769 matches
-
tulburările de conduită și personalitatea antisocială. De exemplu, tulburarea de personalitate de tip antisocial se poate supraadăuga alcoolismul tip II Clonigers (care apare la tineri cu probleme și comportamente antisociale). Factorii sociali și culturali reglează rata violenței alcoolinduse, de la extrema devianță comportamentală În mediile În care se cultivă un stil de viață violent, până la agresiunea previzibilă, asociată consumului abuziv de alcool. Violența și depresia La pacienții depresivi, mânia și agresivitatea sunt legate de simptome cum ar fi agitația și anxietatea. De
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
familiale, pe de o parte, și la instalarea unei noi intoleranțe la frustrări, pe de altă parte. Ceea ce se află la originea deculpabilizării și a banalizării delincvenței din zonele sociale ale excluderii este tocmai împletirea acestei serii de fenomene. Dacă devianța juvenilă este una dintre consecințele falimentului mișcărilor sociale, ea este și rezultatul unei lumi sociale destructurate și privatizate de imperiul consumului de piață, de noile moduri de viață centrate pe bani, pe trăirea clipei, pe satisfacerea imediată a dorințelor. Lipsiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să ne facă învățați.” Școala și familia sunt instituțiile ce trebuie să cultive în elevi trăsături morale, iar astfel de valențe morale nu sunt altceva decât expresia sintetică a caracterului poporului român: cumpătarea, modestia, statornicia, bunătatea, hărnicia. Loga critică aspru ,,devianțele” tinerilor-bănățeni, cei care studiaseră în străinătate, și care se abat de la comportamentul onest și de bun simț al românilor autohtoni. El a criticat pe ,,domnișorii cei tineri” care, instruiți în străinătate, manifestă un dispreț față de semenii lor localnici, importând obiceiuri
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai sus, profesorii din învățământul preunivesitar se confruntă cu o serie de fenomene pentru care nu au fost pregătiți să le facă față. Este vorba de situații complet noi, cum ar fi violența stradală sau în familie, consumul de droguri, devianțele juvenile sau sexuale. Aceste situați sunt din ce în ce mai dese în școală, în ansamblul ei, profesorii le fac față din ce în ce mai greu. Nici pregătirea psihopedagogică pe care o au absolvenții facultăților nu este cea corespunzătoare pentru a face față acestor situații. Pe de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
un cadru instituțional sau organizațional viitor. În funcție de direcția și rezultatul în conformitate cu cerințele, valorile și normele societății în care trăiește individul, socializarea se clasifică în: socializare pozitivă - individul este în conformitate cu valorile, normele admise în societate. socializare negativa - rezultatul acestui proces fiind devianța socială (valorile, principiile la care se raportează individul sunt indezirabile și interzise în cadrul societății din care face parte). Discuțiile asupra procesului de socializare vizează și procesele corelate acestuia. Prin urmare, patru fenomene sunt evidențiate: desocializarea - presupune izolarea fizică și socială
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
echilibru. Există însă situații în care pulsiunile inconștientului se orientează împotriva societății, având de regulă un caracter de agresivitate, de violență antisocială (G. Sorel, Y.A. Michaud). În acest caz apare un conflict grav între individ și societate, reprezentat prin devianță și sociopatii. Dacă însă Supra-Eul moral este cel care se opune structurilor și forțelor sociale, în sensul impunerii unor aspirații și idealuri proprii, asistăm la reforme în planul social, de ordin moral, cultural, religios sau politic. Există însă și situații
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acțiune de igienă mintală este o cooperare lărgită, în care statul este obligat să intervină, susținând-o moral și material. Este în interesul instituțiilor de stat și guvernamentale să promoveze acțiunea de igienă mintală, pentru prevenirea creșterii riscului bolilor psihice, devianțelor sociopatice, violenței, toxicomaniilor, alcoolismului, perversiunilor sexuale. Este mult mai ușor să previi decât să combați, să tratezi tulburări psihice sau sociopatice odată apărute. Este preferabil să menții, chiar cu eforturi materiale, o societate sănătoasă, decât să te confrunți cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sexuale. Este mult mai ușor să previi decât să combați, să tratezi tulburări psihice sau sociopatice odată apărute. Este preferabil să menții, chiar cu eforturi materiale, o societate sănătoasă, decât să te confrunți cu probleme majore de sănătate mintală sau devianță antisocială. Dar igiena mintală nu este numai o acțiune de psihoprofilaxie a bolilor psihice, cu caracter medico-psihosocial. Ea este și o „paidee”, o formă de educație, un sistem de formare a individului, a personalității umane, a modelelor de comportament social
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
medicină preia principiile profilactice ale igienei generale, iar de la psihologie, problematica sănătății mintale. Teoretică în ceea ce privește analiza stării de sănătate mintală, ea devine știință aplicată prin instituirea măsurilor de menținere și dezvoltare a acesteia, precum și prin prevenirea apariției bolilor psihice, a devianțelor sau sociopatiilor, atât la nivel individual, cât și colectiv. Pentru D. Chavigny, igiena - ca știință aplicată - este un domeniu al contingențelor. Ea trebuie să țină cont de grupele populaționale, în diversitatea lor, de climate, profesiuni, de starea civilă, de temperamente
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în sens lărgit, aparținând sferei medicinei. Schenk distinge cinci tipuri de norme: a) norma statistică, ce se apreciază după frecvență; Fig. Norma medie Anomaliile externe Fig. - norme de contrast realizare (+) tulburare (-) - norme liniare tulburare (-) tulburare (+) - norme deviante domeniu de toleranță devianță - norme de sectorializare tulburare - norme degenerative normă reducere - norme transacționale de suprapunere interior exterior - norme tematice tematica de tulburare A tematica de tulburare B b) nivele fenomenale, care derivă de la nivelul de adaptare subiectivă; c) nivelele socio-culturale, care sunt legate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instituțiilor, îi dizolvă orice semnificație, sfârșind prin a-l transforma într-un automat. De fapt, însă, după cum recunoaște E. Fromm, o societate are ambele funcții: sanogenetică și morbigenetică, putând favoriza fie dezvoltarea sănătății mintale, fie apariția bolii psihice sau a devianței. Totul depinde de gradul în care modelul social acționează în sens pozitiv-sanogenetic sau negativ-morbigenetic. În cazul unei societăți sănătoase se remarcă concordanța dintre natura umană (tendințele, trebuințele și aspirațiile acesteia) și societate. În cazul unei societăți bolnave apare o contradicție
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
starea de anormalitate constituie condiția apariției bolii psihice. Anormalitatea reprezintă, prin urmare, orice formă de abatere de la normă. Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual; dezacord în relațiile interpersonale; inadaptare socială sau la situațiile vieții; devianță comportamentală; nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului socio-cultural; ostilitate față de semeni, de grupul social sau instituții. Anormalitatea este conceptul larg care include toate tipurile de manifestări mai sus menționate, și din acest motiv nu ne este permis să o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ai vieții sociale, ai instituțiilor și, în final, chiar ai valorilor modelului socio-cultural (Holingshed și Reddlich). Cauzele alterării stării de sănătate mintală la oraș sunt legate de inadaptare și de conflict, de lupta pentru existență, care generează formele aberante ale devianței. Toate aceste aspecte ridică serioase probleme pentru starea de sănătate mintală a comunităților social-umane urbane, iar igiena mintală este chemată să le rezolve. 3. Factorii ambientali de risc pentru sănătatea mintală Mediile umane exercită, în egală măsură, atât o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
L. Kobler și E. Stotland, E. Durkheim, M. Halbwachs, H.F. Hanry și J.F. Shorth, W. Pöldinger, P. Moron, J.Cl. Chesnais, J. Baechler, St. Somogyi, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Asupra conduitelor deviante de tip agresiv vom reveni când vom analiza devianța și sociopatiile. Un alt aspect la fel de important, legat direct de starea de sănătate mintală, îl reprezintă comportamentul individului. A. Porot distinge două accepțiuni pentru comportament: în sens psihofiziologic, comportamentul trebuie considerat o succesiune și o îmbogățire progresivă de reflexe condiționate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am preferat să grupăm tulburările de comportament în trei tipuri: sociopatic, psihopatologic și mixt. a) Tulburările de comportament de tip sociopatic au în primul rând caracter de devianță, fiind abateri de la normele de conduită socială, etică sau juridică, cu implicații asupra membrilor comunității sau instituțiilor sociale de care este legat individul sociopat. Indivizii din această categorie sunt răspunzători, sub aspect social-juridic, de faptele lor cu caracter antisocial. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
amintiți pot duce, în anumite circumstranțe, la perturbații ale sistemului personalității. Deosebit de vulnerabile sunt perioada copilăriei, adolescența, menopauza. În aceste condiții se pot dezvolta tulburări psihice variate, după cum urmează: stări psihopatice, nevroze infantile, tulburări de comportament, complexe ideo-afective, afecțiuni psihotice, devianțe de tip sociopatic etc. Pentru evitarea acestor aspecte neplăcute, măsurile de psihoprofilaxie trebuie instituite încă din perioada copilăriei. Ele vizează dezvoltarea ortopsihică a individului într-un mediu familial, școlar și profesional adecvat, echilibrat, sanogenetic și protector. Aceste măsuri au un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
societatea și biserica. Factorii cei mai importanți în formarea personalității și caracterului copilului sunt: instinctul de dominare, care garantează forța personalității și capacitatea de adaptare a individului, sentimentele sale de onoare; în cazul tulburării acestuia, pot apărea diferite tipuri de devianțe, cum ar fi: orgoliul, vanitatea, invidia, conflictele afective, complexele de inferioritate; teama de risc, de necunoscut și de durere, care dă naștere la prudență, aprecierea rațională a situațiilor, scopuri utile etc.; devianțele ce pot apărea în aceste situații sunt lenea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cazul tulburării acestuia, pot apărea diferite tipuri de devianțe, cum ar fi: orgoliul, vanitatea, invidia, conflictele afective, complexele de inferioritate; teama de risc, de necunoscut și de durere, care dă naștere la prudență, aprecierea rațională a situațiilor, scopuri utile etc.; devianțele ce pot apărea în aceste situații sunt lenea, lașitatea, superficialitatea, rutina; apetența alimentară este un fapt natural la copil și ea se manifestă cu o intensitate mult mai accentuată decât la adult; din punct de vedere moral, ea reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rutina; apetența alimentară este un fapt natural la copil și ea se manifestă cu o intensitate mult mai accentuată decât la adult; din punct de vedere moral, ea reprezintă o tendință inferioară. În acest domeniu, poate apărea următorul tip de devianțe: răsfățat, refuz alimentar etc.; tendința de a construi lumi imaginare este o situație frecvent întâlnită la copii, aceștia având obiceiul să se refugieze în imaginar și să viseze; o asemenea înclinație trebuie însă să rămână un simplu joc și să
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un mecanism cu ajutorul căruia copilul să evadeze din situațiile dificile sau nedorite ale unei realități constrictive pentru el; în acest caz, refugiul în imaginar devine un pericol grav pentru starea de sănătate mintală și dezvoltarea psihică ulterioară ale copilului; în ceea ce privește devianțele, E. Bleuler și H. Claude au subliniat importanța acestei predispoziții în geneza autismului și a schizofreniei; alte devianțe care mai pot apărea sunt obsesiile, scrupulele, fobiile, misticismul anormal, mitomania; în toate aceste situații, familia este prima care are datoria de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în acest caz, refugiul în imaginar devine un pericol grav pentru starea de sănătate mintală și dezvoltarea psihică ulterioară ale copilului; în ceea ce privește devianțele, E. Bleuler și H. Claude au subliniat importanța acestei predispoziții în geneza autismului și a schizofreniei; alte devianțe care mai pot apărea sunt obsesiile, scrupulele, fobiile, misticismul anormal, mitomania; în toate aceste situații, familia este prima care are datoria de a-l împiedica pe copil să evadeze în imaginar în afara situațiilor de joc; trebuie instituite măsuri de igienă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dată clar, corect, concis, evitându-se greșelile, ironia etc.; în felul acesta se formează cunoștințele și gândirea logică; în caz contrar, copilul va căuta răspunsurile fie în afara familiei, fie în propria sa imaginație, ceea ce este un pericol pentru sănătatea mintală; devianțele care pot apărea se manifestă prin deformarea gândirii și prevalența imaginației asupra logicii; f) Sexualitatea are o valoare specială, deși este vorba despre copii; clasica „inocență” a copilului nu mai rezistă astăzi nici în morală, nici în psihologie, psihiatrie și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în sfera psihanalizei; S. Freud a demonstrat existența unei sexualități prepubertare, mai ales atunci când a vorbit despre complexul lui Oedip; la copii se consideră că există în germene tendința către anomaliile viitoare ale adultului; în legătură cu aceste aspecte sunt menționate următoarele devianțe posibile: sadismul (manifestat prin plăcerea de a chinui animalele), masochismul (manifestat prin tendința de a fi umilit, bătut sau de a suferi dureri), narcisismul, pitiatismul; în ceea ce privește remediile, se vor găsi derivative în activitățile sportive, jocuri active, gimnastică, religie, artă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
familia Pentru copii, părinții reprezintă modelul. Relațiile dintre părinți și comportamentul acestora sunt imitate de copiii din familie. Atitudinea părinților față de copii vectorializează atitudinea copiilor față de părinți, precum și a copiilor între ei în cadrul fratriei. În această privință, cele mai importante devianțe care apar sunt rezumate prin sintagma „ură familială” (G. Robin). Ura familială este semnalată încă de la începutul istoriei și este cunoscută prin relația dintre Cain și Abel, Romulus și Remus, Josef și frații săi, precum și ura dintre tată și fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
să se facă în familie; mama explicând aceste probleme fiicei, iar tatăl - fiului. Problemele sexuale nu trebuie nici ascunse, nici încărcate de o falsă pudicitate, de minciună sau de aspecte anxioase. În caz contrar, poate apărea o întreagă suită de devianțe, care au la originea lor conflicte, stări complexuale, predispoziții nevrotice, perversiuni etc. Rolul familiei este deosebit de important pentru tinerii aflați la pubertate. Familia trebuie să înțeleagă „vârsta ingrată” și să accepte distonanțele ei. Impulsurile trebuie reprimate cu o indulgentă simpatie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]