854 matches
-
niciodată trista experiență de dezrădăcinare din vatra strămoșească, ce-i asigura perenitate, moralitate, perspectivă și de aceea scriitorul și-a propus și a reușit ca nimeni altul, să lase mărturii-document. De subliniat că Nicolae Ariton nu scrie cu patimă, nu dezaprobă istoria, ci doar fotografiază în tăcere o colectivitate-turmă obligată să trăiască și să supraviețuiască, așa cum neam de neamul nostru a supraviețuit hoardelor năvălitoare în căutare de pășune. Fenomenul migrației de la sat la oraș este prezentat corect, cu toate înlesnirile ,,fugiților
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e un accidens și nu un essentialis. Știința, care dezvață ochiul de-a privi lucrurile fals și după părere, ci după ființa lor internă, necolorată de natura simțurilor noastre, știința nici nu aprobă, nici nu dezaprobă, ea pricepe. Și, într-adevăr, dacă cugetăm că individul nu-i de vină nici că voiește rău[l], nici că-l face, dacă privim fapta dezaprobată nu subiectiv, ci obiectiv, în sensul ei cauzal, cu evidența că a trebuit să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bine. într-adevăr era puțin palid dar având părul în dezordine, ba chiar câteva șuvițe rebele îi veneau în ochi, sub lumina artificială i se păru atât de chipeș și mult prea copil. Zâmbind și făcând un semn cu capul dezaprobând-o, acel zâmbet al lui destul de rar văzându-se fluturându-i pe frumosu-i chip, o fascină întru totul. "Ce farmec, cum nu mai văzusem vreodată" se gândi ea, admirându-l. Apropiindu-se de el, întrucât parcă ceva o atrăgea ca
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de bună purtare; în religie este numită înșelăciune evlavioasă, pentru comerț este un mister și pentru poezie, o invenție. În controversele pe teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai bine. Pentru a-și asigura succesul, spionii sînt gata să înșele și să mintă ori de cîte ori este nevoie. Aici întîlnim un contrast izbitor între perspectiva mincinosului și cea a păcălitului. Aceia care ne spionează sînt de obicei dezaprobați din punct de vedere moral și merită să fie aspru pedepsiți dacă sînt prinși asupra faptului. Însă cei pe care noi i-am angajat să spioneze sînt eroi necunoscuți, ale căror realizări ne pare rău că nu le putem răsplăti
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
El a prezis: O dată ce îndemînarea comercianților mici și mijlocii va atinge aceeași perfecțiune, exagerările și falsitatea reclamelor pentru care în ziua de azi autorul nu prea este tras la răspundere, vor fi condamnate etic în același mod în care sînt dezaprobate acum minciunile spuse acolo unde nu este nevoie. (Simmel 1950:314) Din păcate, noi tot mai așteptăm și astăzi momentul în care comerțul în detaliu va atinge nivelul de perfecțiune. "Afirmațiile false", rezultatul colaborării între cei care testează piața și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci cînd mințeau, decît persoanele cu funcții mai puțin importante. Minciunile spuse unui prieten erau considerate mai grave decît acelea spuse unui străin sau unui coleg (Maier și Lovrakas 1976: 577). Studii americane similare, efectuate în 1980 ,arată că studenții dezaprobau mai degrabă minciunile spuse în folosul propriu decît pe cele spuse în folosul celui păcălit (Lindskold și Walters, 1983). Într-un studiu recent efectuat în nord-estul Statelor Unite asupra atitudinii medicilor față de înșelătorie, majoritatea au afirmat că ar fi fost mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contrazici sau să spui "Nu" oricărei persoane aflate într-o funcție superioară. În unele culturi, aceeași constrîngere este valabilă și între persoane aflate pe poziții egale; poate exista o anume reținere față de contrazicerea fățișă. De exemplu, poporul Semai din Malaezia "dezaprobă contrazicerea reciprocă fățișă" și pune la cale diferite planuri pentru a evita acest lucru. Dentan (1970:109), un antropolog american care a lucrat în mijlocul populației Semai în anul 1960, a fost nevoit să adopte aceleași strategii pentru a evita certurile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie și nesinceritate nu se limitează numai la psihologii dezvoltării mintale care au o orientare mai liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul clasei muncitoare din Anglia anului 1960, un număr mic de mame nu aveau încredere în "imaginația care, după părerea lor, poate să îl determine mai tîrziu pe copil să-și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la popoarele creștine unde greșelile sînt imediat remarcate, este trucul menționat mai devreme de a-și încrucișa degetele, simulînd astfel semnul crucii și evitînd pedeapsa divină pentru păcatul de a minți. Alte tactici sînt acelea pe care Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să zicem, Lilliput, este destul de greu de realizat. Totuși, afirmația lui Steiner este valabilă dacă ne gîndim la Loki, Odiseu sau Robin Hood și alte personaje din mituri și basme. Bok face referințe mai convenționale. Ea vorbește de Platon, care dezaprobă artiștii și dramaturgii, și continuă prin a menționa cazuri "de mijloc" în care ficțiunea și minciuna se intersectează. Faptul că ele se întîlnesc nu este surprinzător, deoarece succesul unui roman depinde, în parte, de capacitatea noastră ca cititori să ne
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui Montesquieu, publicat anonim, Templul lui Gnidus, o lucrare pe care Rousseau o dezaprobă, din cauza "detaliilor sale licențioase", și pe care autorul a prezentat-o publicului drept o traducere a unui manuscris grecesc. El susține că Dacă Templul lui Gnidus este o carte utilă, povestea cu manuscrisul grecesc nu e altceva decît o invenție
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Însă în ce calitate face Silverman această afirmație? Probabil mai degrabă în calitate de cititor al cărții lui Castaneda decît în calitate de critic al tezei acestuia de doctorat. Inducerea în eroare a publicului cititor poate fi tolerată și chiar încurajată, însă majoritatea academicienilor dezaprobă înșelarea examinatorilor. Tezele de doctorat, lucrările trimestriale și de alte genuri nu se bucură de același statut privilegiat pe care-l are literatura. După părerea lui Silverman, cărțile lui Castaneda ar trebui considerate texte autonome și studiate ca atare, indiferent
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toate minciunile, ca fiind greșeli din punct de vedere moral, această atitudine dezaprobatoare a variat considerabil de la un scriitor la altul și de la un fel de minciună la altul. După cum s-a menționat mai devreme, în antichitate, Platon, care a dezaprobat minciunile spuse de scriitorii cu imaginație bogată, a discutat despre aspectele negative sau pozitive ale minciunilor nobile, numite astfel de filosofi și spuse de elita aflată la conducerea maselor de oameni, în scopul de a păstra ordinea socială (Bok 1978
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Patai 1987; Patton 1920:458). Un exemplu de condamnare a minciunii de către creștinism este oferit de Sfîntul Augustin, care atacă priscilianiștii (Deferrari 1952; cf. Forrester 1989:152) în anul 420 e.n. și în scurta sa lucrare De mendacio. Augustin a dezaprobat doctrina prisciliană care presupunea că era voie să se mintă în privința apartenenței religioase, pentru a proteja credința de cei din afară. Mai tîrziu, el s-a îndoit de claritatea tezei sale, însă, cu toate acestea, lucrarea a ajuns să fie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
15; Kant 1930:224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile și chiar necesare. De asemenea, puțini
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile și chiar necesare. De asemenea, puțini oameni de rînd ar dezaproba toate minciunile, și încă și mai puțini le-ar aproba pe toate. Există diferențe de la un mediu cultural și subcultural la altul în modul în care este privită minciuna, iar în cadrul comunităților, unii oameni au o atitudine mai strictă decît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
auzim, prin raportare la gândirea noastră, de a evalua cuvintele pronunțate în funcție de imaginea pe care ne-o facem despre cel care le pronunță. Rogers pretinde că tendința noastră de a judeca, de a evalua, obiceiul nostru de a aproba sau dezaproba interlocutorul constituie bariera cea mai puternică în calea comunicării. Cu cât un individ este mai implicat în credințele și sentimentele sale, cu atât este mai dificilă comunicarea cu ceilalți; se ajunge adesea la două idei, la două sentimente, la două
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
plebea trivială. Asta înseamnă revenirea la comedia antică, în care-l vedem pe Plaut introducându-i pe zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu știe cât mă costă să-l aprob, căci Plutarh, despre Menandru vorbind, dezaprobă comedia antică; dar fiindcă iată-ne atât de departe de artă, iar în Spania mii de ofense cauzei ei se fac, cred eu că docții de data aceasta mai bine tac. Tragicul și comicul amestecate, Ca și Terențiu cu Seneca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
principal pentru că el fusese cel care-mi arestase o dată informatorul, pe Neumann, bănuit de furt. Frau Stock Îmi luă rapid comanda de picioare de porc cu varză murată, fără să se Încurce În politețuri. Femeie ageră la minte, știa și dezaproba faptul că-l plăteam pe Stock pentru crâmpeie de bârfă interesantă despre ceea ce se mai Întâmpla pe la Alex. Cu atâția ofițeri de poliție Învârtindu-se prin localul lui Într-un du-te-vino, auzea adesea destule chestii. Femeia se duse la ușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
divorț“ o lovi pe Lisa cu o forță imensă. Era un cuvânt atât de greu și de categoric. Și-a revenit rapid, pentru a-i spune mamei sale: — Păi, aici greșești. Pauline înghiți în sec la auzul cuvintelor care o dezaprobau. Bineînțeles că greșea. Mereu greșea când venea vorba de Lisa. —Oliver a înregistrat căsătoria când ne-am întors. —Păi, asta e, atunci. —Da, asta e. În tăcerea ce a urmat, Lisa și-a amintit dimineața de vineri în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Îmi aduce aminte de Augustus“. Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu ușurare că nu-l amintise pe Marcus Antonius nici pentru a-l dezaproba, nici pentru a-l deplânge, evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dus dracului, legănându-și șoldurile lui grase de vacă zimenthal. „L-ai făcut knockout!“, comentează lectorul R., râzând, „și dacă și alții i-ar servi mai multe lecții de acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schimbe părerea despre un bărbat și pentru care n-ar sta la negocieri (împreună cu părul excesiv de pe spinare și/sau transpirația excesivă, predilecția pentru umor porcos și orice tip de fundamentalism religios), dar în ciuda încercărilor ei stăruitoare de a-l dezaproba (ironii, ochi dați peste cap, neîncetate tachinări), în sinea ei i se părea un lucru simpatic. Sincer vorbind, îi plăcea mai ales când o lăsa pe ea să aleagă echipamentul membrilor găștii la începutul fiecărui joc. Asta era dragoste? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a fiecărui britanic expatriat, ca și tombolele pentru strîngerea fondurilor de la club. Dansurile și petrecerile În aer liber, nenumăratele sticle de whiskey băute pentru a sprijini efortul de război (ca pe toți copiii, pe Jim Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele de actualități, care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]