776 matches
-
soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot mai bine stânjeneala. Agrippina e cunoscută pentru ieșirile și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Te rog, Filip! Mai gândește-te. Nu-mi da un răspuns pripit... Poate că acceptând propunerea mea vei face mai mult bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil o clipă, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Când m-am dezmeticit, am întors capul și i-am strigat ce am pe suflet, că o aștept ca pe o iubită, cu toate că mi-a fost puțin frică... Dar Ea nu mai era acolo. Ăsta e mai mult un vis erotic decât funebru, îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se întâlnește la tot pasul pe aceste slăvite meleaguri mioritice nu poți să te aștepți la măsuri radicale împotriva hoților și criminalilor. Ei constituie fondul nostru protejat. Ciuma portocalie a lovit întâi în Ucraina dar cei de acolo s-au dezmeticit repede și i-a trimis chiar înafara Parlamentului cu 2% cât au luat în alegerile trecute. La noi ciuma portocalie a rezistat și face în continuare ravagii. Ucrainenii nu numai că le-au dat papucii portocaliilor dar au pornit și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
n-aveți, cu toate că o cunoașteți de totdeauna. Și nu bănuiți tragedia ce s-a întîmplat între noi doi? Și că Ioana îmi vorbește foarte des de moarte? Tot atunci, ca o stafie, a apărut Ioana. Am leșinat. Când m-am dezmeticit, Ioana a explicat: - Am stat la mare mult timp, fără să-mi dau seama cum a trecut timpul. Nu v-am auzit strigătele din pricina valurilor. Viky a început să povestească amuzată scena mea fără rost: - Închipuiește-ți ce copil e!...Ce-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând mulțimea aceea împietrită, care nu se putea încă dezmetici din visul urât pe care-l urzise ultimul decret-lege. Deodată un tânăr se desprinde din primele rânduri și, sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
totul era cufundat în întuneric. Khaba sforăia tare, scuturându-se când și când, apăsat de greutatea capului lui Odolgan, care îi atârna pe umăr. Balamber și Kayuk dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să se ridice de pe bancă, însă, după câțiva pași, căzu lângă vatră. încercă din toate puterile să se ridice din nou, dar în zadar. „Vrăjitoare blestemată!“ mormăi pentru sine. De ce spusese lucrurile acelea? Da, vorbise despre șase luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Te rog, Filip! Mai gândește-te. Nu-mi da un răspuns pripit... Poate că acceptând propunerea mea vei face mai mult bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil o clipă, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Când m-am dezmeticit, am întors capul și i-am strigat ce am pe suflet, că o aștept ca pe o iubită, cu toate că mi-a fost puțin frică... Dar Ea nu mai era acolo. Ăsta e mai mult un vis erotic decât funebru, îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sărutat mâna și pentru "atunci", și pentru acum. Am văzut pe fața ei o nedumerire, căci nu e obișnuită din partea mea cu expansiuni de natura asta. Dar n-a spus nimic și, trecîndu-și mâna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cânte. I-am răspuns, firește, că acum e rândul ei să aleagă. Rapsodia tumultoasă a lui Liszt îi acompania și ea, pătimaș, mișcările vii ale corpului. ...Ipocrizia e inutilă. Nu am temperatura normală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să inspectez acel punct de lucru: În fiecare zi am fost nevoit să consum băuturi alcolice iar În prezent Încerc să mă dezmeticesc, dece...? Închipuieșteți ieri, am băut cam mult. Ascultă la mine omule, nu-i treabă ușoară să fi-i Șef de Șantier...! Vrei nu vrei, ești obligat să onorezi toate invitațiile...!” „Te ți-i de glume, Șefule, parafrază el convins totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochilor apoi o Îmbrățișă, sărutând’o pe gât și obraji, căutându-i cu lăcomie buzele. “Cât de frumoasă ești Atena...!! Te iubesc și voi face totul pentru tine...!” Luată prin surprindere, fata nu opuse rezistență. După câteva clipe Însă se dezmetici, se zmulse din brațele marelui Îndrăgostit care se Împiedecă așezându-se din nou pe scaun. De rușine, Atena tremura toată. Era destul de mânioasă. Desigur, o confundase cu o prostituată și fu la un pas de-ai plezni o palmă...! Fulgerător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
piesă, cu mâinile lui. Deci poate, poate! niște colonii pe lună ar reduce febra și inflamarea de aici și pasiunea pentru nemărginire și deplinătate și-ar găsi o alinare mai concretă. Omenirea, Îmbătată de teroare, s-ar liniști, s-ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și trebuia returnată: venea o vreme când elementele simple păreau să tânjească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine, că mă uimi cu o nouă întrebare picată din luna ce se mărea tot mai mult peste geam. Părinții tăi beau? Doar tata, i-am răspuns imediat de frică să nu creadă că și mama e o bețivă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sunt tulburi. „Nu se poate!” își spuse, dar ea, ca niciodată, îl îmbrățișă, râzând, că el nu putu desluși decât o amețeală din care tot ea îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu în vizită... N-am voie? După aceea intră în camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cazul să-ți strici cheful, John. Uite ceva de băut pentru tine. Nat îmi întinse paharul încruntat, așteptându-mi reacția. Lichidul părea la fel de greu ca argintul viu. — Ce e asta? Nimic altceva decât cerurile verii, moșule... Încă nu te-ai dezmeticit de tot, nu-i așa? Își puse mâna caldă și bronzată pe umărul meu. Hai să ne așezăm. Nat: tu nu uita de noi. Am mers cu el la o masă, îmbărbătat de acest contact uman. Fielding își privi manșetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Acum, agentul era un intermediar, care nu avea nici un statut legal, și tatăl meu l-a luat pe Morrie Dubedat, Fat Paul și alte două brațe tari și s-a dus să-și ridice câștigul. De asemenea, și eu mă dezmeticisem în timpul ăsta și am provocat unele complicații încercând să opresc cecul - până când l-am auzit pe tata plângând pe fir. Și-a luat banii după o lună de război mafiot - nu tot teancul, dar suficient ca să-și plătească datoriile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să vă pun o întrebare stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm care mă respira, chemându-mă, ademenindu-mă. Priveam mult, copleșit de uimire, misterul acelei grădini revenindu-și din noapte, trezindu-se cu sclipiri încifrate, mesaje trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
București. S-a răsucit spre mine, privindu-mă amuzată. „Și cum ați traversat? Așa?“ Fără să-mi mai aștepte răspunsul, m-a prins de mână și m-a tras după ea pe celălalt trotuar. Nici nu am apucat să mă dezmeticesc. Abia în față la „Tic-Tac“ am realizat ce putuse să facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Chișinăul ăsta al tău.“ Îmi spusese mai demult că, de obicei, când era în oraș, mânca la „Podgoria“, pe la Piața Romană. Am luat-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]