668 matches
-
articole, studii, cursuri în legătură cu circulația în folclor deoarece au fost confirmate devenind chiar legi 3.3. Graiul din Țara Hațegului Nu argumentează de ce este aleasă această temă și nu alta în chiar prefața lucrării: „Pentru cele mai multe ținuturi nu lipsesc cercetări dialectale amănunțite și de bună orientare filologică. Lucrările de până acum au urmărit mai mult să ne facă cunoscut teritoriul nostru lingvistic în totalitatea lui, în ceea ce-1 caracterizează ca trăsături generale: numai rareori am putut înregistra vreo monografie bine
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a românului e către satiră". Ovid Densusianu remarcă influența orașului asupra vieții culturale a mediilor sătești, în concluzie a literaturii culte asupra literaturii orale și de aici necesitatea logică a apariției cântecelor populare noi. Elevii săi cu preocupări de monografie dialectală: T.Papahagi, M. Gregorian, I. Deaconu, D. Sandru, Brînzei, Ec. Tenescu, I. Stoian, realizează prin amplele lor cercetări zonale și prin studiile lor aplicate asupra unor specii folclorice, cercetările lor fiind și etnografice, anticiparea școlii sociologice a lui D.Gusti
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
by war în finding a new identity while learning the new language. Although the role-play used here aș an example was created under less severe circumstances, the experiences gained în southern Italy are serving aș a basis for discussion using dialectal elements from the native language of the learner and a playful approach to the old and the new society. The scope of this work is limited to examining the role-play with respect to elements of Comedia dell'Arte and to
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
o serie de personaje, prea multe și unele chiar inutile, cu obiceiurile și munca lor, cu traiul dus sub ocupația horthistă, totul descris într-o tonalitate convenabilă politicii oficiale din anii ’80. Narațiunea este corectă, dar nu totdeauna adecvată dialogurilor „dialectale”, dovedindu-se și prea preocupată de detalii și de explicarea lor, ca și cum i-ar lipsi planul de perspectivă. În romanul Pensiunea Barbagia (1992), personajul principal, un țăran pe nume Axinte Grapini, este arestat pentru că la începutul anilor ’50 începuse să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
a duce la un fel de recesiune a științei, ne apare mai degrabă a garanta o fecunditate de nebănuit (...). O gândire pluralizată nu se poate apropia de ordonarea pluridimensională a lumii, decât acceptând să rupă compartimentările științelor, să epureze limbajele dialectale ale disciplinelor. Efervescența cunoștințelor, repunerea problemei referențialilor, criza paradigmelor... ar trebui să ne invite să combinăm instrumentele intelectuale (...). Dacă trebuie, mai mult ca niciodată, să ne păzim de cheile ce deschid toate ușile, se cuvine, dimpotrivă, să ne dotăm cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
monumentala (deși neterminata), Etymologicum Magnum Romaniae. Că lingvist și teoretician al limbajului, este autorul a numeroase idei și distincții conceptuale (devenite cunoscute mai ales prin lucrarea Principie de linguistica), dintre care unele își păstrează și astăzi valabilitatea: circulația cuvintelor, continuitatea dialectala etc. Ca istoric al limbii române și că etimolog, a publicat studii și articole a caror valoare este, de cele mai multe ori, perena și incontestabila. B. P. Hașdeu, (c) 2013 Institutul European Iași pentru prezență ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
treaptă în treaptă, intru cât ne vor permite mijloacele, până la punctul cel mai îndepărtat al anticității, constatând pretutindeni după putință, în întregul unei familie linguistice, iar nu într-un singur segment, cele două atributuri fundamentale ale dialectelor etnologice: ne-ntrerupta continuitate dialectala și circulațiunea" (Hașdeu, 1881/1984, p. 110). Desigur, "lingvistică integrală coșeriană" reprezintă o teorie mult mai complexă, dar ideea susținută de Hașdeu se înscrie și ea pe una dintre liniile de forță ale acestui integralism, dacă luăm în considerație declarații
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a fi acea propusă de Steinthal. În Universitățile germane ființând obișnuit câte o catedră pentru principiele Științei limbei, sub numele de Linguistica generală (allgemeine Sprachwissenschaft), pe lângă care figurează mai multe catedre pentru câte o limbă separată sau pentru vreun grup dialectal, numite prin antitesă Linguistica specială (besondere Sprachwissenschaft), Steinthal a crezut de cuviință a îmbrățișa această divisiune curat pedagogica, comoda într-o programa scolastica, dar lipsită de orice temei științific. Așa-zisa "Linguistica specială" este o simplă localisare a așa-zisei
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
rece, până ce, ajungând la un punct, vede deodată un abis peste care nu e chip să treacă, și atunci se oprește, silindu-se în deșert a inventa o punte. Această din urmă cale este acea a limbilor antice, unde continuitatea dialectala, cea peritetică că cea anatetică, e ruptă prin pieirea mai multor graiuri intermediare și a mai multor faze anterioare; unde amestecul limbilor, cel primar că și cel secundar, e întunecat prin neajunsul datelor istorice; unde nu se poate urmări rolul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ruptă prin pieirea mai multor graiuri intermediare și a mai multor faze anterioare; unde amestecul limbilor, cel primar că și cel secundar, e întunecat prin neajunsul datelor istorice; unde nu se poate urmări rolul limbii naționale în sânul unui grup dialectal, ba până și grupurile dialectale ne sunt cunoscute mai adesea prin vreun singur dialect, răsfrânt și acela numai în oglindă cea înșelătoare a limbei literare; unde limba onomastica e redusă la cea mai mica expresiune; unde studiul circulațiunii elementelor linguistice
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
graiuri intermediare și a mai multor faze anterioare; unde amestecul limbilor, cel primar că și cel secundar, e întunecat prin neajunsul datelor istorice; unde nu se poate urmări rolul limbii naționale în sânul unui grup dialectal, ba până și grupurile dialectale ne sunt cunoscute mai adesea prin vreun singur dialect, răsfrânt și acela numai în oglindă cea înșelătoare a limbei literare; unde limba onomastica e redusă la cea mai mica expresiune; unde studiul circulațiunii elementelor linguistice, în loc de a ne lumină, adesea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Liceului „Gheorghe Lazăr” (1953-1956), vă absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1961), devenind bibliotecara și documentarista la Institutul de Folclor (1962-1963), apoi documentarista (1963), cercetător științific (din 1969), cercetător științific principal (1971) la Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, lector asociat la Facultatea de Limbă și Literatura Română (1967-1972). Este doctor în filologie la Universitatea din București, cu teza Semantica transformatională a limbii române (1968). În 1980 emigrează împreună cu soțul său, scriitorul Constantin Eretescu, în SUA și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
Editura Univers Enciclopedic Gold. Gheorghe, M. 2013. "The Structure of Complex Clauses. Subordination. 10.1 Argument clauses", în: GR 2013: 466-473. Gheorghe, M. 2016. "Polar and Wh-interrogatives. Indirect Interrogatives. Exclamatory Constructions", în: SOR 2016 (sub tipar). Gheție, I. 1975. Baza dialectală a românei literare. București: Editura Academiei. Giorgi, A., Pianesi, F. 1997. Tense and Aspect. From Semantics to Morphosyntax. New York / Oxford: Oxford University Press. Giurgea, I. 2011. "The Romanian Verbal Cluster and the Theory of Head Movement", în: J. Herschensohn (ed.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
drept al Tisei, are o dublă importantă, prin expresivitatea textelor și prin prezentarea lor cu semne diacritice, menite să redea „formă în care se aud”. Comentatorii au lăudat, la apariție și mai tarziu, preocuparea lui Ț. pentru surprinderea unor particularități dialectale, ceea ce are nu numai o semnificație folcloristica, ci și una lingvistică. Un glosar amplu dovedește bună cunoaștere a graiului popular din Maramureș și a unor termeni împrumutați din maghiară și germană. Colecția a fost un imbold pentru culegerile ce au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
Eminescologia interbelică îl aduce în arenă pe C. Botez, singurul filolog editor al Poetului. Frecventează eficient cele 43 de caiete eminesciene pe care le tipărește, oferind imaginea unui Eminescu al Moldovei și al epocii, înghețând sute de termeni în forme dialectale, în intenția de a reabilita autenticitatea voinței auctoriale. Este o ediție criticată ("atelier anarhic" Perpessicius); în ciuda faptului că era prima ediție critică (1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din reviste, că originea refrenului "Florile dalbe" "e lăsată însă nelămurită". "Din punct de vedere filologic - scrie Densusianu - slavul koleda e explicat ca provenind din latinescul calandae prin intermediar românesc, călendă, ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastră dialectală corindă nu poate fi rezultată direct din colindă". în fine, se opinează că s-ar fi cuvenit să fie analizate "mai de aproape" colindele păstorești, care trebuia să fie puse în relație cu "viața păstorească reflectându-se în creștinism". Se
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
fără muntenesc. Acestaș dialect să vorbește astezi în Ardeal, în Valea Hațegului” (p. 20). Țiganii munteni vorbesc deci, logic, muntenește; din comparația cu felul de a vorbi al altor personaje din text se subînțelege că manifestarea mai putrenică a trăsăturilor dialectale e un fapt de natură socială. Pentru Budai-Deleanu trăsătura fonetică în discuție nu ar fi deci țigănească, ci muntenească; în practică, ea apare totuși în text pentru a caracteriza în mare măsură (deși nu în orice situație) vorbirea țiganilor. La
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a crezut multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului)” (Opere I, 1974, p. 364). Oricum, în literatura românească din secolul al XIX-lea e atestată și folosirea dialectală: la Ioan M. Bujoreanu, în Mistere din București, p. 95-97, conversația dintre tinerii țărani Stoica și Floarea, la moșia Cătunu, e marcată „să gîndească alte halea”, „harendă”, „grecul hăla”, „hăl mai tînăr”, „nu-ți vorbeam tot halea și tot halea
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
Mihai Moraru îl vede potrivindu-se "mușcă" din rezerva lui de inedit, transportînd-o în zona cealaltă, a tiparelor, a sistemelor. Placînd, așadar, structuri (fie ele și conjecturale) pe macheta oarbă. Asemenea "particule" relevante pentru comportarea ansamblului sînt, bunăoară, anume forme dialectale al căror aranjament dă ca sigură o primă versiune moldovenească a "poveștii" Viteazul și Moartea. Comparînd manuscrisele, Mihai Moraru conchide că textul a circulat mai puțin, și trunchiat, în }ara Românească și în Transilvania, trecînd deja o bună perioadă de
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
mai întâi, o formă de mărturie a apartenenței. E din Țara Feneș, e fiu al tatălui său, e dintr-o lume care a vrut să-și păstreze demnitatea. Poezia primelor sale volume e ironică, sarcastică, cu secvențe scrise „în limbaj dialectal”. În limba din Țara Feneș Iosif Caraiman numește o despărțire. Frunză verde de istorie, 1996; Omul și pruncul, 1996; Nașterea, surâsul, 1998; Laic și risipitor sau Proletar, bărabă și-o grenadă pe geafecea, 1999; Fratele fiului, 2003, sunt cărți ale
Repere într-o geografie literară: Țara Feneș by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2817_a_4142]
-
Rodica Zafiu In ultimii ani, televiziunea oferă multe ocazii de a studia pe viu limbajul non-standard: sînt numeroase rostirile dialectale, în reportaje (uneori însoțite de subtitrare, implicită recunoaștere a dificultății de înțelegere), dar mai ales mostrele de oralitate familiară suburbană, în diverse reality-show-uri mai mult sau mai puțin regizate. Sînt interesante mai ales cazurile în care vorbitori fără prea multă
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
sau bilingve), comentarii despre prezența paremiologiei în operele literare, tipuri de frazeologisme definite formal și funcțional (adverbiale, nominale, verbale; sloganuri, clișee, locuri comune) sau semantic și tematic; lucrări despre anumite expresii sau proverbe particulare; abordări istorice (grupate pe secole) și dialectale; cercetări contrastive și utilizări didactice. Autorul a folosit și bibliografii mai vechi, pe care le-a supus unor operații de verificare, actualizare, sistematizare. Capitolul românesc are meritul de a regrupa studii și articole concepute din perspective diferite, de la cercetările principale
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc, lucru rar în lucrările apărute în străinătate) și bine grupate, aducerea la zi și comentariile exacte fac din
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
clarificarea metodologică și surpriza datelor concrete, a exemplelor spectaculoase culese din cercetarea de teren. Încerc să dovedesc, în acest spațiu restrîns, interesul ideilor sale, din păcate fără a putea reproduce eleganța demonstrațiilor. Magdalena Vulpe a disociat termenii sociolingvistici și stilistici - dialectal, popular, vorbit, standard, cult etc. - invitînd la precizie în folosirea lor atît de adesea confuză și aproximativă. A stabilit diferențe între caracterul arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
al românei, două structuri paralele" (p. 96). A ținut cont, în abordările dialectologice și sociolingvistice, de atitudinea vorbitorilor: de mai multe ori este invocată "intuiția Ťomuluiť de pe stradă" (în perceperea formelor prepozițiilor - de, di, dă etc. - ca indici ai diferențelor dialectale) sau "convingerea lingvistică locală", "granița dialectală subiectivă" (judecata vecinilor despre intonația din Lelești, comună din Bihor, cu lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]