665 matches
-
împreună cu Lisa, amândouă întinse goale pe o masă de masaj, una lângă alta, supunându-ne la curățarea brutală a porilor, lucru pe care Lisa m-a obligat să-l fac anul trecut în loc de cadou de ziua mea. În timp ce noi ne dezgoleam trupurile și sufletele, Mark și Kieran semnau contracte și-și strângeau mâna la o bere și o porție de plăcintă cu organe, contracte prin care se angajau unul față de celălalt să-și dedice tot timpul și toți banii în viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de deplasare, spune șoptit Nicky lui Marius. Aburii respirației îi ieșeau din gură în valuri ce se pierd în aerul înghețat. Atenție, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu acorda cea mai mare atenție propriei înfățișări. Pur și simplu rivaliza cu fiica, în fața căreia se simțea superioară din punct de vedere intelectual. O fotografie făcută de o prietenă de familie le înfățișează îmbrăcate cu bluze negre ce le dezgolesc umerii, ținându-se după șold. Mama e veselă și se uită într-o parte. Părul ei negru, strâns în coadă, contrastează cu fața luminoasă, iar zâmbetul larg, ca răspuns probabil la o glumă făcută de Mama Mare, îi evidențiază volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frânghioară. în urma lor se lăsa o dâră de miros amestecat - urină, sudoare și tutun -, vestitul miros de țigan. ANCHETA Când înseră, gazda lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu voiam asta. L-am rugat pe Capitolul Unsprezece să treacă prin Indian Village, pe lângă vechea noastră casă. Voiam să mă cufund În nostalgie, ca să mă liniștesc Înainte de a da ochii cu mama. Străzile erau și acum pline de copaci, dezgoliți din cauza iernii, așa că se vedea până la râul Înghețat. Mă gândeam cât de uluitor este că sunt atâtea vieți pe lume. Aici, pe aceste străzi, oamenii erau prinși În mii de probleme: probleme financiare, probleme amoroase, probleme de școală. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton să nu se Întoarcă În casă. Treaba asta o făcea Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22. Și dacă vei zice în inima ta: "Pentru ce mi se întîmplă lucrul acesta?" Din pricina mulțimii nelegiuirilor tale ți s-au ridicat poalele hainelor, și se dezgolesc călcîiele cu sila. 23. Poate un Etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul? 24. De aceea, îi voi risipi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
peste picior, fusta profesoarei de spaniolă stătea răsfrântă într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat altă tactică. S-au făcut că renunță la pîndă. Au căscat, s-au Întins și s-au prefăcut că adorm. Au Început să-și dea jos costumele de pisicuță, dezgolindu-și Întîi umerii, apoi cîte un sîn minunat. Doamne, ce frumoase erau ! Evident, cînd șobolanul cel uriaș le vede În toată splendoarea goliciunii lor, nu poate rezista și se duce și se Împerechează cu amîndouă, una după alta și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mic decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea mâna în buzunarul meu căptușit cu blană, îi strângeam degetele mici și inerte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
norii înșelători. Ester și Garoafa, îmbătrînind, și-au accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nevoie să dezbrăcăm imaginea pe care o avem în mintea noastră despre el: pentru că, dacă avem cu adevărat în mintea noastră imaginea unui dumnezeu „îmbrăcat“, putem fi siguri că ne închinăm numai unei imagini și că suntem idolatri. A-l dezgoli pe dumnezeu (este și sensul agresiv al noțiunii de kenoză, care, aici, poate fi fertil) nu înseamnă a-l imagina ca imagine, ci chiar, dimpotrivă, a-l gândi astfel încât el să fie „ceva“ fără să fie imaginat. A-l dezbrăca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cum începe boala și deci cum să o prevenim. Vom ști. Comunicația wireless este în stadiul copilăriei. Nu înțelegem nici măcar propriul nostru univers sau să formulăm răspunsuri propriei noastre existențe sau naturii realității. Toate acestea își așteaptă rândul. Încă mai dezgolim planeta căutând resurse, în loc să proiectăm materia care să creeze surse de energie regenerabile. Jocul este abia la început. Înainte ca multe dintre aceste lucruri să se întâmple, totuși este nevoie de o continuare și o accelerare a tendinței spre democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și curtenitor, în fața grațioasei doamne Mironescu, ce se apropie cu panerul de trandafiri sub braț. Pălăria veche de pai îi atârnă neglijent pe spate, prinsă cu o panglică de catifea care îi apasă gâtul alb și plin, umerii îi ies dezgoliți din bluza decoltată de grădinăreasă, au diable !, iarăși se crede la un bal paré ! Și ce zâmbet conspirativ ! Nimic nu te enervează pe lume mai mult decât imprudențele inutile ! Doar există soluții raționale pentru orișice lucru ! Și în loc a te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de plastic florile cumpărate în București. Pentru tine... oferă buchetul Lilianei. Ochii femeii par și mai vii, licărind prin lentilele ochelarilor, alungindu-se spre tîmple pînă seamănă cu două migdale, iar buzele, conturate brusc, depărtîndu-se ușor în timp ce șoptesc un "mulțumesc!", dezgolesc albul unei danturi frumoase. Coborîm imediat, să mai zăbovim la o cafea în hol, spune Mihai, înviorat brusc. Doar să mă spăl pe mîini și pe față... Primul lucru pe care îl zărește în oglinda mare, cît jumătate din peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fotoliu din jurul mesei de discuții lua loc mereu o fată deloc frumoasă, tăcută, cu un păr castaniu, lung pînă la umeri, căzîndu-i continuu pe obraz, așa încît era nevoită din clipă în clipă să-și scuture capul, spre a-și dezgoli fața. Au intrat în vorbă, întrebîndu-se reciproc: nu l-ai văzut pe cutare? Ea avea probleme la direcția muzicală. Terminase conservatorul și aștepta să fie trimisă la un curs de vară. Locuia la niște mătuși. După-amiaza mergea întotdeauna la Conservator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
clar, sonor. Dar numai unii au posibilitatea să se răzbune, transformînd înfrîngerea în victorie. Mihai se uită speriat spre ea. O vede calmă, cu ochii migdalați din nou și buzele întredeschise, pregătite să mai spună ceva. Imediat însă, dinții ei, dezgoliți de începutul unui rîs surd, mușcă rădăcina degetului arătător. De la tine știu asta, Mihai Vlădeanu, doar ți-am citit ultima carte. Dar a existat, nu-i așa, a existat în viața ta o femeie, pe care ai iubit-o nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la obraz. A existat în antichitate o femeie, Phryne, care i-a servit lui Praxitele ca model pentru Afrodita din Cnidos, spune el încet, cu voce calmă. Femeia aceea, ajunsă în areopag, să fie judecată pentru comportare imorală, și-a dezgolit cu dezinvoltură bustul, iar bătrînii preoți-judecători au iertat-o, ca un omagiu adus frumuseții feminine. Crezi că ai dreptate cînd spui că sîntem amîndoi vinovați? Vinovați pentru ce? Eu, murmură Liliana, privindu-l în ochi, am cunoscut ce înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lîngă care trece aruncă spre el imaginea unui obraz livid, cu ochii obosiți de groază. În fața lui, Liliana a fugit ștrengărește și, ajunsă afară, întinde brațele în lături, rotindu-se. Părțile pardesiului se desfac, iar poala rochiei frez se umflă, dezgolindu-i genunchii. Mihai și-a revenit. Merg împreună, alături, pînă departe, printre stîncile de pe culme doar ei doi, cocoțați pe un vîrf arid, înconjurat de nori, ca o insuliță pierdută în ocean. Parcă am fi ajuns în cer... ...dar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca condițiune negativă la reprezentarea afectelor și a pasiunilor, se in[c]lude celor trei momente a nălțimei și profundității, a iuțelei și a trăgănărei, a tăriei și a slăbiciunei. Fără cultura acestor elemente, acele ondulațiuni ale tonului ce ni dezgolesc scala pasiunilor rămân nereprezentabile (nereproductibile). Cultura înalțimei și profundității ne dă (coprinsul) estensiunea (circumferinței) periferiei vocei. Cât îs de diferite darurile naturale ale tonului în astă privință și totuși fiecare voce își are [în] sine măsura ei pe care trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
După care începe să plângă și-i ia capul la piept. A treia ceartă. El se apropie amenințător, cu chipul desfigurat de furie. Ea stă pe un scaun de bucătărie și capotul de catifea neagră, căzut într-o parte, îi dezgolește un genunchi. El vede cum picioarele îi tremură, cum coapsele se apropie și se îndepărtează ritmic, electrocutate de spaimă. marți, 5 martie Ce îți aduce vîrsta? Un plus de cunoștințe? Aș spune mai degrabă că un deficit, uitarea crescând cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]