794 matches
-
face altul“... chestii d-astea. În general, vecine d-astea, erau femei în vârstă, care, după aceea... „Cutare a făcut cutare... cutare...“ Se interesau de alte persoane, care nu greșeau cu nimic, dar vedeau subiect de bârfă și m-a dezgustat chestia asta. A murit o persoană care... - am considerat-o ca pe-un frate când eram foarte mic și, atuncea fiind și tânăr și un om foarte bun și cu calități, am considerat că nu a fost drept să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am fost director de școală cândva. O undă de melancolie îi flutură pe chip. Acum locuiesc unde vezi și tu, și-mi câștig existența ghicind soarta oamenilor. Le mai scriu femeilor scrisorile de dragoste și le ascult necazurile. Sunt foarte dezgustat de Japonia de azi. Spune-mi, cum ți se pare Japonia actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de țeapăn încît numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat și în hohote deșucheate... ― Și nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt? ― La Inchiziție, după multe ceasuri de zbucium, mi se făcuse somn. Voiam să mă lase în pace, să dorm. ― Încă nu intraseră șerpii în visele tale. Inchiziția ți-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și dea seama dacă el Îi făcea scârbă sau polițistul era dezgustat de sine Însuși. — Buonocore, nu l-ai recunoscut? Îi spunea Merlo, speriat că vina pentru acest incident avea să cadă asupra sa. E fiul lui - când va afla onorabilul, va fi vai de tine... Trebuie să-ți ceri scuze imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi vrut foarte mult să Înțeleagă despre cine era vorba. Vreo persoană pe care o cunoștea? Cu o viață dublă? Ce chestie interesantă! Dintr-o dată povestea cu pensia, cu telefoanele și cu problemele financiare ale nevestei lui Buonocore o dezgustă. Camilla nu trebuia să-l frecventeze pe Kevin. Camilla nu trebuia să afle lucrurile astea, și de fapt nici nu le cunoștea - copilă senină, iubită și fericită. Cine știe câte alte lucruri triste i-o mai fi povestit copilul acesta. Camilla trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
discului unui cântăreț, care cu trei ani În urmă fusese la Sanremo, dar se clasase pe locul șaisprezece: trebuia să contribuie În calitate de coristă. Deși plata era foarte mică, iar cântărețul aborda un gen dulceag și geriatric care pe ea o dezgusta (ea Îl adora pe Billie Holiday, pe Aretha Franklin și Ella Fitzgerald), Emma acceptă, pentru a câștiga experiență. Dispăru În sala de Înregistrări, dar lui Antonio nu-i spusese nimic - după aceea avea să se Întrebe, inutil, de ce. Când Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu era drept. Cu siguranță erau bărbați buni printre cei care îi ajungeau doar la nas. Dar gândul că s-ar fi putut culca alături de un bărbat care avea picioarele mai scurte decât ea sau era mai slab o dezgusta. Nu că ar fi cerut-o vreunul până la urmă. Știa că toți îi ziceau Șopârla sau Ochiul-dracului, dacă nu chiar mai rău. Dezgustul ei pentru bărbații scunzi îi fusese confirmat de un vis în care un bărbat înalt îi șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani în cele câteva luni cât fusesem plecată. Liniile adânci de pe frunte îi erau deseori pline cu praf și dunga de mizerie de sub unghiile ei mă dezgusta. Sigur, n-aș fi putut să-i spun lucrurile astea atât de puțin respectuoase, așa că o evitam pe mama și mă adăposteam pe lângă războiul de țesut al Zilpei unde era liniște sau în jurul vocii blânde a Bilhei. Am ajuns chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
flască scormonind-o cu vîrful unui băț, pe vremea cînd nu era decît un puștan. Văzu atunci jandarmii mergînd În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat Într-unul din hidoasele animale. Urletul de groază ricoșă la suprafața apei. Din nisip se ivea un chip palid cu ochi albaștri fixați asupra unui cer pe care nu-l mai puteau vedea. Gwen. Fiica Yvonnei. Fiica lui. Arthus Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse cu duritate spre fundul cabinei, ea văzu În privirea lui tulbure efectul alcoolului, al geloziei, al excitației sexuale, un amestec nesănătos care o dezgustă și o făcu să simtă toată furia, să trăiască senzația de trădare, de nedreptate pe care o controla de mult prea multă vreme. Marie avea În fața ei tot ce o aducea mai mult la disperare: zeul copilăriei ei, idealul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunt excitați; mi-au trebuit ani ca să Înțeleg acest adevăr banal. Toți trăiau așa În jurul meu, mă mișcam Într-un mediu eliberat; dar nu simțeam nici o plăcere să provoc ori să seduc. Chiar și sexualitatea a sfârșit prin a mă dezgusta; nu le mai suportam surâsul triumfător În momentul În care Îmi scoteam rochia, aerul stupid În clipa când ejaculau, și mai ales bădărănia după ce actul era consumat. Erau jalnici, nevolnici și aroganți. Până la urmă, e dureros să fii considerată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
N‑are importanță. Deci o grande dame după modelul est‑european. Nici o franțuzoaică modernă nu și‑ar da asemenea aere. Foarte des cei din Europa răsăriteană se cramponează de Franța, nu se simt bine la ei acasă, țara lor Îi dezgustă, simt nevoia să se vadă numai În lumină franțuzească. Asta i s‑ar putea aplica și unei personalități ca Cioran - sau chiar prietenului tău Grielescu. Speră să se prefacă În franțuji get‑beget. Dar cu nevastă‑ta e un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Hugo, întinzându-i lui Sally o tabacheră de argint. Mamă, adăugă cu satisfacție, abia aștept să văd ce față face Bill când ne vede că ne vede că fumăm din astea. Ce reacționar nebun mai e și omul ăsta. —Îl dezgustă Tunbridge Wells, sării și eu. —Nu-i așa? Perfect! zise Hugo admirativ, suflând un cerc de fum către Hamsptead. Așa o să-i zic de-acum înainte. Între noi. Față în față, nu-l scot din „Bill-drăguțule“, bineînțeles. —Hugo, zise MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când păși Înapoi În lumina lunii, văzu că avea sânge pe degete. Se lăsă jos la marginea apei și flutură mâna Înainte și-napoi repede În apa lagunei, o apă atât de murdară Încât gândul la ea de obicei Îl dezgusta. Ridicându-se În picioare, Își șterse mâna cu batista, apoi scoase o mică lanternă-creion din buzunar și se aplecă Înapoi sub pasarelă. Sângele provenea de la o mare rană deschisă din partea stângă a capului lui Ruffolo. Nu departe de el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre el, întrebându-l: —Cum te cheamă? —Jake. Soția mea, Alice, e și ea aici, dar momentan se află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui Hugo s-a strâns dezgustat de populismul ieftin al lui Jake. Cu toate astea, femeile păreau vrăjite. Toate au produs un murmur compătimitor. Toate, cu excepția Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sărit în capul oaselor și s-a uitat la ceas: 2:37 a.m. I-a dat un cot Amandei. Amanda a scotocit într-o ureche scoțându-și unul dintre dopurile jegoase cu care Hugo începuse să se obișnuiască, deși era dezgustat când le găsea aruncate pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Jake, deși ceea ce se întâmplase în seara aia nu-l privea pe el. Mai mult de-atât, comportamentul lui fusese înfiorător, iar lui Alice i se păruse și mai groaznic după ce auzise ce-i spusese paramedicul. Pe scurt, era dezgustată de el. — Vii înapoi cu mine? a întrebat-o Hugo încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pregăteau să mănânce. Privirea lui Alice era lipsită de orice emoție. — Știi, a spus ea pe un ton dintr-odată vehement, nimic din toate astea nu mă interesează. Nu vreau să știu nimic. E treaba ta. Sinceră să fiu, mă dezguști. —Alice... Ești un tiran, un ipocrit și un manipulator nerușinat. Mi-ai nenorocit viața. Și nu numai viața mea... —Alice. Te rog. Ceea ce vreau să înțelegi e că Tarquin m-a ajutat să gândesc normal. Și cel mai important, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat de gânduri rele, s-a întors în sinea lui, hotorât s-o rupă cu toate din afară, și să se cufunde într-o meditație adâncă. Întins pe spate, cu un efort aproape dureros, Iorgu începu să se cufunde într-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
apărarea intereselor Israelului, va fi cât mai bine văzut de oculta mondialistă și, astfel, va avea asigurat perpetuum, pe viață, postul de senator. Se pare Însă că un lichelism atât de nerușinat și de scârbos a avut darul să-i dezguste până și pe evrei, chiar pe sioniști. Opinăm, pe de altă parte, că acest ins nu are ce căuta În parlament și În A.F.D.P.R. ,,Incident diplomatic la comisiile parlamentare de politică externă. Delegația libaneză aflată În vizită În România
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu și ea să compătimească viața medicilor, să dea pilde de mizerie, să dezguste în orice chip pe Felix. Nu trecu mult și Titi nu mai merse la liceu și apăru într-un costum civil măiestos, cu lavalieră. Taina se lămuri pe dată. Titi era prezentat ca "student" la belle-arte, unde într-adevăr se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prostănac. Totuși, Felix nu s-ar fi încercat niciodată să scrie. Era așa de ambițios, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta, curtezană de lux, întreținută de un general din elită. I-am văzut eu cu ochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu trăsura. Fata s-a prins. Băiat fain Felix, nu cade la tristețe. - Ce eroare! se dezgustă Aurica, vânătă de invidie în fond. - Stricat, declară Aglae, nici ta-su n-a fost poamă maibună. Barem să nu se amestece prea des cu Titi, să-l depraveze. G. Călinescu Nici nu știu dacă în chestia aia cu frații
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngerii Penetrând până în cel de-al nouăsprezecelea cer Acolo unde moartea își pierde din puteri Și-și unește și ea glasul cu glasul rugăciunilor mele Penetrând mai departe Printre ostroavele drept credincioșilor Printre munții de pilaf ai celor blânzi și dezgustați de pilaf Printre inimile fierbinți ale covorașelor de șters pe picioare Printre care viețuiesc, cu care mă înveselesc și de sub care cânt Rămânând atârnat de rugăciunile mele Trăgîndu-mi în interiorul rugăciunilor mele și mâinile și picioarele Plin de-o bucurie sălbatecă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]