570 matches
-
pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de acest nume ciudat, de femeie?! inima mea bate ca, Țin minte, glasul lui înviorându-se după zâmbet, că țineam și un caiet al acestei deznădăjduite iubiri pentru Aida, dar în momentul eliberării, căci a fost într-adevăr o eliberare, l-am ars, Să-ți povestesc despre Aida, Aida era fiica maestrului Voinea, vioara întâi la Filarmonică, și a doamnei Tatiana, profesoară de pian la Liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar știi precis cum ar arăta dacă ar fi să-ți apară În cale. Iubesc bărbații! La altceva nu țin În viața asta. E singura mea bucurie, unica idee ce are darul de a-mi tempera porniri ce devin uneori deznădăjduite. Ce este mai dureros, bărbații m-au Înșelat Întotdeauna. Fiecare dintre ei are ceva atât de meschin, atât de josnic, când stau și mă gândesc la Întâmplarea ultimă de pe urma căreia cu greu Îmi voi reveni. Sunt atât de mărunți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lecția se dovedise a fi un eșec pentru ea - din cu totul alte motive. Practic, a desființat-o. După o oră în care a criticat orice aspect legat de tehnica ei, Balzac s-a uitat la fața ei palidă și deznădăjduită și a declarat: - Eu ți-am spus că ai potențial, nu că ești bună. Dacă vrei pe cineva care să-ți lustruiască ego-ul, nu ești la locul potrivit. Acum, vrei să pleci acasă la mămică sau vrei să ne apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spune lui Ben despre umilirea și degradarea mea fără să mă fi consultat. Pot să-ți cer cel puțin să ai un pic de respect pentru... pentru... și nu am mai continuat, ci am izbucnit în clipa aceea în scâncete deznădăjduite. Nu te-a părăsit doar pe tine, mamă, dacă vrei să fii egoistă pe tema asta. Are și doi copii, poate îți amintești și, deși e posibil ca tu să înțelegi despre ce e vorba, crede-mă pe cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său roman, Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu cred că am să mai trec vreodată printr-o experiență intimă mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a producției ce caută să ne salveze în operă, toate ceasurile ce-mi dăruiseră Sentimentul tragic al vieții. Mă apăsa povara întregii mele vieți, care îmi era și-mi este și moartea. Mă apăsau nu doar cei șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ani ai mei de viață individuală și fizică, ci mult mai mult de-atâta; mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un capitol din Noul Testament, pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
citea cărți, ci Înghițea pe nerăsuflate cele două ziare de seară, cumpărate pe drum Încoace, atent să nu scape nici cele mai mici informații, comentariile, bârfele, frauda dintr-un supermarket din Țfat, cazul de bigamie din Așkelon, povestea de dragoste deznădăjduită din Kfar Saba. Totul Îl interesa. După ce termina de devorat ziarele, stătea și Își amintea. Sau convoca o ședință de cabinet, Îmbrăcându-și miniștrii În revoluționari luptători de gherilă, ținându-le discursuri, prorocind mânia și consolarea, salvându-i pe fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția porții, o comandă poticnită, spusă răgușit, după care auzirăm zgomotul arșicelor de plumb, cu hâșâitul lor specific: se încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dat foc În grădină, la Lamb House. — De ce? — Era deprimat. La sfârșitul lui 1909, chiar Înainte să vii tu să Îl vezi. — A, da, spune Harry, amintindu-și. Tatăl lui, care Încă mai trăia, fusese atât de alarmat de tonul deznădăjduit al scrisorilor pe care le primea de la Henry, Încât Îl trimisese val-vârtej pe Harry dincolo de Atlantic, să vadă ce se petrece. Acesta Își găsise unchiul Într-o stare de prostrație, nedoritor și incapabil să coboare din pat, cu greu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui o putea salva din scufundarea în mlaștină. De ce-și dorea atunci să n-o atingă? De ce îi venea pe buze o chemare, o chemare mută și deznădăjduită, căreia nu-i putea da glas? Clara se uită de jur împrejur în noapte, disperată. Peste tot vedea umbre, numai umbre. Se duse la baie aproape în fugă, scotocind prin cutiile cu pastile. Somniferele pe care le luă pe nerăsuflate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a da vina pe Dumnezeu pentru orice suferință, ceea ce motivează supă‑ rarea pe Dumnezeu 147. Cel suferind poate găsi În Cuvântul lui Dumnezeu toată mângâierea, căci „Domnul Dumnezeu Mi‑a dat Mie limbă de ucenic, ca să știu să grăiesc celor deznădăjduiți” (Isaia 50, 4). Lungul drum al coabitării cu Dumnezeu Începe prin acceptarea voii Lui de către cei ce vor să devină gazde ale lui Dumnezeu, după modelul Fecioarei Maria care a știut să răspundă afirmativ când Dumnezeu Tatăl a cerut găzdu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a umplut tot de roade. În momen‑ tul morții sale, din cer s‑a auzit cuvântul : „Slujitor credincios, dorința ta va fi acum Îndeplinită, porțile cerului Îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de‑acum Înainte adă‑ post deznădăjduiților, ajutor celor Încercați, doctor bolnavi‑ lor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon (care Înseamnă prea milostiv - n.n.)”. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s‑a dat foc
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cele calde o jumătate de oră (www.formula-as.ro). Alteori apare în enumerări, urmat de adjective relaționale și modale: Să ne aducem aminte de cei suferinzi, să ne aducem aminte de cei săraci, să ne aducem aminte de cei deznădăjduiți (Verba) Tocmai că omul s-a obișnuit cu pesticidele naturale, cele provocate, produse chiar de plante (IVLRA) și mă duc acolo și fac de toate, mă rog, cele necesare (IVLRA). De asemenea, structurile în care pronumele semiindependent este urmat de
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
cărat cu greu lăzile cu cărți înăuntru. A doua zi a căzut la pat bolnav, iar după câteva zile a murit. Efortul a fost prea mare pentru inima lui slabă. Și Johnson, vestitul medic al orașului Londra, izbucnind în plâns deznădăjduit, în fața tuturor mesenilor, se lăsă zdrobit sufletește pe un fotoliu. Toți cei de față aveau ochii plini de lacrimi! Învățătură: Să iubim și să ascultăm de părinții noștri. 130. Bunătatea O prințesă vestită din neamul Burbonilor, voind să-și facă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
declanșată de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea de "necazuri intime" sau de o "boală incurabilă"1. Sunt explicații valabile. Dar ar trebui să știm dacă, în acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznădăjduit. Vinovatul este, în acest caz, prietenul. Căci indiferența lui poate fi de-ajuns spre a precipita tot dezgustul și toate resentimentele aflate până atunci în suspensie. Dar dacă e greu să fixăm momentul precis, demersul subtil în cursul căruia spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Predicile în același timp cu acel manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu menține echilibrul între iraționalitatea lumii și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care le ai. Kierkegaard vrea să se vindece. E dorința sa cea mai arzătoare, ce se vădește în fiecare pagină a jurnalului său. Tot efortul inteligenței sale constă în a se sustrage antinomiei condiției umane 4. Efort cu atât mai deznădăjduit, cu cât, din când în când, într-o străfulgerare, își dă seama de întreaga-i zădărnicie (când vorbește, de pildă, despre el însuși, ca și cum nici teama de Dumnezeu, nici pietatea n-ar fi fost în stare să-i aducă pacea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe care el însuși, în Jurnalul unui scriitor, o numește "sinuciere logică". Într-adevăr, în paginile publicate în decembrie 1876, el imaginează raționamentul "sinuciderii logice". Convins că existența omenească este o perfectă absurditate pentru cel care nu crede în nemurire, deznădăjduitul ajunge la următoarele concluzii: "De vreme ce, la întrebările mele în legătură cu fericirea, mi s-a răspuns prin mijlocirea conștiinței mele că nu pot fi fericit altfel decât în armonie cu marele tot, pe care nu-l concep și nu voi fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]