930 matches
-
pătrundă Încet prin blocaje, pînă cînd cauza ajunge la nivelul conștiinței, pentru a putea fi eliberată. Unii se simt energizați imediat după un tratament, În timp ce alții au osenzație de somnolență și de liniștire uimitoare. Dacă persoana pare În vreun fel „dezorientată”, aveți grijă să-i aduceți energiile la normal Înainte de a o lăsa să plece. Acest lucru se obține cu ușurință cerîndu-i clientului să stea cu picioarele Întinse direct pe podea. Așezați-vă cîte o mînă pe fiecare labă a piciorului
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
unde trebuie să meargă pentru a găsi de lucru. Asociația primește aceste fete chiar la sosirea lor în gări, în biroul ei permanent și are un personal anume, cu atribuția de a ieși în întâmpinarea tuturor trenurilor pentru depistarea elementelor dezorientate și expuse la primejdia diferitelor categorii de seduceri și tentații. În cursul anului 1936, Biroul A.T.F. din Gara de Nord a îndrumat și orientat 1.117 tinere fete venite în căutare de lucru sau care veneau pentru diferite interese în Capitală. Din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de Medicină, pe care o părăsește în anul următor. Urmează Facultatea de Drept, poate și pentru că cerea mai puțini ani de studii, și o termină în 1892. Anul 1888 este unul de cumpănă pentru B.-V., care se simte oarecum dezorientat, fără nici un țel precis. Frecventează diverse cercuri studențești, unele prepoporaniste și chiar socialiste. Iscălind I. Brătescu, publicase în săptămânalul de stânga „România”, în martie 1887, schița Dolores. Tot ca student, colaborează în 1889 la „Fântâna Blanduziei”, însă ascunzându-se sub
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
de graniță. Cântecele pe care i se întâmpla să le fluiere promiteau: „O să întâmpinăm dușmanul în mod stalinist!“ Vitebsk, Cernigov, Smolensk... Într-o bună zi, până și topografia aceea bizară dispăru. Orașele se strămutară ca pe o hartă mototolită. Soldați dezorientați alergau prin Dolșanka: nemții încercuiseră mai multe divizii. Satul, ocolit, se pomeni pe acel ciudat teritoriu din interiorul armatei inamice. Cercul se strânse, alungându-i pe locuitori spre pădure, apoi dincolo de râul ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
București, cotidian, în 1940-1941, sub direcția lui Pavel Costin Deleanu, prim-redactor fiind Crișu Axente. În primul număr din seria întâi este deja precizată ferm orientarea ideologică a publicației. Într-un editorial violent antidemocratic, Nichifor Crainic, vorbind în numele tinerei generații dezorientate și nemulțumite, anunță „falimentul statului, provocat de democrația conducătoare”. În același articol, intitulat Spre stânga sau spre dreapta?, sunt condamnate „nulitatea de creație și fabuloasa capacitate de consumație parazitară” și se propune, ca soluție, doctrina așa-zisului corporatism social, „întemeiat
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
ani buni, Areea a reluat povestea și și-a întrebat mătușa : -Îți mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am fost cea care am stricat ceasul unchiului?! -Nu, nu-mi aduc aminte de loc, a răspuns mătușa dezorientată. ... Și a doua zi toți melcii erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Serbarea din castan Fetița cu agrafe colorate în păr, se oprește brusc lângă un castan. Ceva se mișcă foarte iute pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
genă recesivă pe al cincilea cromozom și niște bijuterii de familie Într-adevăr rare. La Început părinții mei refuzaseră să creadă afirmațiile nebunești ale medicului de la camera de gardă referitoare la anatomia mea. Diagnosticul, redat la telefon unui Milton complet dezorientat și apoi expurgat de către acesta În favoarea lui Tessie, se reducea la o Îngrijorare vagă În legătură cu tractul meu urinar, Împreună cu o posibilă deficiență hormonală. Doctorul din Petoskey nu făcuse un cariotip. Treaba lui a fost să-mi trateze comoția și contuziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singuratic; pe frumoasele cu picioare lungi și insensibilitate la androgeni; pe băieții XYY, care aveau tendința să fie visători și singuratici. Când erau aduși la spital bebeluși cu organe genitale ambigue, doctorul Luce era chemat să discute problema cu părinții dezorientați. Tot Luce se ocupa și de transsexuali. Toată lumea venea la Clinică și acest lucru făcuse ca Luce să aibă la dispoziție un volum de material de cercetare - specimene vii, În carne și oase - de care nu mai beneficiase până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
însemnat să moară, în câtva timp, la ivirea Bolii Negre și a creaturii ce sălășluia înăuntrul ei, și la trecerea avionului încărcat cu cine-știe-ce pe deasupra școlii. Ajuns la cel de-al doilea nivel, am dat peste o mulțime de elevi dezorientați care se întindeau prin toate cotloanele subsolului. Cu mine! Urmați-mă! Mi-am croit drum prin marea de oameni și am ajuns într-un final sub laboratorul de biologie, unde l-am găsit pe François dând instrucțiuni. L-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de o judecată echitabilă, eu nu am altceva de făcut decât să trimit cazul în fața Senatului, după ce a fost judecat de pretor. Se grăbește să adauge cu subînțeles: — Bineînțeles, acuzațiile trebuie să se și verifice. O vede bălăbănind din cap, dezorientată. I se face milă. — Între timp, ca să-ți fac pe plac, am să-mi pierd vremea cu personajul acela care, pe cât îți e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au obligația să aplice cât mai fidel instrucțiunile mele. Ca și tine, de altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta ai gură, se impacientează Augustus. Dezorientat, secretarul își prinde între gingiile-i știrbe buza de jos și o morfolește preț de câteva secunde. Se decide într-un final: Unii procuratori, ca să-mi dea peste nas, refuză să-și verse încasările la mine, la patrimoniu... — Te-am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
seama că unul dintre suluri nu e bine vârât și cutia nu se poate închide. — Cu Strabo m-am sfătuit în ceea ce privește... ăă... numirea lui Narcissus, asupra bătrânul principe. Horcăie greoi din gât: — Și el crede că este alegerea potrivită. Din ce în ce mai dezorientat, libertul abandonează cutia cu papirusuri și se pune să-și mototolească, nervos, poala udă a tunicii. Deci Strabo nu e un dușman necruțător, ci un aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi printre legume. Parcă ar mai adăuga ceva. Nu se poate hotărî însă. Renunță, cu un oftat: — Otacilius îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu asta se duce la baie să facă un duș. Capitolul nouăsprezece ―’Neața, somnoroaso. Reușesc să îmi desprind pleoapele, ceea ce presupune un efort al naibii de mare, mare de nici nu vă pot spune, iar pentru o fracțiune de secundă sunt complet dezorientată. Unde sunt, cine vorbește cu mine? Apoi îmi amintesc: în timp ce-mi feresc ochii de lumina soarelui care pătrunde prin jaluzele, mi-amintesc că acest bărbat frumos care stă pe marginea patului este Brad, și că noaptea trecută am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atunci când nu era loc de așa ceva. Tot boscorodind pentru sine, Vera Înaintă În iarba Înaltă În căutarea intimității. Vegetația se Închise În urma ei, iar când se uită În sus dădu de cerul senin, de un albastru uniform. Se simțea captivă, dezorientată, dar nu o deranja, dimpotrivă, pentru că știa că nu se pierduse cu adevărat. Încă mai auzea vocile celorlalți la câțiva metri mai Încolo. Își ridică rochia, atentă să adune cum trebuie faldurile stofei Încât să nu se stropească din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marlenei de Încercarea lui Harry de a stinge focul. Se gândi la rochia Îmbibată În apă pe care o folosise ca să stingă flăcările, picăturile gri care se scurgeau pe podea și pe pat. Și-l imagină pe Harry gol și dezorientat Încercând să Înțeleagă semnificația plasei de țânțari carbonizate ca și cum ar fi fost un mobil de Calder Într-un muzeu. Părea atât de pierdut, ca un băiețel. Apoi Își imagină fața lui, felul În care o privise Înainte de incendiu, pofta pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tipul violenței, șocul este cam același. Asta este impresia pe care mi-au lăsat-o intervievații. De exemplu, multe victime spuneau: „Îi urăsc din tot sufletul pe adepții Aum!“ Totuși, nu se lăsau conduse de acea „mânie puternică“, păreau destul de dezorientate. Cu alte cuvinte, unde puteau fi depozitate sentimentele de ură și de furie? În ce direcție să o ia? Victimele erau descumpănite din cauza faptului că nu știau cine era de vină pentru violența comisă. În acest sens - victimele nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se vehiculează în media că membrii de acum sunt dogmatici. Dimpotrivă, cei într-adevăr devotați lui Asahara au plecat. E posibil ca cei care au plecat să se întoarcă mâine, iar cei care rămân azi, să plece mâine. Suntem cu toții dezorientați. Câțiva care au renunțat au venit la mine să-i sfătuiesc și am vorbit despre asta. Cred că acum am timp de relaș, o perioadă mă gândeam numai cum să mă readaptez în societate. Acum dau meditații pentru a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente și dezorientat intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea se transformă, ele repetă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluția deveneau mai mult sau mai puțin populare, după cum le ajutau împrejurările interne sau externe. În aparență, Don Carlos depășise criza ultimatumului, și republicanismul - care fusese la modă după revoluția din 1848 și în 1868, în timpul revoluției spaniole, - părea obosit, dezorientat; îi lipseau șefi politici tineri, care să ducă mai departe acțiunea generației de la 1870. Ceea ce îl susținea și îi prilejuia momente de vertiginoasă ascensiune, erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestea, atitudinea pe care o luase regele se dovedea insultătoare la adresa lui, întrucât leza demnitatea sa de ambasador roman. înainte de a fi putut spune ceva ireparabil, Alpinianus îl apucă de un braț și i se adresă lui Gundovek: Dar... obiectă el, dezorientat, arătând cu mâna spre Gualfard, e cu siguranță vinovat! Ai un martor, ce vrei mai mult? El e asasinul! Gundovek scutură din cap și întări ferm: — Are dreptul să-și apere onoarea. Dar tu - se întoarse către Sebastianus - ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi, hunii se sustrăgeau cu greu sugestiei acelui cântec și priveau pieziș în jur, nervoși și dezorientați. Canzianus înfruntă supliciul cu curaj. Așteptă să-i vină momentul concentrat în rugăciune, fără să arate vreun semn de teamă, și urcă pe rug cu un pas ferm, hotărât. Și Inisius, legat de stâlpul său, își spuse rugăciunile, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar aceasta îl opri cu un gest al mâinii: deși era cât se poate de înspăimântată, nu era omul care să recurgă la mijlocitori. Pe un ton ferm, îi răspunse barbarului: — Eu sunt stăpână aici. Cu mine trebuie să vorbești. Dezorientat, barbarul schimbă o privire stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să continue; o furie de nestăvilit creștea în ea. — Mi-ai distrus casa, mi-ai ucis servii, mi-ai furat tot ce aveam; ce mai vrei, mortăciune? Să ucizi femei și copii? Noi de aici nu ieșim, asta e sigur. Dezorientat, barbarul se îndreptă mai întâi în șa, de parcă asta ar fi putut să-l sustragă șuvoiului de acuze cu care ea îl copleșea, apoi replică: — Ai grijă, femeie! Nu trebuie să te târguiești cu mine. Dacă oamenii mei sparg poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora, preferând moartea prin flămânzire, o moarte lentă, perfect conștientă decât să-și batjocorească ființa acceptând lăturile otrăvitoare ce erau distribuite În bătaie de joc, pentru ai umili...! Era adevărat. Atunci când fusese transferat din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]