606 matches
-
de fiecare dată cu un ropot de râs. Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și un iubitor al literaturii, urcat în picioare pe un scaun în mijlocul camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau regreți pur și simplu dicția actorului român nu spun nici o noutate dacă observ că dialogurile sunt în mare parte ininteligibile , soluția nu poate fi decât una : filmele românești ar trebui subtitrate ! Asta în caz că lucrurile care se spun în film mai au vreo importanță... Ceea ce nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
întors în țară nu poate umbla îmbrăcat ca ultimul papițoi într-un compleu de piele (scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor locuite de bătrâne doamne excedate de chiriași și până la și mai răs-vu-ul scenei ghicitului, în care o țigancă având studii de dicție se-ntâlnește pe terasa unui bloc ( !) cu arhitecta finalmente sinucigașă, nimic nu ne e cruțat Animată de cele mai multe intenții, realizatoarea naufragiază într-un no mans land (la propriu : bărbații din acest film sunt simple elemente ajutătoare) a cărui trăsătură
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din corespondența primită de la Mihai Drăgan, acesta scrie cu sînt și filozofie, apoi brusc trece la sunt și filosofie, m-am decis să las ambele forme, întrucît schimbarea ortografică era, după mine, consecința schimbării imaginii de sine și, implicit, a „dicției”. Uniformizările afectează autenticitatea. Un sunt „scăpat” (de alți autori) printre o mulțime de sînt trădează vîrsta lor și-mi sugerează ideea că adaptarea la norme nu anulează niciodată complet deprinderile dobîndite în anii de formare. De obicei atenția cititorului de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
inclusiv al celui literar) excită, entuziasmează, fortifică. Marii clasici sînt un teritoriu sacru, inatacabil în oricare curriculă. Didactic vorbind, odată ce l-ai ocupat, doar pensionarea sau moartea te mai pot scoate din el. Neîndoielnic, siguranța aceasta a influențat comportamentul criticului. „Dicția” lui a devenit din ce în ce mai fermă, pe alocuri apodictică și cu evidente accente de superioritate. Aceste manifestări nasc însă nu numai admirație, ci și ostilitate. Dincolo de alura și gesturile de o anume clasicitate pe care le etala public, Mihai Drăgan era
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sale sînt, ca și schițele sale, compuse din cîteva atingeri de condei. Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg (10 15 rînduri pe pagină și 5 6 cuvinte pe rînd), de ins cu „dicție” sigură și cu ceva morgă, afabil și totodată distant, de obicei grăbit (de unde desele prescurtări). Sub toate aspectele, deci, un scris supravegheat, laconic. (1) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d]”> Iubite File, Cu bine și cu sănătate din Iași
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
soare (din 11 august 1999 ziua în care începe povestea) în pielea goală, statul în ploaie în pielea goală, “ghicitul în sîni” (artă în care se oferă să-l inițieze și pe locotenentul Matei) și, după toate aparențele, cursurile de dicție. N-o vedem participînd efectiv la un astfel de curs, dar e clar că exersează non-stop altfel de ce ar vorbi ca o casetă de învățare a limbii romîne ? Matei, știu eu un loc ascuns, spune ea, accentuînd tot ce se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la întrecerile naționale locul I (cum ar fi corul, fanfara și echipa de dansuri). Cu plăcere am aplaudat corul de fete Strop de ler, pregătit de prof. Viorel Bârleanu și Dorina Iușcă, remarcabili pedagogi. Am reținut acuratețea vocilor, frazarea îngrijită, dicția corectă și echilibrul sonor între voci, ca și repertoriul ales. Momentul folk, pregătit de prof. Lucian Moraru, emoționant și calitativ, a realizat legătura cu un reușit recital de poezie, Cântarea cântărilor, coordonat cu minuțiozitate de prof. dr. Lucia Munteanu. Diferențierea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de 23 decembrie 2004, a cuprins colinde îndrăgite ale celor mai reprezentativi compozitori români ai genului. Tinerii, pe lângă evocarea tematică a colindelor care ne răscolea fiecăruia trecute amintiri, printr-o calitate vocală, un echilibru corect între voci și o perfectă dicție, au făcut evidente virtuțile de care aminteam. Toate acestea sunt datorate perseverentului dirijor și selectării valorice a interpreților. Demersul artistic, demn de toată lauda, a fost răsplătit din plin cu aplauze, chiar și de cei mai exigenți colegi și predecesori
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
chiar memorabila Santuzza din Cavaleria rusticană, rol interpretat cu mare succes și pe scena ieșeană. Apoi a fost solistă, timp de un an, la Opera Maghiară din Cluj. Din probitate profesională, a învățat limba maghiară, făcând și ore speciale de dicție în cânt, pentru a nu dezamăgi publicul maghiar, fidel artei lirice. Mediul ieșean (unde în anii începuturilor instituției mustea la tot pasul dorința de afirmare muzicală, unde cuvântul de ordine era performanța artistică) i-a asigurat consacrarea definitivă. Prin pregătirea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat prin versul lui Horațiu: non omnis moriar... pe care l-a și tradus: „Nu voi muri... După o pauză care i-a înfiorat pe toți, a dat drumul ultimului cuvânt: ...întreg”. IAȘII ÎN 1958 După revoluția de la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care trădează, totodată, talentul de scriitor înzestrat cu har, omul cu o cultură enciclopedică, pasionat de literatură și artă, filosofie și istorie religiilor. Cursurile și conferințele ținute de profesorul Gh. Mustață sunt captivante, plăcute, pline de miez, nuanțate, cu o dicție rar întâlnită; omul pe care îl sărbătorim este un neîntrecut orator, un neobosit căutător de noutăți, pe care știe să le selecteze și să le transmită ca nimeni altul. În plus, ca puțini alții, profesorul Gh. Mustață a scris și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
venit tocmai dinspre Relicvele lui Percy. Iată ce s-a întîmplat de fapt: Chatterton a prădat Relicvele: și-a luat vocabularul din glosarul lui Percy, a imitat anumite poeme ca Lucy și Colin, și a folosit un metru și o dicție de baladă primitivă (de exemplu în balada Bristowe tragedy / Tragedia din Bristol). (Groom 1999: 189) În An Excelente Balade of Charitie, Chatterton ar fi unit dicția lui Chaucer cu strofa spenseriană, iar în general poemele lui Rowley ar fi fost
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
imitat anumite poeme ca Lucy și Colin, și a folosit un metru și o dicție de baladă primitivă (de exemplu în balada Bristowe tragedy / Tragedia din Bristol). (Groom 1999: 189) În An Excelente Balade of Charitie, Chatterton ar fi unit dicția lui Chaucer cu strofa spenseriană, iar în general poemele lui Rowley ar fi fost compuse ca un melanj între opera lui Ossian, bardul celt fictiv din secolul al III-lea născocit de Macpherson, și opera renascentistă a lui Shakespeare (Folkenflik
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lor constituie o sarcină dificilă pentru un conducător de ședință. El trebuie să le accepte și să le consemneze în scris pe toate. 7. Liderul trebuie să urmărească parcurgerea celor șase etape și respectarea celor patru reguli. Trebuie să aibă dicție bună și memorie pe măsură pentru a ține socoteala ideilor propuse. El trebuie să noteze toate soluțiile propuse, deci să poată scrie repede și lizibil, și să afișeze foile de hârtie la loc vizibil pentru toți participanții. În mod discret
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
manierist care va deveni una din caracteristicile artei sale: „Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din sloganurile cu care se opera în redacție în momentele de veselie: „Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
formulări metaforice, elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de migrenele cotidiene” etc. N-au lipsit trimiterile diletante la clasicii picturii universale: Da Vinci, Vermeer ș.a. Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie și în filigran). În expoziție erau două trei lucrări cu adevărat bune, de unul și, respectiv, de celălalt dintre pictori. Aci, Crăiță Mîndră și Pristavu sînt (mai mult decît altădată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se îndoiește, iată, că Al. Grigorescu, fostul său coleg de redacție, va fi acceptat lector la școala de Partid. De ce? „Pentru că - îmi spune el cu gravitate comică - Academia (șt. Gheorghiu, care dă aprobările) a devenit exigentă... Cere să ai și dicție, iar Grigorescu nu are!” Departe de a fi o realitate, chestia cu „creșterea exigenței” e, am observat, noua marotă cu care încearcă să se impună (și să se protejeze) cei abia săltați în scaune. Trageți încheierea - vor ei să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
etc. Nu mi-i rușine să vorbesc despre asta, în schimb mi-i rușine să dau fricii o formă patetică. *„în mod schematic, omul a trecut prin două faze: prognatism (hrană vegetală) și epignatism (alimentare cu carne)”. Recitesc fraza „cu dicție”, școlărește, pentru a-mi fixa noțiunile. Asta mă ajută să sesizez drumul invers pe care, de nevoie, îl străbatem de cîțiva ani. Mergem, așadar, de la epignatism spre prognatism. Încă un pic și-o să devenim cu toții niște botoși, ca ierbivorele! Sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
lucrurilor. O dominantă a investigațiilor sale, în afară de operațiunea firească de reliefare a ipostazei „definitorii” a unor scriitori, este monitorizarea, cu un sensibil măsurariu, a procesului de receptare critică a valorii, presupunând detectarea unor motivații ale cursului ei adesea capricios. Aceeași dicție cerebrală în medalioanele de autori, portretizați cu vocația formulărilor subtil-penetrante, unele sintagme având turnura caracterizărilor de referință. În G. Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării eminescologice”. La Al.O. Teodoreanu, descoperă „fața ascunsă” a unui „prozator artist”, făcând „literatură din
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
Târziu). Tot așa cum, oscilând între scenă și realitate, se naște un ritm dureros între cotidian și etern, între superficialitatea vieții comune și nucleul rar al artei (Fugind din aproape). Versurile din 41 de sonete (1975) aduc o anume rigoare a dicției în pendularea continuă a gândului sublimat poetic, tinzând spre un echilibru armonios, pentru că arta trebuie să evite și „ceea ce prisosește, și ceea ce e puțin”. Poetul îl constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie și solidaritate cu cei mulți sunt vizibile în Poem cu fața către voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă atât stângăciile, cât și calitățile autorului. Observațiile critice cu care a fost întâmpinat Sens
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
asupra unei dramaturgii tinere, dar, cronicar de formație clasicista, privilegia capodoperă, recomandând marele repertoriu universal: Shakespeare, Molière, Hugo. De o analiză nuanțata se bucură interpretările shakespeariene datorate trupelor Rossi și Salvini. Cultură, finețea judecății de valoare privind jocul actorilor - voce, dicție, mișcare scenica - sunt partea cea mai rezistentă a activității sale de cronicar. El judeca spectacolul ca entitate. Pe V. Alecsandri îl prețuia pentru „frumusețea senina”, clasică a operei, pentru fantezie și lirism, însă nu fără temei a formulat într-o
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]