1,082 matches
-
transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika Fludernik, în Narrative and Drama , arată că dihotomia narațiune dramă este un subiect refuzat de naratologia post-clasică și consideră că drama este, ca și alte genuri marginale cum ar fi lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o posibilă candidată la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
se mulțumește să treacă în revistă dificultățile care au condus în cele din urmă la abandonarea logicismului, respectiv a formalismului și să semnaleze înclinația din ce în ce mai accentuată a unor filosofi de a privi matematica mai degrabă ca fiind cvasi-empirică. Plecând de la dihotomia amintită mai sus și de la eșecul încercărilor de a reorganiza matematica după modelul euclidian, Lakatos conchide că matematica este cvasi-empirică. În acest punct, trebuie să menționăm că prin conceptul "cvasi-empiric", Lakatos are în vedere doar felul în care are loc
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
studii, articole și cronici literare la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna” ș.a. Istoric literar prin formație și structură, D. își concepe prima carte, monografia B.P. Hasdeu (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor), după dihotomia tradițională viață-operă. Reprezentând cea dintâi cercetare amplă în domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la care ajunge autorul după explorarea întinselor și variatelor teritorii pe care enciclopedicul savant le-a străbătut sunt frecvent judicioase. Exegetul analizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
de vedere istoric, acest gest coincide cu publicarea articolului "Determinación y entorno. Dos problemas de una lingüística del hablar" (1955), unde Eugeniu Coșeriu pune bazele unei "lingvistici a vorbirii". 2.1. Punctul de pornire al demersului coșerian îl constituie "insuficiența dihotomiei saussuriene" între langue și parole 218, care, de altfel, mai făcuse deja obiectul unei critici detaliate 219. În locul acestei disocieri, Coșeriu propune, pe urmele lui Aristotel, trei perspective din care ar putea fi descrisă o anumită activitate: "ca atare" (κατ
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
p. 200). 216 Idem, "Sistemul, norma și vorbirea", în Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 85. 217 Idem, "Pour et contre l'analyse sémique" [1983], în L'homme et son langage, p. 355. 218 Începând cu sfârșitul deceniului șapte, acestei dihotomii i se va adăuga, ca țintă polemică, și distincția chomskyană între competence și performance. 219 Eugeniu Coșeriu, "Sistemul, norma și vorbirea", în Teoria limbajului și lingvistica generală, pp. 44-64. 220 Idem, "Determinare și cadru. Două probleme ale unei lingvistici a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
necesar un caracter imperfect. Fenomenul persistent de minorizare, și adesea și de excludere a femeilor de pe scena politică în acest început de secol al XXI-lea se cere deci a fi scrutat de aproape. O asemenea întreprindere trece prin analiza dihotomiei care opune sfera publică și sfera privată și a organizării sociale care, în ansamblul societăților contemporane (cu mai multă sau mai puțină forță, e adevărat) continuă să înscrie în mod prioritar sexul masculin în prima sferă și sexul feminin în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
naționale și din instanțele de conducere cele mai importante (nu au fost decât 6% femei printre delegații la Congresul național, la un an după crearea sindicatului). Acest lucru ținea, fără îndoială, de puterea interiorizării (la femeile precum și la bărbații respectivi) dihotomiei între public și privat 12. Machismul era atât de pregnant în mișcare, încât eu care, în această perioadă, am fost atât de bine primită de militanți(te) și dirigenți(te) - la domiciliul lor, ca și în reuniuni - am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
asumă din ce în ce mai des rolul de lideri, iau atitudine mai clară și au o poziție mai fermă, față de băieți care prezintă, uneori, mai multe dificultăți în a-și dobândi o identitate masculină cu care să se simtă confortabil (Elena Velescu). Transgresarea dihotomiilor de gen, unitatea masculin-feminin și "mintea androgină": (...) pot fi întrebată sau mă pot întreba: cum e să devii femeie prin toate experiențele care îți pun în conflict laturi ale identității? Cum împaci mama (generația ta), cu soția, cu profesoara, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
școala nu mai aveam pe nimeni acasă deși primii ani la școală în Finlanda nu sunt cu program întreg. Astăzi există activități organizate după amiază și asistență pentru elevii mici, dar nu și în anii 1970 sau 1980 (Harriet Silius). Dihotomia și genizarea raportului dintre sfera vieții publice și sfera vieții private care configurează și normează organizarea muncilor și structurilor sociale (...): Fenomenul persistent de minorizare, și adesea și de excludere a femeilor de pe scena politică în acest început de secol al
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
muncilor și structurilor sociale (...): Fenomenul persistent de minorizare, și adesea și de excludere a femeilor de pe scena politică în acest început de secol al XXI-lea se cere deci a fi scrutat de aproape. O asemenea întreprindere trece prin analiza dihotomiei care opune sfera publică și sfera privată și a organizării sociale care, în ansamblul societăților contemporane (cu mai multă sau mai puțină forță, e adevărat) continuă să înscrie în mod prioritar sexul masculin în prima sferă și sexul feminin în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ceva mai mult de un secol. Cu toate că rațiunea dezechilibrului s-a schimbat, afirmația ironică a Virginiei Woolf "că jumătate din munca fiicelor bărbaților educați este întotdeauna neremunerată" își păstrează din păcate în mare parte actualitatea 15 (Jacqueline Heinen). Despre interiorizarea dihotomiei public-privat și invizibilitatea sau "absența" femeilor din istorie 16: [...] cu toate că femeile au fost aproape întotdeauna în primele rânduri ale bătăliilor în fazele de confruntare, ele nu apăreau niciodată - fie în scrieri cu caracter istoric, fie în cele care emanau de la
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
confruntărilor și pe pozițiile curentelor politice ale vremii. Or, femeile cântăreau așa de puțin în conducerile organizațiilor muncitorești, încât ele dispăreau din istorie ca prin farmec. Acest lucru ținea, fără îndoială, de puterea interiorizării (la femeile precum și la bărbații respectivi) dihotomiei între public și privat (Jacqueline Heinen). * * * A treia axa tematică a proiectului editorial se focalizează pe problematica diferențelor și a egalității de gen în spațiul public și privat, contextualizate socio-cultural. În acest orizont tematic, întrebări de cercetare și conștientizare relevante
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
asumă încă două treimi până la trei sferturi din munca domestică. Cu titlu de exemplu, a se vedea demonstrațiile implacabile ale lui Ponthieux, Schreiber (2006) pentru Franța sau ale lui Baumgartner (2006) pentru Elveția. 16 Conștientizarea acestui mecanism de interiorizare a dihotomiei public-privat aduce în atenția noastră întrebări clasice și încă actuale: Unde este cealaltă jumătate a istoriei? / Unde au "dispărut" femeile din istorie? Aceste întrebări amintesc despre un studiu invocat de Theodora-Eliza Văcărescu, intitulat sugestiv "Mai mulți cai decât femei" în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sociale s-a transformat, conservându-și În același timp o puternică legătură cu spațiul politic. Mai multe noi discipline, precum istoria culturală sau științele culturii (cultural studies, cercetări asupra identității) sau științele politice ocupă prin excelență o poziție transdisciplinară. Acestei dihotomii de origine politică dintre științele sociale și științele umanistice i se adaugă diferențe legate de tradițiile culturale naționale, ceea ce explică probabil sub-reprezentarea științelor sociale la NEC, din București. Problemă raporturilor interdisciplinare ar merita să fie analizată mai În profunzime, În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Științe Sociale de pe lîngă Comitetul Central al PCUS. Autorul face deosebire Între două moduri de abordare diferite, cel bazat pe Statusmodelle și un altul, plecînd de la Klassenmodelle (a se vedea Alternative Herangehensweisen, pp. 37-47), preferîndu-l pe cel din urmă. Această dihotomie ilustrează fondul comun de gîndire al marxismului și funcționalismului În practică empirica a sociologiei. Reprezentanții profesiunilor artistice și literare constituiau o categorie aparte, adesea percepută ca fiind o elită intelectuală. Calitatea de „expert” revenea aici Îndeosei criticii literare și artistice
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
vorba de mai multe asemenea persoane, instituții, evenimente etc., subsumabile aceleiași etichete (umbrele). Un crochiu de clasificare va cuprinde mai întai perechea de situații: studii de caz simple (singulare), respectiv studii de caz multiple. Al doilea cuplu este dat de dihotomia conturată prin unitatea de analiză: dacă obiectul investigației este abordat holistic - prin investigarea integrată a unei singure unități - sau este privit componențial, adică prin mai multe fațete, ca subunități de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
în modul în care se construiesc relațiile formale și informale între diferitele instituții și structuri ale statului român, dar și de viziunea personală a decidenților politici. În al doilea rând, în politica externă românească trebuie să se țină cont de dihotomia actor-structură în relațiile internaționale. Este vorba despre rolul activ care poate fi conferit actorului român (individ, stat) în evaluarea evoluțiilor situației internaționale și în mecanismele de luare a deciziilor în structurile sistemului internațional și în marja de manevră a statului
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
soluție pentru românizarea elitei peceriste prin numirea lui ca Secretar General. Teohari Georgescu refuzase numirea, Însă Dej nu putea să subestimeze riscul ca Kremlinul să Îl folosească (oricând) drept o carte Împotriva lui. Alte două exemple, care nu confirmau presupusa dihotomie dintre cei legați de experiența grevelor din țară și cei care luptaseră În Războiul Civil din Spania sau emigraseră În URSS, au fost cei doi militanți comuniști pro-moscoviți, Leonte Răutu și Petre Borilă. Cu toate că, până În ’45, cei doi s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Într-un articol deschizător de drumuri, să fii membru de partid, deși acest lucru se Întâmpla În general. Sistemul de nomenklatură Îngloba astfel, Într-o țară ca Polonia, În jur de 100.000 de persoane În 1975. Pentru a statua dihotomia noi/ei, noțiunea de nomenklatură s-a impus ca desemnând un veritabil grup dominant, format din indivizi cu același statut social, cu același sistem de valori, cu comportamente similare. Această definiție, provenită din limbajul curent, acoperă autodefinirea administrativă stabilită de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
De Waele, Partide politice și democrație În Europa Centrală și de Est, Editura Humanitas, București, 2003, p. 166. Distincția dintre minimaliști și maximaliști a fost folosită În contextul studiilor despre clivajele politice În Europa de Est de către Daniel-Luis Seiler. Politologul utiliza această dihotomie pentru a face diferența Între adepții unei tranziții lente la economia de piață și promotorii unei tranziții economice rapide. În studiul nostru, utilizarea celor doi termeni nu Încearcă să ilustreze clivajul identificat de Seiler, ci să definească categorii În cadrul nomenclaturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Natura, după chipul și asemănarea sa; o fi demiurg? Iar selecția s’a făcut atât Între specii cât și Între indivizii aceleiași specii. Întâi, istoricește chiar, Între specii: bune și rele, frumoase și urâte, folositoare și dăunătoare; curate și necurate. Dihotomie Întreținută, ba chiar creată, de religii și fabule. Dar toate sunt nonsensuri, căci de fapt este vorba de percepția noastră subiectivă, raportată la etalonul care ne place să-l vedem În noi Înșine, ca apropiere sau depărtare a unor, la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În stare să găsesc un eufemism, o zic pe latinește: Petasites hybridus sau brebenei. Cu mult mai modestă, ruda lui, măgarul, are doar un spin, Onopordon acanthium. Măgar? Desigur, Își are și el locul. Deși creat de una dintre laturile dihotomiei născătoare a lumii În „ochii“ tradiției românești, anume de aceea pozitivă, Fărtatul, În antiteză cu opera celeilalte laturi, negative, Nefărtatul, anume măgarul, calul e predispus la mezalianță... firesc, antitezele negentropice tind să se topească În omogenul entropic. Și zămislesc fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exterioare existenței umane. Dar, pentru a deveni gazda Zilei mediului, zodiei Îi mai trebuie ceva, iar Gemenii au: ambivalența. Căci nu putem discuta despre mediu fără „locatari“, Între el și viețuitoare existând o relație biunivocă, de reciprocitate, mai mult, o dihotomie. Ambivalență care-mi aduce aminte de vechiul Ianus, cel care privește În viitor - spuneți-i dvenirea Lumii -, dar cu o față Întoarsă spre trecut - spuneți-i rădăcină sau temelie. Poate e nevoie și de o floare - ale sale, dintru ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]