491 matches
-
ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitară la ceasurile de la brâu și se apropiară de vite. Gheorghe nu-i slăbea. Sandu lăsase o mână în jos și era cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră câte zece lei, pe care Beghe îi strânse mulțumind. La plecare zbieră săru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai, mai avem. Paraschiv își dezmorți picioarele și luă pachetul. - Dă să mai duc și eu. Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-a dreptul prin câmp. Bătrânul vorbea îndîrjit: - Avem meserie frumoasă, ascultă-mă pe mine. Dar tot o să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrejur înfloriseră pomii, că în crengile lor cântau păsările cerului și că-l dogorea soarele. Nu mai simțea frigul. Din tălpi urcau arsuri plăcute, ca și când cineva i-ar fi plimbat o flacără de-a lungul picioarelor și le-ar fi dezmorțit. Așa-i ținea iarna țiganca lui picioarele toată noaptea în brațele ei, ca să i le încălzească, să-i fie bine. - Nu te lăsa, Anghele, nu te lăsa, se mai întorcea către celălalt. Nu-l mai auzea nici el. - Și cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai făcut puternică și singură! Am Început să țin la cei care Îmi fuseseră indiferenți... Îmi plăcea conversația domnului de Lauzun, fără să-mi treacă ceva anume prin cap”. Cât de Încet se Întâmplă totul În sufletul acesta care se dezmorțește cu greu! „După ce a trecut multă vreme În agitațiile acestea - reia prințesa - am vrut să mă Închid În mine și să mă Întreb ce anume Îmi făcea plăcere și ce anume Îmi displăcea. Am constatat că o altă condiție decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama că încă îl poate domina pe ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorțește; către public.): Se termină acum... Fariseul ăla de Grubi a pierdut intrarea. (Mai face câteva mișcări; din nou către public.) Cred că n-am jucat chiar prost, nu? Nu? (Pași.) Chiar nu v-a plăcut? Ai? (Pași.) Așa e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doară mai târziu. O să te doară de-o să-ți vină să te urci pe pereți. MACABEUS: N-o să mă doară. PARASCHIV: Ba o să te doară. Creierul tău negru și împuțit încă nu e în stare să simtă. Da’ o sa se dezmorțească el și-o să te doară. MACABEUS: Crezi c-o să mor? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Crezi c-o să rămân orb? PARASCHIV: Sper. MACABEUS: Ai început să-ți scoți colții? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Trebuia să ți-i fi rupt la timp. PARASCHIV: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inflexibilitatea morală. Să fim serioși, În situații din astea, mai lași de la tine, mai cedezi, le mai cânți În strună companionilor - cine ce are de pierdut dintr-un compromis benign? Am Început să caut În memorie ceva cu care să dezmorțesc atmosfera și s-o readuc pe făgașul colocvialității amiabile dinainte. Fără succes Într-o primă instanță: nu-mi venea În minte nimic nou, dar nici nu mă amuza să ne Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-afară. Nu mă hotăram dacă să dau sau nu curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
kilometri care despărțeau Osaka de orășelul său natal, a găsit ceasul buclucaș care, Între timp, nu revenise la sentimente mai bune. Și mort a rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg complexul de proceduri menite să-l dezmorțească: zdruncinări repetate, manevrarea limbilor Înainte și Înapoi, implorări duioase... Efect zero. L-a așezat totuși la mână, spunându-și sarcastic că, mai știi, nefericitul se va simți stimulat de biocurenți și va Învia, cu toate că mecanismul lui nu avea În dotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis să nu spun nimic, ci doar să mă întorc acasă și să-l aștept, fără să trebuiască, dacă am noroc, să-i arăt cât de copilăroasă fusesem. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de a se întoarce cu viață. Lăudat fie Domnul! Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
anteriului fâlfâind în vânticelul ce tocmai se iscase, se apropia călugărul. Ce l-aș mai fi întrebat dacă... Da’ cine-i acela care s-o facă, fiindcă eu... Mai va! ― Sărut dreapta, sfințite. Încotro ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc încheieturile, fiindcă au început să scârțâie rău de tot. După ce îi sta la masă, te-aș ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și a adormit. Noaptea nu a fost prea friguroasă; zorile au venit, parcă, prea repede. Dis de dimineață, a ieșit la aer curat și s-a dezmorțit. Pe urmă, s-a dus pe piatra de la intrare, și s-a apucat, din nou, de cerșit. Nu toată lumea care trecea pe acolo îi dădea câte ceva. Totuși, multora le trezea milă și compătimire. A început să devină cunoscută cimitirului. Câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
celui mititel, din camera de veghe. El a fost de acord. Pe urmă, au intrat în cadă, au făcut câte un duș, după care, s-au relaxat, câteva minute, înainte de a se pregăti, pentru treburile programate aseară. Dușul i-a dezmorțit. Le-a prins foarte bine, înviorându-i și sporindu-le apetitul pentru ce aveau a rezolva peste zi. El era impiegat de mișcare, la stația CFR de pe teritoriul localității; ea - asistentă medicală, la spitalul din complexul de tratament și agrement
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar nu și față de câini, care se găseau din belșug în sat. Îi obișnuiau de foarte mici să nu latre și pe cel pe care nu reușeau să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu o punctualitate de cronometru și ca noaptea să cadă peste selvă și peste râu, căutau o insuliță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l fi observat. Înviorate de aprinderea luminii verzi, mașinile vâjâiau deja pe banda din stânga, prin intersecția care se dezmorțise brusc. Am sărit din mașină, ignorând claxoanele și Înjurăturile celor care mă depășeau, și am ajuns În dreptul geamului din față al Volkswagenului. Ea stătea acolo, uitându-se nedumerită În jur, cu câteva monede În palmă. — Ai văzut? am strigat. A
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acțiuni sau rezultate concrete ale acestora, el manifesta o stranie asemănare cu nimeni altul decât Dumnezeu. O schismă s-a produs apoi Între discipolii care considerau că Gustav trebuia să se miște din când În când, măcar pentru a se dezmorți sau a-și scutura cârceii - oameni seduși mai degrabă de latura filozofică a religiei Marelui G., denumită „imobilism rațional“ -, și radicalii care considerau că, pentru a-și transmite mesajul Întreg, nealterat și fără compromisuri, așa cum Îi Învățase prin propriul exemplu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]