594 matches
-
am trecut prin două furtuni în Oceanul Atlantic, am pus în sfârșit piciorul în Veracruz. La plecare, pe străzile acestui oraș șuiera vântul, dar de această dată pe străzi nu era aproape nimeni și orașul era la fel de pustiu ca inimile noastre deznădăjduite. Nimic nu se schimbase. Mănăstirea în care am stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi opune eterna odihnă mobilă în dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.”213 De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal. De o parte, o lume statică, împietrită în ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citea cărți, ci Înghițea pe nerăsuflate cele două ziare de seară, cumpărate pe drum Încoace, atent să nu scape nici cele mai mici informații, comentariile, bârfele, frauda dintr-un supermarket din Țfat, cazul de bigamie din Așkelon, povestea de dragoste deznădăjduită din Kfar Saba. Totul Îl interesa. După ce termina de devorat ziarele, stătea și Își amintea. Sau convoca o ședință de cabinet, Îmbrăcându-și miniștrii În revoluționari luptători de gherilă, ținându-le discursuri, prorocind mânia și consolarea, salvându-i pe fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la viață pe patru dintre ei. Rămâneau treizeci și doi de morți, pentru care nu se mai putea face nimic. Grosvenor și Korita continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată, un tehnician-geolog se trezi, căscă și începu să geamă, deznădăjduit. Grosvenor ghici că omului îi revenea memoria, dar îl lăsă să se ridice în picioare și să se apropie. Tehnicianul îi privi uimit pe cei doi și le spuse în cele din urmă: - Pot să vă ajut cu ceva? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
i se deschideau în față, se topi întreg în raza care brăzda spațiul. Deși stoarsă de energie, nava continua să înainteze în virtutea inerției, depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi, apoi cu trei... Deznădăjduit, Ixtl își dădu seama că nava îi va scăpa printre degete, în ciuda eforturilor sale. Deodată, însă, nava se opri, în plin zbor, încremenind în spațiu. Era încă la mare distanță, dar nu se mai depărta. Ixtl înțelese ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea la puii lui care nu aveau să se mai nască și la Universul pe care-l pierduse pentru totdeauna! Grosvenor nu-l slăbea din ochi pe chirurg, care își înfipse bisturiul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În ce se bagă, acolo În Mexic, spuse Angela. — A, nu pricep nimic din toate astea. Presupun că a citit din cărțile pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intrarea În luptă a căpitanului mai poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
convențională din secolul al nouăsprezecelea. Înfățișează o mulțime de persoane adunate lângă treptele unei verande cu coloane. În depărtare se vede un vulcan Într-un peisaj tropical. Majo ritatea celor aflați de față poartă costume javaneze. Unii stau pe jos, deznădăjduiți, alții Își țin capetele În mâini, se poate presupune că plâng. Însă cei mai mulți sunt cu ochii Îndreptați spre un personaj cu o ținută mândră, Înconjurat de soldați olandezi. Este Prințul Diponegoro, nobilul javanez care prin anii 1830 a fost În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că problema persoanei care o solicită nu se va rezolva prin intervenția ei, nu pretindea nimic. Așa s-a întâmplat în cazul unui băiat care bolea de ceva vreme și nu se mai însănătoșea. Fusese pe la doctori, dar degeaba. Mama deznădăjduită a încercat și pe altă cale. A venit și la Dedi și i-a spus despre ce este vorba. — Brândușa, nu mai știu ce să mai fac. Pe unde să mă mai duc. Știu că tu ești pricepută. Poate-I
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a găsit în curtea casei, supărat și cu ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că iar îl trimite maică-sa cu vaca la pășune. Și rămase încremenit în poartă. Ce vrei? îl întrebă Vlad bosumflat. Virgil dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi el ăla care se îndrăgostește. Orice poveste are nevoie de un subiect secundar romantic, spune el, ținându-și pantalonii cu o mână. Ca să acoperim toate segmentele de marketing, avem nevoie de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă de vorbă cu domnișoara Hapciu în salonul italian cu scaunele lui brodate și fâșii de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
topească. Alte primăveri coborâră din munte. Luxul izvoarelor și umbra codrului fură din nou cercetate. Încât, dacă trebuie zilei noastre poezie, fie aceea, străveche, a basmelor pădurii. E mai îndreptățită și mai sănătoasă decât nu știu ce tristeți grandilocvente de ti-neri prematur deznădăjduiți. Poeți ai aceste reviste, ați vrut cu titlul pe care l-ați ales, să vă întregiți convoiului lui Dionysos, în care Silene și Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând în aer. Pe unul dintre paturi stătea, deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea unui luptător de sumō. — Oui... da, da, da! Tomoe a rămas cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu era un bărbat meschin și dăruia cadouri cu același drag cu care dăruia din timpul său, dar era împotriva irosirii banilor și i se părea că să dai atâția bani pe un diamant, chiar și pentru o ocazie specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea stângă, în dreapta scaunului de judecată sunt 3 grupe de condamnați: iudei, turci, tătari amestecați cu armeni, conduși de Moise la judecată. Dacă fețele drepților sunt oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se îndreaptă nelinițtiți spre judecată. În partea stângă a ansamblului urmează părțile obișnuite: învierea morților vestită de un înger, animalele terestre și din apă care restituie trupurile omenești. De remarcat femeia apocaliptică, încadrată de două animale, ținând cu amândouă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său roman, Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu cred că am să mai trec vreodată printr-o experiență intimă mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a producției ce caută să ne salveze în operă, toate ceasurile ce-mi dăruiseră Sentimentul tragic al vieții. Mă apăsa povara întregii mele vieți, care îmi era și-mi este și moartea. Mă apăsau nu doar cei șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]