1,549 matches
-
Class). A pictat multe tablouri cu balerine, remarcate prin claritatea și echilibrul formelor. Este foarte mult alb în tablou, balerinele cu rochii albe și cu poante, sunt ca niște păsări (lebede) care se pregătesc să-și ia zborul: coloritul este diafan, expresia este a tinereții și suavității. M-a amuzat tabloul pictorului francez Jean-Baptiste Simeon Chardin (secolul XVIII) Baloanele de săpun (Soap Bubbles), ulei pe pânză, în care o tânără este surprinsă în momentul în care se joacă cu un pai
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
iubire, cea care îi înnălța pe culmile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi ce univerul le -a promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
cunoașteți mai bine persoana de lângă dumneavoastră, atunci pe scurt în câteva cuvinte vă pot relata povestea vieții mele și a celor doi flăcăi ai mei. - Vă ascult, cu plăcere doamnă! Este și în interesul meu să aflu cine este persoana diafană care mi-a tulburat liniștea, care domina existența mea de până acum. - Chiar așa să fie Domnule...? Sebastian și atât. - Bine, Sebastian. Atunci iată, în puține cuvinte povestea, care poate să-ți aducă anumite limpezimi în gândurile ce te animă
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
se mai poate umbla. - E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un curcubeu, ca un sol al
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DOR Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Îi era dor de râsetul ei cristalin, ce încă reverberează în toate colțurile casei. Îi era dor de mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul tatuat de mireasma ei. Îi era dor de respirația ei, de visele ei, de visele lui, cu și despre ea. Se ridică în vârful picioarelor, să se uite peste orizont, poate reușea să o
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparația, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare. Poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictură în cuvinte, în culori vii, pastelate, însă în același timp diafane, capabile să surprindă în mod clar, fără ezitări și cu detalii prețioase, un anumit aspect din realitate. Autoarea are puterea de a transfigura, de a declanșa fără ostentație emoția generală, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trăit. Poemele sale
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
erau rupte. Pasiunea lui debordantă mai presus de orice așteptare. Carol luată prin surprindere de reacția lui, a rămas fără replică. Trupul ei devenea un receptacul fierbinte al pasiunii bărbatului. Degetele lui lungi zăboveau pe pielea ei mătăsoasă, cu atingeri diafane, prelungi. Mâinile se insinuau pe liniile sculpturale ale femeii și zăboveau pe formele dulci, bine conturate. Carol raspundea buzelor lui cu aceeași dăruire.Ceva mai puternic decât voința sa o umplea de trăiri nemaiîntâlnite. Gura lui devenea mai indrăzneață, mai
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaș doboară digurile tinereții/peste degete îmi curg șuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind țesute cu firele diafane ale unui spațiu cât de cât conturat: “timpul svâcnește în scoarța copacului/pe spate somnul cască în vis/dimineață desenez arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău”. (“Trecerea”, pag. 186
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
urmare a colaborării cu alte filiale din țară (în cazul de față cu gruparea artistică din Bacău), ne oferă posibilitatea “să dialogăm cu lumina și umbra și cu cele mai frumoase forme de viață de pe Pământ, reprezentările femeii”. “Ideea de diafan” și “conceptul de diafanie” Salutată deopotrivă de subprefectul Angela Zarojanu și de vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Ilie (care au apreciat colaborarea dintre filialele UAP Suceava și Bacău și faptul că manifestarea artistică are în centru femeia, “o minunată și
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
a reunit în perimetrul galeriei sucevene artiști plastici, profesori și elevi de la Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu”, un public iubitor de frumos. Public provocat de Valentin Ciucă, în contextul cromatic al acestei desfășurări vizuale, să se gândească la “ideea de diafan” și la “conceptul de diafanie”. “O lecție de maximă puritate” O expoziție aparent de intimitate, întrucât, așa cum a spus Valentin Ciucă, “privitorul superficial vede în primul rând nuduri de femeie”, dar la care sunt invitați să vină și copiii, pentru că
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
supraviețuire Gabrila Melinescu, Jurnal suedez V Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură Adelin Petrișor, Războaiele mele Stelian Tănase, Cioran și Securitatea Dorin Tudoran, Eu, fiul lor. Dosar de securitate Doina Uricaru, Maxilarul inferior Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații Matei Vișniec, Cronica ideilor tulburătoare sau despre lumea contemporană ca enigmă și amărăciune Princeps Edit Gellu Dorian, Poetul.Poem jurnal Tracus Arte Ioan Buduca, Doctrina
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea clădiri din fier clădiri din cărămidă peste parcul presărat cu lămpi electrice și excrement aviar Strâns înfășată lăsată să se-nmoaie-n răsuflarea albastră Strâns înfășată nea în mâini diafane cu miros de alice Julia May vedea gălbenuș sub un castron de sineală umbre de ființe trezite în orașul ei de himeră cu uși din stejar casă fără adresă pe insula ei de acum Strâns înfășată o gură stâlcită sorbea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
cu vise chema pe Julia May Emigrantul cu cheie Nu ești la fel ca noi... E clar, nu ești la fel ca noi... Spuse funcționarul cu jilț cu inițiale aprobat de-o funcționară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt și alte detalii - Dreptatea le stătea țeapănă pe birou; Avea creierul umflat de griji, de necazuri În zori, ochii-i jeleau după somn Abătuți, peste zare, i se aflau părinții, Copiii fără tată, soața bolnavă, Emigrantul însă ... nu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
tăblii din lemn pictat, acoperit cu un pled strălucitor de culoare turcoaz. De părțile laterale ale pledului atârnau ciucuri mari. Pe tăblia de la capăt erau pictați doi îngeri ce supravegheau somnul unei frumoase prințese blonde, îmbrăcată într-o cămașă albă, diafană. Dându-și seama că a greșit ușa, Gabriellé privi totuși cu interes încăperea: Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele", gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. "Și ce pat mare are. Îi mai lipsește
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
coboară pea lei/ Un gând îndrăzneț/ îmi scapă din arcul dorinței/ lovind în clopotul cerului” ( Fuga statuilor, pag.18) În „Micul voievodat de la marginea râului”, spațiul natal al poetului, eul liric descifrează o lume de miracole învăluite într-un aer diafan cu care visează să se contopească. Aici se regăsesc timpul și copilăria, fixate în rugăciunile mamei, aici trăiește starea de grație care-l mută în poveste, ca în poemul „Farmec”: „Mai apoi din feerie/ Gândul și-ar dori soție/ Însă
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
bisturiul minții tăiat-am un pătrat însorit/ și-am privit scena celor ce tac”. („Spectacolul de dincolo de cortina cerului” pag.84 ) După un periplu prin lumea cuvântului înveșmântat în mantia metaforei, poetul Al Florin Țene salută „Întoarcerea statuilor” în dansul diafan al viselor poetice ființate în minunata sa creație artistică. Antonia BODEA Cluj-Napoca martie 2011 Referință Bibliografică: „ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ȚENE / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 98, Anul I, 08 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
-i profund viața astrală. Prietenia divină sălășluiește în permanențele Sale sacre: în enunțurile inteligenței și ale spiritului, în toate aspirațiile sublime, în toate chipurile și sensurile Frumosului, în întreaga lumină a Harului, în toate existențele care înmuguresc, înfloresc și rodesc diafan. Omul înfrumusețat cu aura Prieteniei dumnezeiești se așează în rostul lui firesc, se situează în Adevărul adevărat, se așterne în bucuria credinței, se contemplă în faldurile Logosului, cumpănit în: a fi și întrupându-se Iubirii nemuritoare. Prietenia creștină înalță omul
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
În sfârșit mi s-a făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe < >, că azi nu am umblat desculț”).Remarcăm și deosebitul har narativ (trecând de la neliniști"la Hieronymus Bosch, apocaliptice - la aproape diafanul serafic), profund mistic, și expresivitatea pătimașă (și, totuși, adâncit sapiențială, prin Revelație!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să se rupă definitiv de cele pământești. Se simțea din ce în ce mai ușoară - și, când a ajuns pe tărâmul
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
Stelele cerului/ În apele Senei./ Mă întorc/ Cu fața spre plus infinit./ Ce albi și ce frumoși sunteți!”), Sicut candela ardens („Când Oul Universului s a spart,/ Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare”) sau Când voi pleca („În seara diafană, pe când oprit din mers/ M oi spânzura de ramul unui vers!”). Din toate aceste piese, curgând spre elegie, răzbate imaginea unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate. Mă întreb, citind acest volum, unde își găsesc locul versurile
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Doar una scrie uniform; Am scris cât pentr-o-academie, Cu bold, cu roșu și-nclinat, Și, cu miros de iasomie, Cuvinte dragi am parfumat; Și am rugat luna-ntr-o geană, Să le sădească, de-o putea, Pe buza-i caldă, diafană, El doarme, știu, nu va vedea Cum crește-ncet poemul sfânt, Cu rimele îmbrățișate, Da’-n zori, când cerul e-n descânt, Voi adormi în blânde șoapte... Referință Bibliografică: POEMUL SFÂNT / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1296
POEMUL SFÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349360_a_350689]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LOG)OS DIAFAN Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului plămânii pământului respiră solemn nonculori aerul incert îmi doarme ca un șarpe fără piele la piept crater siliconat avid de iubiri consumiste inspiră oxigen din
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
meu (ne)văzător simte mirosul de moarte gura mea s-a tăvălit în sângele sărat al zilelor amare nu (re)cunoaște cuvinte necrucificate carnale ți-am întins piciorul iubirii din lemn de stejar cu palmele mute ai sculptat în el diafan cicatricile cerului sting în peșteri lumina mi-am etalat inima în agora ostentativ expiri sacadat din plamînul stâng dioxid scuipă-mi cuvinte asexuate paliative semantizate Referință Bibliografică: (Log)os diafan / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
lemn de stejar cu palmele mute ai sculptat în el diafan cicatricile cerului sting în peșteri lumina mi-am etalat inima în agora ostentativ expiri sacadat din plamînul stâng dioxid scuipă-mi cuvinte asexuate paliative semantizate Referință Bibliografică: (Log)os diafan / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul IV, 18 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]