889 matches
-
aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit un modernist nu numai datorită unor motive, culori și tonalități asemănătoare cu cele ale simbolismului, ci, mai ales, grație unor imagini fruste, bogate. În anii ’50, dezicându-se cu oarecare stinghereală de temele și spiritul poeziilor din perioada interbelică, B. opune metaforei „floarea pământului” din 1920, o alta plină de semnificații ce se vor optimiste, „floarea soarelui”, care devine și titlul primului volum (1953) de stihuri „noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
ultima imagine pe care Paisie Velicikovski avea să o poarte tot restul vieții despre mama sa în suflet, și pe care o evocă și în Autobiografia sa: o femeie plecând spre casă plângând. Este un episod în care Paisie se dezice de la hotărârea sa enunțată în introducere de a scrie „în grabă”, el zăbovind aici pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe de adevăratul spirit creștin. Devine obsedat de ideea sinuciderii, suferă o criză sufletească fără egal în intensitate și urmări. După 1880 se dezice de propria sa artă, nu mai vede binele în nici o formă de estetic, ci doar în etic. Adevărul său nu mai locuiește în Frumos, ci doar în Moral. Îl detestă pe Shakespeare, îl critică pe Beethoven. Se interesează de activitatea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
soluția: izbucnește ciuma în Mexic. Vinovată pentru toate relele? Firește, călugărița necuminte. Ca să nu-i ia direct viața, dar să o ucidă simbolic, mai marii inchizitori îi propun o soluție: „Recunoști că ești vinovată de aducerea ciumei în Mexic. Te dezici de tot ceea ce ai făcut, de toate scrierile tale, te căiești că ai îndrăznit să interpretezi cu capul tău cuvântul sacru, te căiești pentru poezii, pentru toate scrierile tale și te lăsăm să trăiești”. „Îmi cereți să renunț la Juana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
conveni să fim), să-l imităm, să-i intrăm în grații. Uităm adesea spusele lui Blaga: „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3. Victimizarea. Ne este la îndemână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și a pierdut o mulțime de bani din această cauză. Acest curs al evenimentelor l-a făcut să creadă că este un adevărat magnet al decepțiilor. Simțea că este prea bun pentru această lume. Din nefericire, era incapabil să se dezică de legăturile cu acea companie din cauza unor obligații contractuale. Dar nici nu-și dorea aceasta, deoarece era singurul mod prin care putea continua să o facă pe victima. Foarte curînd, aproape că am ajuns și eu să-l cred. Domnule
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
altruismul este proporțional cu gradul de rudenie. Oamenii sunt dispuși să coopereze pe baza relațiilor de rudenie și a reciprocității (Fr. Fukuyama, 1999, pp. 194-195). O altă premisă care merită analizată este aceea că, odată ce se emancipează, femeile se vor dezice de responsabilitățile pe care le au față de familiile lor. Tradițional, responsabilitatea (și responsabilizarea) femeilor era legată de gospodărie și de creșterea copiilor, în timp ce responsabilitatea bărbaților privea susținerea economică a familiei în calitate de principali aducători de venituri. Dar dacă, în cadrul familiei, adulții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
energie, când și așa omenirea suferă de “foamete” energetică? Și totuși, trebuie. Pentru simplul motiv că, deși nepoluantă și comodă ca atare În utilizare, energia electrică are un mare păcat: nu poate fi stocată; iar Soarele luminează doar o jumătate dezi și, pentru unele dintre utilizările energiei, precum iluminatul, ea este necesară exact noaptea... Poate de asta e atât de comodă folosirea combustibililor fosili, deși poluanți, ei nefiind altceva decât o formă stocată de energie solară. Și atunci, hidrogenul n’ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un pretext pentru începerea unui conflict, la început verbal, dar care degenera instantaneu într-unul de o violență extremă. Exista și un scurt discurs ținut înainte de începerea bătăilor, în care victimele erau anunțate că ceilalți deținuți din cameră s-au dezis de trecutul lor politic și că fac tot ce pot pentru a servi regimul comunist. Țurcanu era cel care dezvolta aceste discursuri, în calitatea sa de inițiator al sistemului, în timp ce în celulele în care el nu era prezent discursul fie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dar la două zile după sosirea lor au apărut restricțiile. Pretinde că, înainte de a fi torturat, a vorbit cu Sepeanu, care ar fi încercat să îl atragă de partea lui Țurcanu, dar a refuzat, spunând că nu înțelege să se dezică de ceea ce a fost. Cinic, Sepeanu l-a felicitat pentru sinceritate, dar l-a trimis la izolare, iar după zece zile au început bătăile. La începutul lui aprilie 1950, a fost torturat într-o cameră de către Țurcanu: lovit de palma
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Aron Pumnul, că exagerează în preamărirea unor scriitori mărunți din trecut, că este straniu, că are o ereditate defectuoasă, că nu poate fi savant fără diplomă etc., etc. Astfel E. a fost nevoit să retracteze, să renunțe, să se dezică, să se vadă pe sine cu ochii defăimătorilor săi, să-i pară rău de ceea ce a făcut și să nu mai vadă decât ultima ieșire: „Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mijloace (detergenți, automobile, cosmetice, bănci etc.Ă plus acel așa-zis „divertisment”, care adeseori nu e decât o poartă de intrare agresivă a prostului gust, a pornografiei și a falselor valori. Vorbind de succes, e momentul, cred eu, să mă dezic de „el” În „favoarea” carierei, termen și „realitate” pe care am Încercat să le reabilitez În volumul anterior. Succesul e, nu rareori, Înșelător, niciodată Însă și cariera, care, În optica burgheză - clasa și optica ce au lansat acest cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din statutul lor fortuit, aleatoriu, „necazuri penibile, care s-au mai Întâmplat și altora, absurde, bineînțeles, datorate Însă istoriei, la fel de absurdă, de aleatorie, de „Înnebunită!”, ci erau, deveneau astfel, prin actul meu voluntar și lucid, pe care nu l-am dezis nici cu o iotă În cele două decenii de marginalitate socială și literară care au urmat; altceva decât o „Întâmplare”! Creasem o simetrie acelei posturi din anii adolescenței, o simetrie de destin și În felul acesta, eu credeam În anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Scriitorilor - unde fusesem ales!, din casă etc., aceștia nu mint, ci calomniază; calomnia care e făcută totdeauna dintr-o jumătate de adevăr este cu mult mai pernicioasă tocmai pentru că ea conține adevărul, repet, o parte a lui; minciuna poate fi dezisă ușor, dar nu calomnia, care, ca și calomniatorul „isteț”, se bazează și ea pe „adevăr”! Nu amicii mei de la G.D.S. - sau, mă rog, foștii mei amici, deoarece unii dintre ei, cum e dl. Liiceanu, mi-au devenit de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din ce În ce mai prodigioase, inventive - ca un scop În sine, comerciale și egolatre, părăsindu-ne vechile habitudini, cele pe care le cultivaseră creatorii noștri și ai spațiului de civilizație În care ne-am născut și format. Nu, eu n-am să mă dezic de Singurătatea mea, chiar și atunci când ea mi se pare - sau mi s-a părut! - a nu-mi fi prietenă. Și, uneori, rareori, e drept, Diavolul, pe care-l știam destul de bine din literatura lumii, mi-a apărut În acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să mi fie aparent binevoitor, mă ia undeva într-o cameră și discută amical cu mine în trei rânduri. Vrea să mă determine să spun ceea ce el dorea și-mi sugerează că, în partid sunt mulți legionari care s-au dezis de crezul lor politic, că au intrat și au servit interesele partidului și că și-au îndulcit situația politică. Dacă aș recunoaște acest lucru, aș putea să lucrez liniștit în școală... Îi pun problema următoare: „Dacă ar fi acuzat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau în „noul romantism”, de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul avea eleganța să se dezică, „fusese o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani ca să se „reabiliteze”, dar ei, veritabili „fii ai lui Lenin”, nu s-au dezis de ideologie, e un „accident de parcurs”, spunea Mugur, cu ochii înflăcărați de „o altă lume”. E explicabil de ce Mugur, ca și alți scriitori evrei, a fost iute aproape și a servit „noul regim” care învinsese Germania nazistă și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conduși de secretarul general, pe atunci, al MAI, Nicolae Pleșiță. Fusese „interceptat” la frontiera jugoslavă, în Volvo-ul lui René, pe bancheta din spate, manuscrisul romanului meu Bunavestire și, timp de câteva ore, militarii au încercat să mă facă să mă dezic de editorul meu și de „fapta mea”, aceea de a preda un manuscris nepublicat unui editor din Vest. Nu am făcut nici una, nici alta - deși circulă unele variante, orale sau scriptice, că aș fi făcut-o și dovada este singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trimis pe mine să dau față cu „monstrul”. A fost o ședință penibilă, nu numai Bănulescu, dar și Ivașcu, prieten se pare cu prim-ministrul Gheorghe Maurer, tremura literalmente de frică și, cred eu, fără să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de Păunescu și m-a avertizat „că se pune la cale un complot împotriva mea”. Le-am mulțumit, am anunțat că mă voi retrage din conducerea revistei și am plecat. Când, peste câteva zile, am vrut să-mi prezint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de succes, și totuși să te simți atrasă de un ratat,“ era citat psihiatrul, adăugând că „femeile frumoase constituie de multe ori un fel de magneți pentru cretini.“ Articolul continua să-mi analizeze „crasa insensibilitate“ și „refuzul de a se dezice de comentariile făcute la rolul lui Keanu Reeves“ în acest caz. O sursă anonimă era de părere că „Ineditul unei relații cu un neisprăvit trebuie să fie excitant - probabil că e atât de disperată încât are nevoie de provocarea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plângeau prin diverse jalbe că erau prost administrați sub regimul militar, apăreau ca inoportune, putând influența negativ Curtea din Viena în deciziile sale privitoare la soarta noii achiziții teritoriale. De aceea, Balș, în memoriul înaintat împăratului, în numele stărilor privilegiate, se dezicea vehement de acțiunile perturbatoare ale mazililor și, exprimându-și loialitatea față de regimul habsburgic instituit în Bucovina, cerea chiar măsuri la adresa acestora, pentru a avea în viitor o comportare mai cuviincioasă față de regim 138. Spre deosebire de scrierile politice din Principatele Române 139
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un simplu mijloc de a se distra fără a fi obligați cu ceva. Unii se bucură de viață, iar alții socotesc că viața nu merită să fie trăită și propun sinuciderea. Eminescu zicea: „Ce-un secol ne zice, alții o dezic, Decât un vis sarbăd mai bine nimic”, și propunea, spre luare în seamă, diversitatea opțiunilor pentru viață și se adresa lunii de pe cer care în nopțile senine „vede” tot zbuciumul omenesc. Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
românii risipiți prin lume, în timp ce e deplânsă lipsa de consens! [...] Ei bine, ce-i lipsește la noi Puterii, cu toate încrengăturile ei, văzute și nevăzute, pentru a fi, cu adevărat, o mafie? Poate cultul onoarei, de care Mafia nu se dezice nici în crimă, dar în rest? [...] Ce legături au noii guvernanți cu Moscova? Și de ce s-au grăbit să-i închidă gura lui Ceaușescu? Pe cine a speriat radicalitatea cererilor străzii? Ce se ascunde în spatele proceselor, transmise mai întâi în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]