1,929 matches
-
de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic mai puțin tranșant. Dar așa, condamnat de un sfânt și sărbătorit de bolșevici, irecuperabil pentru Biserică și recuperat de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea ei, favorizează creșterea; celelalte guvernează dezorganizările, dezagregările. De o parte viața, de cealaltă moartea, aversul și reversul uneia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Egalitatea bărbaților și a femeilor, Marie de Gournay, Eleganțele limbii latine, Valla, Elogiul nebuniei, Erasmus, Eneadele, Plotin, Epicurianul, Erasmus, Eseu asupra intelectului omenesc, Locke, Eseu asupra liberului arbitru, Erasmus, Discurs despre metodă, Descartes, Discurs asupra servituții voluntare, La Boătie, Dispute dialectice, Valla, Eseuri, Montaigne, îvezi capitolul consacrat lui Montaigne) Eseuri morale și politice, Hume, Etica nicomahică, Aristotel, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Matei, Evanghelia lui Toma Expunere în rezumat a teologiei, Toma d’Aquino, Heautontimoroumemos, Terențiu, Instrucția creștină, Viret, P. înștiințare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
relațiilor internaționale care poate fi încadrată etapei genului ca element constitutiv. Fiind un curent mai recent (anii 1990), se resimt asupra lui anumite influențe marxiste, îndeosebi importanța cauzelor materiale în evoluția societăților, influențe gramsciene - orice societate este scena unui conflict dialectic între forțele interesate de statu-quo și cele interesate de schimbare - și influențe postpozitiviste, în sensul conceperii cunoașterii ca subiective, limitate și aservite întotdeauna unor interese greu perceptibile. Feminismul teoriei critice încorporează distincția fundamentală operată de Robert Cox între teorii orientate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a lumii au pătruns în societatea mondială” (Friederich, 2001, p. 481), devine posibilă analiza războiului în termenii unui nou medievalism. Fiind cea mai recentă fază a transformării ciclice a naturii și scopului războiului, noul medievalism se prezintă ca o evoluție dialectică de la înfruntări din epoca feudală, trecând prin „războiul trinitar” specific epocii industriale și perioadei confruntării reci nucleare, către războaiele erei postindustriale. Astfel, o viziune dialectică asupra transformării războiului ne va permite să explorăm elemente comune dintre noile forme de război
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a transformării ciclice a naturii și scopului războiului, noul medievalism se prezintă ca o evoluție dialectică de la înfruntări din epoca feudală, trecând prin „războiul trinitar” specific epocii industriale și perioadei confruntării reci nucleare, către războaiele erei postindustriale. Astfel, o viziune dialectică asupra transformării războiului ne va permite să explorăm elemente comune dintre noile forme de război, pe de o parte, și cele din perioada feudală, industrială și nucleară, pe de altă parte. Discuțiile despre transformarea războiului se axează în principal pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse este intepretată diferit de la un autor la altul, unii considerând-o corelație (legătură cauzală) în tiparul dialectic acțiune-reacțiune în care globalizarea generează în mod direct localizare ca proces opus, iar alții covarianță (fără legătură cauzală), în sensul de complementaritate și ocurență simultană a celor două procese, dar în contexte spațiale diferite. Certe rămân însă simultaneitatea și direcțiile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
344-374). Pentru o analiză detaliată a acestei ipoteze, vezi McMillan (1997, pp. 33-58). Pentru o analiză a termenilor dependență, interdependență și a relației acestora cu puterea, vezi Baldwin (1980, pp. 471-506). Acest subcapitol se bazează pe articolul lui Daniel Biró „Dialectic of War Transformation: the New Medievalism”, SNSPA Occasional Paper, Politeia, București, octombrie 2003. Pentru mai multe detalii privind dezbaterile în jurul intervenției umanitare, vezi Hoffmann (2003, pp. 273-282) și Duke (1994, pp. 25-48). Deși dețineau arma nucleară încă din timpul „războiului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Greșeala pătimașului Klages a fost de a considera opuse două noțiuni distincte, e adevărat, dar corelate și solidare: sufletul și spiritul. Nu tot ce e distinct e opus; nu tot ce e opus e în contradicție; nu orice contradicție e dialectică. E bine să amintim din când în când aceste truisme. Rupte unul de celălalt, sufletul și spiritul se atrofiază: nu pot să ființeze decât împreună, iar absența lor nu e altceva decât barbaria, așa cum s-a arătat în timpul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
într-o lume deschisă și comunicantă; nu mai suntem într-un înveliș de mistere și sub un „transcendent care coboară”, ci într-un plan al „transcendentalului”, adică al întrebărilor despre „cum e cu putință”. Filosofia lui Moromete e o metafizică dialectică. Ea are dublul caracter de contemplație și de dialog. Contemplația (adică „teoria”, de la theoreo) nu este la Ilie Moromete doar o stare, o desprindere din actual, nu e pasivitate, ci dimpotrivă e act al conștiinței, e reflexivitate. Ea e, în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de acest fenomen, ci, cu atât mai mult, trebuie să-i detecteze științific coordonatele determinante. Aceasta nu înseamnă că mentalitatea unei generații e totalmente unitară și totalmente opusă celei anterioare. Notele dominante ale unei generații se află într-o relație dialectică nu numai cu ceea ce a precedat-o, dar și cu ceea ce o însoțește. Generația mea, de pildă, a repudiat multe valori ce păreau incontestabile părinților noștri. Ei se formaseră în spiritul fin de siècle de după 1900, un spirit pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al unei legi. Asta ne readuce la observația mea de adineauri, că fabulosul de poveste are un caracter canonic. Ne readuce și la ceea ce am spus la început, că în mentalitatea orientală cauzalitatea se acordă cu miraculosul. REABILITAREA SOFIȘTILOR Dezvoltarea dialectică cea mai extinsă a discreditării sofisticii de către Socrate se află în cele două dialoguri polemice ale lui Platon: Protagoras și Gorgias: Să observăm că primul e subintitulat: „despre sofiști”, iar celălalt: „despre retorică”. Așadar, aceste două concepte, de „sofistică” și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vechi sau mai puțin vechi împărtășește și profesează vederi politice declarat oligarhice. Știm asta de la Marx, cel puțin cu privire la Balzac (mutatis mutandis, pe plan teoretic și el un fel de „sofist”), și tot de la Marx am învățat să judecăm fenomenele dialectic, in actu, prin acțiunea lor practic esențială mai mult decât prin aparența lor momentană. Sper că toate aceste considerații, cu eminentul ajutor al lui V. Florescu, au putut să încredințeze pe cititor că folosim aici termenii de „sofist” și „sofistică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fost Reforma una dintre cele mai tranșante manifestări ale „radicalității”? Istoria postumă a unei idei, acțiunile efectuate sub influența ei și toate consecințele lor nu pot nici modifica, nici simplifica ideea însăși; în orice caz, punctul de vedere istoric, fiind dialectic (așa cum îl înțelegem amândoi, preopinentul meu și cu mine) nu trebuie să se dogmatizeze. „Existența - spune el - presupune dinamica, ea nu este o stare.” Nici lanțul de consecințe istorice, zic eu, în măsura în care ne angrenează „actual” nu este o stare. Marile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin sciziparitate; el are o autonomie ontologică, segmentul nu. E adevărat că în comunitățile tribale conștiința individuală ca fenomen moral este indistinctă și nu apare decât printr-o negație dialectică, adică prin antagonismul pe care-l postula Hegel între „Sittlichkeit” și „Moralität”. Dar tocmai aceasta reprezintă tranziția de la comunitate la societate; or, problema civilizației așa cum am încercat s-o pun în cele două articole ale mele despre Rousseau și în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar cred că un critic marxist nu-și poate întemeia judecățile despre opera unui scriitor pe atitudinile acestuia, într-un moment sau altul, față de marxism, ci face un examen marxist al operei acestuia. Forța marxismului e de a putea integra dialectic orice valoare autentică, oricare i-ar fi poziția aparentă și chiar, eventual, declarată. Așa putem admira și opera lui Ezra Pound, așa l-a prețuit Marx pe Balzac. Dar prietenul la care mă refer nu-l absolvă pe Balzac nici
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Meletos, iar nu a lui Socrate. Hegel crede că Socrate e vinovat. Ce credeți dvs.? — Eu mi-aduc aminte că Hegel, atât în Istoria filozofiei, cât și în Filozofia istoriei face din procesul lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aduc aminte că Hegel, atât în Istoria filozofiei, cât și în Filozofia istoriei face din procesul lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve într-o unitate sintetică superioară a conștiinței-în-genere-și-a-conștiinței-pentru-sine. Evident că momentul Socrate reprezintă într-un fel disoluția conștiinței globale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
procesul lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve într-o unitate sintetică superioară a conștiinței-în-genere-și-a-conștiinței-pentru-sine. Evident că momentul Socrate reprezintă într-un fel disoluția conștiinței globale. Orișice societate civilă, deci orișice societate în care relațiile sunt articulate, diferențiate, presupune dezvoltarea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul e o filozofie din tradiția marilor sisteme moniste. Călinescu, de pildă, vorbind despre atari sisteme, printre care la acea dată nu plasa și materialismul dialectic, declara că ele presupun un anumit providențialism, deci un „amor fati”, și prin urmare un anumit oțium, o pasivitate așadar. Greșea. Dovadă un Leonardo da Vinci, un Goethe, care au preconizat și practicat ideea de transformare a naturii, de captare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Eliot în poezia lui sau a lui E.R. Curtius în marea lui carte Literatura europeană și evul mediu latin. Există un aparent cosmopolitism oare, de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa lucruri moarte, ci a îmbrățișa toate valorile vivifiante ale spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deosebit de complex, dificil de analizat în detaliu, dar și în ansamblu, în care elementele constitutive, de ordin structural, sunt numeroase, în mișcare continuă, relațiile dintre ele, majoritar instabile, cauzalitatea , de asemenea, labilă, sincronismul și asincronismul, prezente și aflate în relație dialectică, succesiunea diacronică „alterată” de o serie de factori, mulți dintre ei, perturbatori. Vom încerca, totodată, în cadrul demersurilor noastre viitoare, să depășim stadiul unei cunoașteri limitate a fenomenului pe care urmează să îl studiem, prin extinderea investigației personale la sfera relațiilor
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
și nediscriminată pe care au proferat-o la adresa părinților - ca reprezentanți ai istoriei în evoluție și ai culturii precedente -, ridicând în fața lor o barieră de netrecut, a ajuns să-i izoleze, împiedicându-i să aibă cu părinții lor un raport dialectic. Acum, doar printr-un asemenea raport dialectic - chiar dacă dramatic și dus la extrem - ar fi putut să aibă o conștiință de sine autentică, să meargă înainte și să-și „depășească” părinții. În schimb, izolarea în care s-au cufundat - ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la adresa părinților - ca reprezentanți ai istoriei în evoluție și ai culturii precedente -, ridicând în fața lor o barieră de netrecut, a ajuns să-i izoleze, împiedicându-i să aibă cu părinții lor un raport dialectic. Acum, doar printr-un asemenea raport dialectic - chiar dacă dramatic și dus la extrem - ar fi putut să aibă o conștiință de sine autentică, să meargă înainte și să-și „depășească” părinții. În schimb, izolarea în care s-au cufundat - ca într-o lume aparte, într-un ghetou
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un document chiar din volum. În acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat Întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității un alt tip de frustrare; Justinian Marina rezolvă incompatibilitatea dintre materialismul dialectic și doctrina creștină, afirmînd: „De aceea haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]