inventate de Julius Caesar, eroul dinastiei, iar în familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrie în șapte limbi. Era tânără când s-a sinucis. Și nu voia să-l seducă pe Augustus, cum au scris învingătorii. Era regina Aegyptus-ului - voia să-și salveze țara de martiriul pe care l-a îndurat. Insula cu palatul devastat era aproape, la câteva bătăi de vâslă. — După cum vezi, spuse preotul, Antonius nu și-ar fi putut construi încăperile departe de ale ei. — Hai să acostăm și să intrăm în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Corabia sa, încărcată cu statui de bronz și de marmură, s-a scufundat însă într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe coastă și-a găsit sălaș un celebru sihastru creștin. Și fiindcă Tacitus, vorbind despre acest loc, l-a numit discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au căutat, au distrus și au vândut obiectele pe care le-au găsit. Au desprins până și pardoseala din opus sectile, iar regele din Napoli a cumpărat la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În 1860, ruinele devastate - cuibul orgiilor lui Tiberius, potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anul 49; chiar și scrierile istorice ale lui Plinius Caius Secundus, „cel Bătrân“, mort în timpul erupției Vezuviului. Ne lipsește în întregime cartea lui Tacitus care povestește despre tânărul împărat. Pentru noi, toate aceste nume alcătuiesc o bibliotecă ilustră, cu rafturile devastate. Scrierile care s-au păstrat au supraviețuit de-a lungul veacurilor, sculptate în piatră, însă în cópii ale unor cópii ale altor cópii, selectate fără control sau traduse execrabil în întunecatele secole medievale, în biblioteci bizantine sau în mănăstiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
posteminesciene ale lui Fundoianu - descendent al familiei publicistului Moses Schwarzfeld, influențat deopotrivă de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a putea trăi în țara lor. Chklovsky e cel mai vîrstnic dintre aceștia. Are abia mai mult de treizeci de ani. Viața lui a fost o aventură neîntreruptă.(...) E povestea sîngerîndă a vieței sale extraordinare, printr-o Rusie incendiată și devastată. E mărturia sinceră a unui om, care nu e nici un comunist, ale cărui laude ar părea părtinitoare, nici un emigrant, căutînd sistematic a ponegri totul. Aci autorul nu zăbovește povestind fapte cunoscute de toți, ci «dedesupturile războiului și ale Revoluției». Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
et constructeurs de Liége et de Bruxelles: imbus de modernisme parce qu’ils en ont la tradition. Dezideratele amintite în „Scrisoare...“ sînt, de fapt, comune celor două publicații solidare: „s’au prăpădit zadarnic muncă și material reconstituindu-se orașele vechi devastate. Ar fi fost mai nimerit: 1) Să se profite de situația excepțională de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu Anthologie, o altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie să spun că nimic din toate astea nu a reușit să mă oprească din plâns. Am încercat să zâmbesc și să mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult decât un șef - de la moartea tatei, din urmă cu cinci ani, el a jucat, pentru mine, și rolul de tată. La fel ca tata, Jackson radia bunătate și inteligență. Ambii bărbați erau înalți, supli, chipeși (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fratelui într-ale ei și i-a spus toate detaliile poveștii, așa cum mi le repetase mie înainte. A povestit cum casa îi fusese călcată de barbari, că i se furaseră toate bunurile, că familia îi fusese măcelărită și întreaga viață, devastată. A spus despre fugă și despre furtuna pe mare. Când Nakht-re a întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a izbucnit în lacrimi încă o dată. La asta, femeile din casă au început să bocească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rugăciune pe care s-o spună. Dar poate că nu există nici una pentru că nu există cuvinte suficient de puternice care să vorbească despre acest moment. Ca orice mamă de la prima mamă de pe lume încoace, eram copleșită și sedusă, exaltată și devastată. Nu mai eram o fetiță. M-am văzut pe când eram eu însămi bebeluș în brațele mamei mele și în același timp, pentru o clipă, mi-am văzut propria moarte. Am plâns, fără să-mi dau seama dacă plângeam de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]