782 matches
-
găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arheologilor din lumea întreagă. Ahmed își găsi biroul: modest, de metal, de parcă ar fi aparținut șefului unui șantier de construcții. Se gândi că nu era chiar atât de forțată comparația. Amândoi lucrau în domeniul locuințelor: ei construiau unele noi, el dezgropa altele vechi. Actele de care avea nevoie la întâlnirea cu șeful Departamentului de Antichități și Moștenire Culturală al Guvernului Palestinei se aflau chiar acolo, într-un teanc foarte ordonat. Draga de Huda, își zise. Tânăra lui protejată lăsase totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la prima lor întâlnire, este spre glorificarea moștenirii noastre islamice. Nu exista nici o surpriză în privința asta. Noul guvern era format pe jumătate din membri ai Hamas. În traducere: dau bani pentru orice mai recent de secolul VII; dacă vreți să dezgropați ceva mai vechi, sunteți pe cont propriu. Lui Ahmed nu-i scăpă ironia. Cândva fusese un erou al clasei politice palestiniene. Fusese membru fondator al unui grup de intelectuali, care cu câteva decenii în urmă insistase să cerceteze pământul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
va schimba. Nu vor mai fi furate, ci, mai degrabă, descoperite. Istoria lor va fi scrisă și confirmată de niște rânduri atent tipărite. Viitorii cumpărători vor putea să se uite în The Burlington Magazine și să vadă că Henry nu dezgropa niște gunoaie vechi, ci lucrări care erau menționate într-o revistă de prestigiu: „Se întâmplă să am o copie chiar aici, poate că domnul dorește să arunce o privire“. În schimb, Neather va fi răsplătit pentru timpul și expertiza sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la tipul ăsta. — Dar ei vor ști că avem. Am făcut cel puțin un examen de toxicitate, din cauza accidentului, așa că avem sângele ... Proba aceea a fost pierdută. — OK. A fost pierdută. Dar cu ce ne ajută asta? Pot oricând să dezgroape cadavrul și să ia câte țesuturi vor. — Corect. — Și atunci? — Să-i lăsăm să facă asta. Așa spun cei de la juridic. Exhumarea cere timp, permise și bani. Presupunem că nu vor avea nici timp, nici bani ... și că lucrurile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cazul incinerărilor. Nu și la înmormântări. La incinerări. E atât de greu de înțeles, ce naiba? Mda, bine. Așa și fac, spuse Raza. — Nu, nu faci așa. Pentru că tocmai vin de la o exhumare și știi ce am văzut când l-am dezgropat pe individ? Niște picioare al naibii de subțiri, Raza. Și niște brațe al naibii de subțiri. La o înmormântare. — Nu, nu eu am făcut asta, zise Raza. — Ei bine, cineva a luat oasele. Raza porni spre birou. — Cum îl cheamă pe individ? — Weller. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
A spus că era drăguță. — Asta explică totul. — Haide, Marty, zise Raza, pe un ton împăciuitor. Îmi pare rău pentru chestia cu Weller, chiar îmi pare rău, dar oricine putea face schimbul. Chiar și cei de la cimitir puteau să-l dezgroape și să-i ia oasele lungi. Știi că se întâmplă peste tot asta. I-au prins pe tipii ăia, în Phoenix. Și pe cei din Minnesota. Iar acum, în Brooklyn. — Și sunt cu toții în pușcărie acum, Raza. — OK, spuse Raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
seminarii și premii literare - și În mijlocul acestei vieți agitate a uitat până la urmă de această văgăună sordidă din Istanbul de a cărei existență era singurul răspunzător. De atunci, clienții și chelnerii de la Café Kundera se luptaseră cu sentimentul de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând așteptând un sens În viață de la cine știe ce dramă intelectuală În care ei ar juca rolul principal. Printre toate teoriile privind geneza numelui cafenelei, această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă nu poți să dai nici măcar de urma propriului tată. Poate că nu voi afla niciodată numele tatălui meu. Dacă am să continui să mă gândesc la el, am să o iau razna. Așa că mă Întreb ce nevoie am să dezgrop secretele astea. Nu Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Trebuie că se simt foarte prost din cauza celor Întîmplate și nu vor sta prea mult pe acasă. Așa a zis și Dan. — Vezi? SÎnt părinții lui, Îi cunoaște mai bine decît oricine. Mă rog, soacră-ta n-o să Îndrăznească să dezgroape securea războiului În condițiile În care eu și Trish sîntem În tabăra ta. Dacă se poartă oribil cu tine, o să-i trag un pumn. Ce zici? Încep să rîd. Poate că Lisa are dreptate și nu e dracul chiar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puturos, deci, erau acolo cu toții, în afară de Prodan cel Mare, comandantul nostru, de pe strada noastră el era cel mai în vârstă, înainte de frații Frunză nu-l putuse bate încă nimeni, el făcuse rost și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Un an mai tîrziu, norocul părea să-i surîdă iarăși. Jeanne cîștigase la Loto și hotelul Iroise Își făcea apariția. Îi luă sticla din mînă. - Nu Dumnezeu a trimis scrisoarea aia anonimă fratelui tău, bombăni ea. Cineva e pe cale să dezgroape trecutul și, crede-mă, acest cineva e cît se poate de real. - Dar cine? Și de ce? Telefonul sună la recepție. Loïc făcu o mișcare ca să se ducă să ridice receptorul, dar Jeanne Întinse mîna să-l oprească. - Lasă. Îl scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul pentru a vă Împiedica să desfigurați Lands’en! - Uite-l că recunoaște! Auziți, recunoaște! - Maică-ta și cu tine sînteți gata să sacrificați orice pentru bani! În familia Le Bihan sînteți toți ori monstruoși, ori tarați! - Netrebnicule! Vrei să dezgropăm acum morții? O lovitură violentă În masă puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima oară, ridică tonul. - Tăceți din gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își dădură cu toții seama că Marie stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate cu steaua de șerif prinsă-n piept! Habar n-ai de viață, dar Îți Îngădui să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un albastru mineral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul. - Dacă ea ar fi la curent, s-ar afla deja aici. Știrea asta nu trebuie să iasă niciodată din locul ăsta, tună bătrînul. Mă auziți? Niciodată! Abia atunci Își dădu seama că Juliette nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faimos, Grielescu, spunea el, a fost, la urma urmei, un nazist. Încercând să mă extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate din mine Însumi. Dezgropase o declarație pe care o făcusem cândva despre dezamăgirea modernă. Spuneam că sub ruinele ideilor moderne, lumea e la locul ei, așteptând să fie descoperită. Și el interpreta această idee, susținând că plasa cenușie de abstracțiuni care Învăluie lumea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine nu mă interesa. În zilele acelea eram surd În orice teorie - pur și simplu refuzam să mă gândesc la felul În care mă luptam pentru existență. Dacă aș fi stat să analizez, mi‑aș fi dat seama că mă dezgropam singur, săpând cu mâinile goale. Unii ar fi apreciat tenacitatea și loialitatea mea față de viață. Dar pentru mine era un lucru simplu ca bună ziua. Rosamund, după ce inspecta frigiderul gol (nu avea timp să facă cumpărături) ronțăia niște coji de brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
RESI NOTH se înclină și iese... — Singurul meu regret, i-a spus dr. Jones agentului F.B.I. acolo pe scara de la pivniță, este că n-am decât o viață s-o dau țării. — Vedem noi dacă nu mai putem să-ți dezgropăm și alte regrete, a zis agentul F.B.I. În clipa aceea membrii Gărzii de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane s-au bulucit toți înăuntru venind din încăperea cu cazanul. Unii dintre ei erau de-a dreptul isterici. Paranoia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să treacă pe la tova Nichi să semneze. Copia mi-o aduci mie. Se ridică și el și-i conduse până la ușa pe care intraseră. Îl prinse pe după umeri pe Nisip, oftând: - Te-nțeleg, zău. Știu și eu cum e când dezgropi morții. Să-i iei, să-i duci, să-i privești în față. Mai ales dacă sunt și din neamul tău... Săptămâna trecută am fost cu soția la ea la țară, chiar la voi, la Șoptireanca. L-au dezgropat pe socru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e când dezgropi morții. Să-i iei, să-i duci, să-i privești în față. Mai ales dacă sunt și din neamul tău... Săptămâna trecută am fost cu soția la ea la țară, chiar la voi, la Șoptireanca. L-au dezgropat pe socru-miu ca să-ngroape un nepot dinspre soru-sa. Apropzito. Știți cine era nepotul? Se răsuci spre Macovei. Zâmbi, făcându-i complice cu ochiul. - Băiatul tovarășei Rela, părinte. Mata trebuie s-o cunoști bine de tot. Sora mai mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clătină dojenitor din cap. Îl trase pe inginer după el, șoptindu-i ceva vesel la ureche. - În fine, oftă Goncea mai târziu, strângându-l și mai tare de umeri pe Nisip. Știu ce-nseamnă toate astea cu morții. Îngroapă-i, dezgroapă-i... Jale teribilă nene, neamuri, lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cățără într-un copac jos și își încordă privirea spre luminișul care mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vadă. În cele din urmă Îl găsi, numărul de acasă al lui Riccardo Fosco, editorul financiar al uneia dintre cele mai importante reviste săptămânale de știri. Până cu câțiva ani În urmă, Fosco fusese farul a canalelor media de știri, dezgropând scandaluri financiare În cele mai improbabile locuri, fusese unul dintre primii care puseseră Întrebări despre Banco Ambrosiano. Biroul lui devenise centrul unei rețele informaționale despre adevărata natură a afacerilor În Italia, rubricile sale, locul unde să cauți primele sugestii cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]