864 matches
-
te revăd numai între patru ochi? - m-aș prăbuși... și tu tot n-ai înțelege.” 10. Eram, în adevăr în noiembrie. Vântul retezase de mult rondurile de flori, frunzele copacilor. Banca de pe aleea din dreapta intrării unde stătusem altădată era acum dezolantă în despuierea grădinii. Fluviul curgea, jos, în pustietatea ținutului, și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși se distrează întotdeauna pe seama mea (nu e ceva personal, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când am început să mă uit după el mi-am dat seama că nu știam de fapt cum arată. Sunt aici, l-am auzit spunând și m-am întors și m-am trezit privindu-l în ochi, în acele adâncuri dezolante. Am încercat să notez mental o serie de alte amănunte despre el pentru o identificare ulterioară: avea părul foarte scurt și un tricou bleumarin - ia aminte, s-ar putea să nu poarte asta tot timpul - și era puțin mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Povești... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Și, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic. * ANTRENARE La locul întîlnirii Am așteptat. De un timp Ore trec Dezolant. Aceasta gândeam. Iar despre tine Mi-am zis Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai știu eu care politician sau afacerist jecmănește țara. Nici o deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uzanței momentului, la fel cum refuzase să cumpere o lojă la Teatrul Liceo, cum era de rigoare, calificîndu-l drept un Babel al surzilor și un stup al nechemaților. Își dorea casa lui departe de oraș, În - pe atunci - Încă relativ dezolantele meleaguri ale bulevardului Tibidabo. Voia să contemple Barcelona de la distanță, spunea el. Drept singură companie dorea o grădină cu statui de Îngeri care, potrivit instrucțiunilor sale (filtrate prin intermediul Mariselei), trebuiau amplasate la capetele conturului unei stele cu șapte vîrfuri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea cu scandalul, a fost descoperit ca plastograf, ziarul său și-a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
înnăscute și învățate. Din prima categorie face parte frica de necunoscut, pe care elevul o manifestă față de cerințele școlare și cele ale cadrului didactic, de raportul său cu ceilalți colegi de clasă. Spaima vine ca o completare a acestui tablou dezolant. Copilul se înspăimântă de eventualele calificative sau note proaste, care i-ar aduce pedepse corporale, din partea familiei. Uneori, copilul se înfurie pe propria persoană când nu înțelege ce i se explică, când consideră că nu e luat în seamă, că
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care ne-au înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru Țară, Neam și Credință! De ce instituțiile noastre naționale și statale tac, când este vorba de legionari? Ei nu sunt cetățeni români guvernați de aceleași legi și au aceleași drepturi? Cerem instituțiilor naționale și statale care se complac într-o dezolantă tăcere, mai mult simț de răspundere, mai multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de vegetație. Înapoi la baza militară, așezat în veranda bungaloului guvernamental, se gândea că tocmai în astfel de ținuturi aride, nefiind copaci, munca i-ar fi mai ușoară. Dar odată ajuns aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
destul de departe de docuri pentru a estompa zgomotele din piață, dar nu îndeajuns de departe pentru a scăpa de mirosul imposibil de canalizare, care intră pe ferestre în zilele când nu suflă vântul spre mare. Duhoarea este explicația pentru aura dezolantă a locului; aceasta, ca și faptul că nu s-au plantat arbori pentru a face umbră, astfel că în timpul zilei căldura este năucitoare, iar în zilele în care bate vântul, aduce tot nisipul pe podelele caselor, depunându-l prin colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în speranța unei iluzii ce exprimă: poate că Dumnezeu mi-a dat să trăiesc Iadul pe pământ și mă va grația cu Raiul ceresc, dincolo de viață. De ziua mea nimeni nu mă sună (la 31 mai) trăiesc infernul unei singurătăți dezolante, parcă toți viii pe care-i cunosc sunt morți, iar eu aș fi singura vie printre ei. A sperat și a crezut într-o iubire adevărată până în final, în ultima clipă a existenței sale pământești... În aprilie 2005 e depistată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceea a înfundat pușcăria și n-a mai supraviețuit. Dumnezeu, justiția divină, a făcut dreapta judecată. Căldură sufocantă, caniculară, pe la noi, iar în alte părți ale țării temperaturile au atins peste 40 de grade. În regiunile calamitate am văzut aspecte dezolante, selenare. Oameni și animale suferă. Vitele mor de foame, oamenii locului sunt nevoiți să le vândă pe nimic. Mai mult încă, o serie de hiene omenești speculante profită de nenorocire și cumpără pe nimic, astfel că o vacă se vinde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Început să le mișc cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ei ne-au dat deja aprobarea - în principiu. Acum vin să vadă dotările și condițiile pe care le oferă colegiul, așadar e destul de puțin probabil că vor fi impresionați de prezența atâtor echipe de polițiști de la Criminalistică. Și cea mai dezolantă e dubița aia albastră. — în orice caz, începu dr. Board, dat fiind faptul că o avem pe răposata doamnă Wilt încastrată în fundațiile... — Fac tot posibilul ca să-i conving pe cei de la poliție s-o scoată din... — Programă? întrebă dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din nord-vestul țării. E un teritoriu al forțelor de gherilă - centrul teritorial al Partidului Comunist și al Armatei Roșii a lui. Lan Ping are douăzeci și trei de ani. E în tren. Starea șinelor e proastă. Pe geam, peisajul e dezolant. Nici munți, nici râuri, nici copaci ori recolte. Dealuri golașe se întind pe mile întregi. Trenul a traversat provinciile Jiangsu, Anhui și Henan. Un bărbat în vârstă care stă vizavi de Lan Ping o întreabă dacă a văzut ceva interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stomac, dar făcu un efort și reuși să se întoarcă cu fața în sus, să se ridice cu greutate și să-l caute în jur pe cel ce trăsese. Nu văzu pe nimeni. Pustiul era la fel de nesfârșit ca întotdeauna, la fel de dezolant și neclintit, fără nici o posibilă ascunzătoare pentru un franctiror, dar în fața ochilor lui, a căror privire începea să se împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge, ca o ființă de pe altă planetă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Soț și soție Capitolul unutc "Capitolul unu" În prima secundă a zilei, încă dinainte de a ști dacă este frig sau cald, bine sau rău, am văzut nisipurile întinse ale Aravei, pustii și dezolante, pe care cresc doar smocuri prăfuite și întunecate, triste ca niște corturi abandonate. Nu mai fusesem pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi fost prima zi de școală, în clasa întâi, apoi plec, o goliciune fără sfârșit îmi cucerește trupul pe dinăuntru în timp ce mă îndepărtez de ea, părea că numai învelișul mi-a mai rămas intact, iar dincolo de el, un vid dezolant. Așa arăta piscina noastră de la marginea satului la sfârșitul verii, după ce o goleau de apă, iar odată, Yron, fiul vecinilor, a sărit în cap în golul acela inflexibil, după care a zăcut timp de un an întreg fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
devenise clar că nu aceasta era soluția, soluția era aceea de a învăța să trăiești cu ele, să te împrietenești cu ele, nu să le înfrumusețezi, ci să le inhalezi urâțenia, în toată complexitatea ei, să observi de deasupra imaginea dezolantă a vieții și să găsești dorința de a trăi, ce altceva rămâne în urma acestei bătălii, ceva greu de definit, nici dragoste, nici renunțare, doar o teribilă imagine dezolantă, orice încercare de îmblânzire a ei în timpul nopții va fi anulată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le inhalezi urâțenia, în toată complexitatea ei, să observi de deasupra imaginea dezolantă a vieții și să găsești dorința de a trăi, ce altceva rămâne în urma acestei bătălii, ceva greu de definit, nici dragoste, nici renunțare, doar o teribilă imagine dezolantă, orice încercare de îmblânzire a ei în timpul nopții va fi anulată de dimineața care o va urma, în felul acesta trebuie să trăim, iar în clipa în care silueta lui dispare, îmi țin respirația preț de câteva secunde, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu sufletul la gură nașterea acestei micuțe creaturi, odihnindu-și brațele tocmai deasupra capului acestui copil pe care nimeni nu îl dorise. Stau cu ochii închiși lângă fereastră, dincolo de peisajul urban atât de cunoscut, încât devine aproape străin, aceeași imagine dezolantă, munții asemenea unor tumori crescute pe suprafața pământului, cu nasul lung și drept, plin de praf, iar la picioarele lor frumoase apare pe neașteptate deșertul, care nu face decât să scoată în evidență părăsirea, pustiul. O mână cerească făcuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]