773 matches
-
comprehensive și predispoziție hermeneutică. Un alt motiv plin de greutate pentru care critica surselor a pierdut teren este legat de lipsa perspectivei : ea vedea lucrurile unidirecțional, cartea veche influențând-o pe cea nouă ; nu accepta sau nu putea înțelege raporturile dialogice, mult mai pline de semnificație decât simpla influență, care nu respectă cronologia (bloc temporal). Dialogul textului cu textele, dar și cu vecinătatea extraliterară pe acesta critica surselor nu l-a prins în ecuația ce ar fi dat la rezultat textul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru analize intertextualiste care vizează aprecierea dimensiunii minime/medii frecvente/maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în care o anumită uzură reprezintă un fel de garanție: un proaspăt (s.a.) care să nu fie pe deplin nou, aceasta ar fi starea ideală a artelor, a textelor, a hainelor (Barthes: 2006b, 152). Monica Spiridon prezintă o altă relație dialogică, în care se angajează repetiția și diferirea: "[...] relațiile dintre acestea două sunt sinuoase. S-ar putea spune că realitatea originară există expres pentru a face posibile devierea și diferirea prin raportare la ea" (1989,18). Linda Hutcheon abordează aceeași temă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
angajează repetiția și diferirea: "[...] relațiile dintre acestea două sunt sinuoase. S-ar putea spune că realitatea originară există expres pentru a face posibile devierea și diferirea prin raportare la ea" (1989,18). Linda Hutcheon abordează aceeași temă. Termenii sistemului ei dialogic sunt: identificare și depărtare. "În parodie, ca în orice formă de reproducere, noțiunea de "originalitate" ca raritate, unicitate și valoare, este pusă sub semnul întrebării" (1997, 101). Anne Claire Gignoux definește raportul intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu alta" (Eminescu: 2011, II, 205). Varianta finală a nuvelei alege forma întrebărilor socratice pentru a progresa în apropierea înțelegerii lui Archaeus 59, spre deosebire de varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], unde discursul este un monolog cu tendință incert retorică sau dialogică. În schimb, fragmentul din ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch[a]eus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
progresa în apropierea înțelegerii lui Archaeus 59, spre deosebire de varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], unde discursul este un monolog cu tendință incert retorică sau dialogică. În schimb, fragmentul din ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch[a]eus jignit și simți tu că-i jignit. De ce simți? Pentru că acel nimic e și-n tine
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În sânul unei perspective intersubiective. Ea este, În chiar procesul instituirii sale, răspuns la Celălalt (s.n.Ă În același timp cu afirmarea de sine; și, cum subliniază Lévinas, această intersubiectivitate se găsește deja fixată Într-o sferă excedând pragul registrelor dialogic și reflexiv, găsindu-și rădăcinile În comunicarea infra - verbală, privirea de exemplu.” Remarca este esențială: responsabilitatea nu este rezultatul exclusiv al rațiunii; sentimentele, gesturile care le exprimă, sunt de asemeni Înțelese ca manifestări specifice ale responsabilității, purtând În ele o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ascultă în profunzime de o logică a răsturnării și a inversării. Cultivarea perspectivei inverse (în înțelesul care se va vedea imediat) este principala strategie poetică de la baza efectelor provocate de textul lui Stănoiu. De asemenea, toate aceste efecte se realizează dialogic, spectacolul lor actualizându-se prin opoziție, implicită sau explicită, cu discursul oficial al Bisericii despre ea însăși. *** a. Cine citește Damian Stănoiu este imediat contrariat de o extraordinară valorizare a materiei într-un spațiu care face apologia valorilor suprasensibile, eterne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Marx nu vede în om decît ființa producătoare de bunuri, ignorîndu-i capacitatea de invenție, nevoia de mit și de joc. Prin urmare, pornind de la ideile lui Marx, Morin încearcă să completeze și să îmbogățească această imagine reductoare. Gîndirea filosofului rămîne dialogică (refuză termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și imprevizibilului, o gîndire cu adevărat "complexă" în măsura în care încearcă să rupă frontierele între discipline și să abordeze realul din perspectiva totalității, deci inclusiv a oscilațiilor, a erorilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de trîndăvie, m-am aruncat în Confuzie pînă la a face din ea forma mea de pietate. (SA) Bibliografie selectivă Texte teoretice: * Bakhtine, Mikhaïl, Esthétique et théorie du roman, Editions Gallimard 1978. * Bakthine, Mikhaïl, Discourse in the Novel, in The Dialogic Imagination: Four Essays, Ed. Michael Holquist, Austin and London, University of Texas Press, 1981. * Bakhtine,Mikhaïl, La Poétique de Dostoïevski, Paris, Seuil, 1970 * Barthes, Roland, S/Z, Paris, Seuil, 1976 * Bertrand, Jean-Paul et Gauvin, Lise (dir.), Littératures mineures en langue
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
minimă bază comună de discuție (un acord minimal) sunt excluse din sfera aplicabilității argumentării. Pornind de la modelele discursive uzuale, Adelino Cattani 536 surprinde o schemă de interpretare a întregii istorii a filosofiei, ca istorie a relației dintre modelul de cooperare, dialogic și modelul conflictual-polemic (așa-zisa "filosofie ca război", adică întreaga perioadă reprezentată de Cicero, Quintilian, Erasmus, dar și de Toulmin, Perelman sau Habermas, pentru care dezbaterea este de o importanță capitală atât pentru dezvoltarea filosofiei, cât și a vieții social-politice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima lărgește sufletul și trezește la o viață intensă facultățile, iar a doua
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul său e retoric și prin canalul retoricii se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de a gîndi identitatea în interiorul non-identității. De aceea, pentru a putea concepe modul în care unitatea europeană se ascunde îndărătul dezbinării și eterogenității, trebuie să apelăm la două principii de inteligibilitate capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
De aceea, pentru a putea concepe modul în care unitatea europeană se ascunde îndărătul dezbinării și eterogenității, trebuie să apelăm la două principii de inteligibilitate capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în jocul nu doar complementar, ci de asemenea concurent și antagonic al acestor instanțe, înzestrată fiecare cu o logică proprie: este vorba de dimensiunea lor dialogică. Principiul de recursie se referă la faptul că trebuie să concepem procesele generatoare sau regeneratoare asemenea unor bucle productive neîntrerupte, în care fiecare moment, componentă sau fază a procesului este în același timp produs și producător al celorlalte momente, componente
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
elibereze de sarcina de a se autoapăra. Ele vor subordona aristocrațiile și burgheziile, nu le vor subjuga. Neputînd institui o societate ierarhizată și fixată în caste, ele vor permite mobilități sociale în sînul unei societăți pluraliste în care va domina dialogica luptelor dintre clase, grupuri, interese, influențe. Statele naționale sînt supuse unor tensiuni și conflicte interne care pot degenera pînă la a se transforma în război civil. Ele se ridică mai cu seamă unele împotriva altora. În secolul al XVI-lea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
noastre, că dacă într-adevăr cultura europeană a devenit civilizație revărsîndu-se asupra lumii, culturile europene au rămas culturi ce se văd de acum amenințate de însăși civilizația izvorîtă din Europa 17. În sfîrșit, vreau să mai precizez o dată semnificația termenului dialogică, care se dovedește indispensabil pentru înțelegerea identității însăși a culturii europene, care este producătoare / produs al unui joc de complementarități, rivalități, antagonisme între idei, teorii, concepții, viziuni asupra lumii. Termenul dialog este insuficient pentru a exprima caracterul conflictual. Termenul dialectică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
producătoare / produs al unui joc de complementarități, rivalități, antagonisme între idei, teorii, concepții, viziuni asupra lumii. Termenul dialog este insuficient pentru a exprima caracterul conflictual. Termenul dialectică nu este de-ajuns pentru a exprima persistența opoziției dualiste în interiorul unității. Termenul dialogică este așadar esențial în acest text, cu toate că repetarea sa riscă să-l plictisească pe cititor, obosindu-l în loc să-i trezească interesul față de ceea ce constituie originalitatea culturii europene. Piața comună a ideilor În vreme ce Evul Mediu occidental este încă divizat în feudalități
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de excelență. Astfel, tradiția filozofică anglo-saxonă este mai curînd empiristă, cea franceză, mai curînd raționalistă, cea germană, mai curînd idealistă; însă în fiecare țară există contracurente puternice, pluralism, devieri. Astfel, Rusia nu a încetat să întrețină în ea însăși o dialogică între despotism și populism, între slavofilie și occidentalism, iar fermenții occidentali s-au implicat activ în această dialogică, în timp ce, în sens invers, bogăția contribuțiilor propriu-zis slave a marcat și fecundat cultura vest-europeană, grație operelor lui Pușkin, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Cehov
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
curînd idealistă; însă în fiecare țară există contracurente puternice, pluralism, devieri. Astfel, Rusia nu a încetat să întrețină în ea însăși o dialogică între despotism și populism, între slavofilie și occidentalism, iar fermenții occidentali s-au implicat activ în această dialogică, în timp ce, în sens invers, bogăția contribuțiilor propriu-zis slave a marcat și fecundat cultura vest-europeană, grație operelor lui Pușkin, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Cehov. Prin urmare, Europa rămîne sub toate aspectele o realitate culturală policentrică. Aceia dintre noi care am urmat cursuri
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Shakespeare, Molière, Dante, Erasmus, Cervantes, Montaigne, Pascal, Diderot, Rousseau, Goethe, Marx, Nietzsche, Kafka, Freud, Berdiaev, Croce, Gasset, Shelley, Büchner, Hölderlin, Rimbaud, T.S. Eliot, Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Mozart, Beethoven, Mussorgski, Mahler, Berg, alături de mulți alții, se află în inima identității noastre. Dialogica culturală În perioada Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care s-au închis unele pentru celelalte are loc doar în mod subteran. În acest fel, Reforma retroacționează asupra Bisericii romane, unde se operează o reformă în interiorul Contrareformei și unde Credința se revigorează, într-un anumit fel, în raport cu operele. Adevărata dialogică se va instaura nu în sînul Credinței, ci între Credință și Rațiune, între convingere și îndoială și, în sfîrșit, între noile forme de gîndire filozofice și științifice. Începînd cu secolul al XV-lea, concomitent cu dezvoltarea Reformei, instanța creștină și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în sfîrșit, între noile forme de gîndire filozofice și științifice. Începînd cu secolul al XV-lea, concomitent cu dezvoltarea Reformei, instanța creștină și instanța greacă vor începe să se înfrunte, iar dialogul dintre rațiune și credință se va transforma în dialogică. În același fel în care Europa modernă se naște din punct de vedere politic într-un climat de ruptură și conflict, ea se naște din punct de vedere cultural în contextul izbucnirii antagonismelor dintre instanțele iudaică, creștină, greacă, latină. Renașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]