14,718 matches
-
și pe o evaluare lucidă. Nu înseamnă însă că acest gând ambițios este ireproșabil împlinit. Obiectivul, perfect justificat, ar fi fost mai ușor de realizat cu o echipă omogenă de critici la fel de prestigioși pe plan național, cum era aceea de la Dicționarul scriitorilor români. Este greu de imaginat că se vor impune ca interpretări originale articolele despre romanele lui Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu, semnate de Călin Teutișan și L. D. Roșca, aflați la început de drum, demni, totuși, de toată încrederea
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu, semnate de Călin Teutișan și L. D. Roșca, aflați la început de drum, demni, totuși, de toată încrederea. Sunt dificil de înfrânt anumite scepticisme (nu ale mele). Aceasta nu înseamnă însă, câtuși de puțin, că Dicționarul analitic de opere literare românești nu dovedește cu prisosință că respectă criteriul estetic, considerat suveran, situat deasupra neutrei descrieri de istorie literară, nici ea de repudiat. Un astfel de succint Dicționar de opere din literatura română a coordonat Mircea Anghelescu
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
mele). Aceasta nu înseamnă însă, câtuși de puțin, că Dicționarul analitic de opere literare românești nu dovedește cu prisosință că respectă criteriul estetic, considerat suveran, situat deasupra neutrei descrieri de istorie literară, nici ea de repudiat. Un astfel de succint Dicționar de opere din literatura română a coordonat Mircea Anghelescu, apărut în 2003 la Editura Litera Internațional, creând o concurență și un termen de comparație. Emulația științifică nu e de neglijat. Poate că dicționarul clujean ar avea nevoie de o mai
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
ea de repudiat. Un astfel de succint Dicționar de opere din literatura română a coordonat Mircea Anghelescu, apărut în 2003 la Editura Litera Internațional, creând o concurență și un termen de comparație. Emulația științifică nu e de neglijat. Poate că dicționarul clujean ar avea nevoie de o mai mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate și prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicționarului o personalitate distinctă. E de meditat
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
nu e de neglijat. Poate că dicționarul clujean ar avea nevoie de o mai mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate și prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicționarului o personalitate distinctă. E de meditat pentru ce ne adresăm mai repede unui dicționar: pentru o valoare recentă sau pentru una istoricizată, dacă nu clasicizată? O implicare mai generoasă a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de a înregistra și
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate și prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicționarului o personalitate distinctă. E de meditat pentru ce ne adresăm mai repede unui dicționar: pentru o valoare recentă sau pentru una istoricizată, dacă nu clasicizată? O implicare mai generoasă a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de a înregistra și opere importante în evoluția unor genuri și specii literare, dar mai modeste din punct
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
scrieri cum ar fi Occisio Gregorii... (o farsă studențească importantă în istoria teatrului românesc) sau romanul neterminat Tainele inimei de Mihail Kogălniceanu, ce era chemat în sumar de un alt roman cu același titlu de Cristian Teodorescu. Un astfel de dicționar este mult prea important pentru a nu suscita o dezbatere mai largă și mai serioasă. Voi continua discuția în numărul următor, reflectând despre structura istorică, pe epoci literare, a selecției și voi face alte observații și propuneri, mai sistematice, de
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
o dezbatere mai largă și mai serioasă. Voi continua discuția în numărul următor, reflectând despre structura istorică, pe epoci literare, a selecției și voi face alte observații și propuneri, mai sistematice, de îmbogățire a repertoriului posibil de opere literare românești. Dicționar analitic de opere literare românești, volumul IV, Q-Z, urmat de Addenda la volumele I-III, coordonare și revizie științifică: Ion Pop, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2003, 724 p.
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
unei embolii.” (p.361). Nu știm cine este acest nepot, nici poetul În viață la 1972 (acești martori ai tăcerii au făcut, si ei, ca versiunea Cosmanescu a morții poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) dar cuvântul „embolie” există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
a micii nuvele Magie albă în 1952, tocmai în Argentina. M-am ocupat de activitatea lui Teodor Scorțescu atât pentru realizarea unei ediții noi a celor două romane în colecția „Restituiri” de la Editura Dacia, cât și pentru redactarea articolului pentru Dicționarul scriitorilor români și știu cât este de frustrant și dezamăgitor să te izbești la un moment dat de lipsa informațiilor elementare, măcar de câte ar fi nevoie pentru realizarea unui profil succint și lămuritor. Nici Florin Manolescu nu a găsit
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
unor scriitori importanți, fie cînd se refereau la stricta noastră contemporaneitate și la peripețiile celor ce o traversează, mai ales dacă aceștia sînt politicieni, oameni de vază, scriitori. Trei par să fie secțiunile volumului: cronicile despre antologiile dedicate poeților români, dicționarelor și istoriilor literare, apoi cronicile la cărțile prietenilor (în general, congeneri) și evocările consacrate unora dintre personajele proeminente ale istoriei literare, pe care, grație vîrstei și mediului de formare le-a cunoscut. Judecînd după numărul antologiilor inventariate aici de Barbu
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
inventariate aici de Barbu Cioculescu n-am putea crede că literatura română mai suferă, cum se zicea la început de ’90, de lipsa instrumentelor de lucru, cel puțin în privința poeziei, antologatorii și-au făcut datoria, ba mai mult, avem și dicționare și istorii literare. Evident, orice antologie e subiectivă, iar Barbu Cioculescu, atunci cînd comentează tipul de selecție, caută să înțeleagă criteriile aplicate, face statistici necesare și conchide, de pildă, că o antologie nu poate fi decît o încercare de împăcare
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
poate fi decît o încercare de împăcare a valorii cu dorința de cuprindere a perioadei antologate. De aici și nemulțumirile noastre față de asemenea întreprinderi. Dacă față de antologia lui C. Abăluță sau Negrici ori Mincu se manifestă indulgent și mucalit, față de „Dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români - în neființă trecuți” (coordonat de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile”: „În chip
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
doar o sută de magnifici ai tuturor genurilor omite condeie dragi unuia sau altuia, pînă la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel, că, pe cînd în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un al șaselea, poet al incomensurabilului registru de la cel mai apos suprarealism la cea mai focoasă lirică militantă - cu apoi, îndărăt comanda -, Virgil Teodorescu, nu răspunde la apel. Își ocupă fotoliul Eugen Jebeleanu, nu
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
la temperaturi înalte”, mai ceva ca în topitoria de la Galați. În fond, dacă cenaclul “Petică”, descris în Caractere și frecventat de “felcerița” Elena Vînău, există cu adevărat (ba chiar cu un conducător, poetul Valeriu Gorunescu, inventariat de Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, ediția a doua, București, Albatros, 1977, p. 251 și în Istoria literaturii române de azi pe mîine. 23 august 1944-22 decembrie 1989, II, București, Fundația Luceafărul, 2001, p. 593 și autor al unor producții neo-gîndiriste ca
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
a da atenție și a da nas; a da faliment și a da chix; a da curs și a da țeapă. Listele - de la cele din monografia Locuțiunile verbale în limba română (1958), de Florica Dimitrescu, pînă la cele din diferite dicționare de expresii și locuțiuni și din recentele dicționare de argou - par să demonstreze că în română există o concurență strînsă, pentru primul loc al „productivității frazeologice”, între verbele a da și a face. O manifestare a acestui fenomen se constată
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
da faliment și a da chix; a da curs și a da țeapă. Listele - de la cele din monografia Locuțiunile verbale în limba română (1958), de Florica Dimitrescu, pînă la cele din diferite dicționare de expresii și locuțiuni și din recentele dicționare de argou - par să demonstreze că în română există o concurență strînsă, pentru primul loc al „productivității frazeologice”, între verbele a da și a face. O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonerat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci cărți în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea și coordonarea Dicționarului de Artă, unica lucrare de acest fel apărută la noi pînă în acest moment, și în regîndirea Galeriei naționale a Muzeului Național de Artă, ea a făcut o demonstrație spectaculoasă de vitalitate biologică și culturală. Iar această dovadă nu stă
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
săracă în toate cele trei dimensiuni ale ei, nu e greu să găsești interpreți pentru personajele de jefuitori. Dacă multă vreme în casele localnicilor din Sinaia au ieșit la iveală ba câte un obiect de lenjerie, ba câte un minuscul dicționar francez-englez, ba câte o linguriță de argint, toate de la Peleș, de ce să nu se profite de fiecare dată de o experiență, de o exersare, de un antrenament în de-ale furtișagului sau chiar ale furtului. O variațiune, mai în altă
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Potrivit analistului, “Corneliu Vadim Tudor este creatorul celui mai paradoxal curent politic postcomunist din lume - extremismul laș (...) Creatorul PRM și-a pus pecetea inconfundabilă asupra partidului. El este un « om lipsit de curaj și de sentimentul onoarei» cuvinte prin care Dicționarul explicativ al limbii române definește termenul de «laș». La fel sînt toți membrii, simpatizanții și votanții formațiunii care îl divinizează pe CVT. Le e rușine să-și asume propria identitate, pentru că în lumea modernă democratică postcomunistă nu mai dă bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
aleg anumite variante de funcționare („puteți bifa cele două căsuțe”, „se va bifa căsuța corespunzătoare”, „se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
ești pe dracu! poate doar el stăpînul satan să mai fie în stare/ să descurce ițele să facă lumină în acest univers nocturn de cuvinte aici” (cum (ibidem). Lipsit de lumina descifratoare a spiritului, poetul se deprinde a traduce, fără dicționar, „texte grele din limbile neîncercate ale întunericului” (ca o familie care se mută). Operație care, să recunoaștem, alcătuiește însăși obligația intimă a poeziei, al cărei țel e să aducă la suprafață tîlcurile unui lexic ce se clarifică fără a-și
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
intelectual populist”. I-auzi! Va să zică, la „export” era eloquent, la „consum intern” e populist! Pentru urechea fină a americanului se folosește un termen gingaș, pentru frustul valah se întrebuințează direct flegma, ca să înțeleagă și el! Din scrupul filologic, alerg la dicționar (Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language, Gramercy Books, 1994, spre știința d-lor K.-F.) și citesc articolul eloquent, îngrijorat c-ar putea exista un sens al cuvântului care să-mi fi scăpat. Mă liniștesc: le știu
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
Al. Săndulescu Nu s-ar putea zice că rafturile bibliotecilor noastre sunt pline de instrumente de lucru, dicționare, enciclopedii, cataloage, bibliografii. Acestea se elaborează, în genere, cu dificultate, cerând uneori decenii de documentare și de sistematizare a materiei. Ele presupun o muncă uriașă, care poate fi efectuată în mod ideal numai de către echipe de specialiști, și ei îndelung
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]