697 matches
-
el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur. Femeia era atât de aproape și mâna ei dibuia un loc de pe corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea. Nu era adevărat, și Dragoș dezaproba cu repulsie felul ei de a fi. Reușea să atragă doar privirile lui, însă într-un chip malefic. Dar Viviana, deși părea să se miște într-o altă lume, o dată strada trecută, îl dibuia numaidecât pe Dragoș dat pe după stâlpul de fier de la bordură. Stâlpul era mult prea subțire. Și Viviana, în loc să-și continue drumul, dacă tot se arăta atât de grăbită, se oprea lângă el. Dragoș!... Uite, renunț. Nu te mai invit la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și avea să dibuie buletinul printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să protesteze și a îndrăznit să întrebe de acuzația care i se aduce, fața toată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pe ulița glodoasă, la ceas târziu din noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când sau să fie lună plină, dar pe cer să se plimbe și ceva nori răzleți. De ce crezi că unul din aceste elemente - așa cum vrei tu să se manifeste - v ar ajuta? La lumina fulgerelor ne-am putea orienta și dibui <inamicul. Când n-ar fulgera ne-am deplasa în siguranță. Cu lumina lunii, lucrurile s-ar petrece la fel... Aș vrea să mai aflu ceva de la voi. Ordonați! - a răspuns Toaibă. Ce trebuie făcut pentru întârzierea înaintării inamicului în caz că atacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-aș fi fost cu ei. De fapt asta și voiam. Mergeam de o bună bucată de vreme. Cei trei din fața mea se mișcau ca știmele pădurii. Acum îi întrezăreai pe firul văiugii, acum apăreau la buza gârlei, pentru a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă, i-am zărit pe cei trei furișându-se pe malul dinspre drum al gârlei, unde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grupe. Și... Dumnezeu să ne ajute, cu toate că se spune <ajută-te singur. Sper să nu ne împartă pe la cine știe câte unități. Și chiar de s-ar întâmpla așa, voi avea grijă să mi-i opresc pe cei mai buni. I-am dibuit eu când colonelul comandant a pregătit exercițiul acela în care noi, plutonul de cercetare, trebuia să surprindem și să anihilăm o grupare de tancuri 25 <inamiceă. Păi când poți să faci o asemenea trebușoară dacă nu noaptea? Dar ca să poți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin vis, s-a auzit un zgomot ușor, ca și cum ar fi fost închisă portiera unui automobil. Ai auzit, Toaibă? Da, domn’ locotenent, și zgomotul nu a venit de prea departe. Inamicul îi aici pe undeva pe aproape. Numai să-i dibuim posturile de pază și al nostru îi! M-am uitat la ceas. Se apropia ora când de obicei se schimbă sentinela din post. Nu trebuie să ne apuce o asemenea clipă... Întâi, sentinela, care chiar dacă moțăia, 29 se trezește. Apoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În cele din urmă, se aflau cu toții jos. Locotenentul a făcut totuși apelul, să fie sigur ca nu cumva datorită bucuriei reușitei să rămână vreo unul părăsit cine știe cum. Hai să trecem valea până nu se luminează. Cine merge înainte să dibuie calea cea mai potrivită și să vadă dacă nu ne așteaptă rusul cu oarece daruri? - a întrebat locotenentul. Mergem tot noi, eu și cu Trestie - a răspuns Toaibă. Restul, în șir indian, ne vom deplasa la oarecare distanță, folosind cât
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
conchis sublocotenentul. Eu, domn sublocotenent - a răspuns Trestie. Știți cum să acționați în caz de vă întâlniți cu inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de vreo zece minute. Până la urmă, au dibuit cărăruia de la piciorul pantei. Călcau ca pisica, doar în vâful picioarelor, pentru a simți bine denivelările terenului. Buruienile le erau de mare ajutor. Atât ca orientare, cât și ca puncte de sprijin. După un timp, au băgat de seamă că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă? Adapă păsările cerului sau broaștele din Șărpărie? Parcă aveau un cal... Unde-i?” Și se pune omul la pândăăă. Ce ai de spus despre asta, Marandă? Păi ce să spun? Am să văd eu cum fac ca să nu mă dibuiască nimeni. 103 Parcă poți să știi când vine ceasul rău? Uite că vine și gata. Da’ mă cam duci cu vorba și rachiul cela nu mai vine. Fără altă vorbă, Maranda a luat trăistuța cu sticla și bănuții și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o mână fluturând. În acea noapte și-a frământat mintea cu întrebarea „A cui era vocea aceea?” Zilele următoare, la ieșirea din mină sau la intrare cerceta cu amănuntul șirul celor ce treceau pe cealaltă parte a galeriei, doar-doar a dibui o față cunoscută... Fără rezultat însă. Târziu, într-una din zile, i s-a părut doar că printre cei din șirul celălalt se afla și unul subțire ca o nuielușă, care abia mergea de vlăguit. Sau de bolnav ce era
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deveni rea. Răutatea celor buni, proaspătă, neobosită, nesocotită, mereu susceptibilă, mereu agresivă. Ca cineva închis într-o casă necunoscută, încercînd pe la uși și ferestre bănuitor, cu ochi de asasin, oîndind de după colțuri gata să lovească, cu mișcări zăpăcite, ne-cumpătate, dibuind în întuneric și dușmănie - așa era răutatea Linei. Baba, acum pitic, domolită, cu ochii în broboadă, stând pe ladă, nu mai zicea că pleacă, nu mai zicea nimic. Aștepta cu frica cuiva care a azvârlit cu gaz și vede că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
felul acesta era cu mult mai bine. Câțiva polițai l-au acuzat de furt. Nu în fața justiției, ori,în a cine știe ce fel de servicii. Ci,între ei, ca buni cunoscători ce erau,în de din astea. Nu l-au putut dibui, cu toate că i-au întins numeroase curse. Unul, cel puțin, a luat o plasă, cât el de mare. Stăteau pe una din băncile din metal și lemn din stația de autobuze și troleibuze, din fața marelui magazin MODERN, din centrul municipiului. Din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de bună voie, atrași de noutate, fugeau de noi ca de ciumă. Când venea ora experimentelor, se golea tabăra. Se ascundeau pe te miri unde, o luau pe câmp... Într-o dimineață, un puștiulică de clasa a cincea, care fusese dibuit și adus de urechi de instructorul lui, s-a smuls cu disperare din mâinile lui Ștefan și, încă strângând în pumn fragmentul cu „Și una-i roză și miroase“ (a trebuit să facem apoi altul), a sărit pe fereastră și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
plecați". Atenție că nu e chiar așa de simplu. Tot Evul Mediu ne spune că Dracul are înfățișare cuvioasă și se pricepe ca nimeni la teologhisit. Este doctor în asemenea isprăvi și nu știe zâmbi. După asta îl și putem dibui: Lucifer dă cu piatra și nu rîde niciodată. În decembrie, capelmaistrul va fi Traian Băsescu Dincolo de zarva politicii rămâne obligația de a privi o clipă măcar peste lozinci, clișee electorale și șmecherii demagogice de doi bani. O privire peste lumea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pirostriile cununiei cu toate abuzurile, afacerile și demagogiile. Ce vrea să spună interesul național în vorbe, altceva decât ceea ce ar trebui să spună în fapte. Până mai ieri interesul național era în grija securiștilor reșapați, a tovarășilor care l-au dibuit pe Domnul după ce s-a dat liber la credință și la cruci în public. Atenție, zic, la interesul național că adesea e alibi al hoțiilor și al afacerilor de clan. Interesul național a fost morfolit prin gingiile roase de palavre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de lumină apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i se audă pașii pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de gătit, șase dulăpioare agățate în perete pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvîntîndu-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]