635 matches
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd adormeai în terfe și sudori
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care aveau să vină, am degustat dilatat, trăgând de ele ca de-un elastic, lunile de concediu de maternitate petrecute în același minuscul apartament (altminteri detestat, al mamei, dar și al propriei mele copilării și adolescențe). Liniștea semăna cu o bulă de cristal. Am regăsit-o apoi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu nările dilatate: Mai încet! se rugă. Sunt cu tocuri înalte. Am înțeles. Nu știu ce mi-a venit. Ia-mă de braț. S-ar putea să ne-ntâlnim cu cineva. S-ar putea. Când veneam spre casă, m-am întâlnit de două ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul se prăvăli iarăși peste ea. Tom, unde ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o pînă la urmă ca pe un jurnal dilatat, ca pe o "spovedanie" detaliată, deschisă spre infinit. Concluzia unei asemenea optici aplicate lui Gogol este că scriitorul e "bolnav" de dedublare religioasă, patimă sublimă de care au suferit și genialii săi conaționali, Dostoievski și Tolstoi. Merejkovski crede că opera
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
interesează gestul în sine, semnificația și puterea lui. Puterea lui Radu Beligan de a se întoarce acolo unde este plin de amintiri, de chipuri, de lupte întru valoare, de energie, de vibrație unică, de prieteni, de complicități, de un timp dilatat în care încap zilele de repetiții și nopțile de îndoieli, succesul unei echipe formidabile, turnee celebre, destine, nume mari. Acolo unde este tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
lor proiectate pe scoarță, homunculi de oameni și dini și pisici și șoarici - și o lume în timp, unde în locul vieților reale ar rămâne viețile ființelor așa cum sânt reconstruite de memorie, în care un gest din copilărie ar fi mai dilatat ca zece ani de maturitate, așa că organe temporale atinse de elefantiazis ar atârna în toate părțile, pe când altele abia de s-ar putea zări. Memoria țese un om, acolo-n adâncul chakrei cu trei petale, în ochiul din frunte. Oricât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roze, bărbații măslinii, toți cu aceiași ochi de azur și aceeași teroare pe chipuri. Grosimea unghiilor lor de la picioare era cam cât un stat de om, iar din fețele pierdute-n ceața bolții de aur se zăreau doar luminile ochilor dilatați. Fiecare gigant își exhiba tragic câte o infirmitate: o femeie avea sânul stâng atins de elefantiazis, atîrnîndu-i ca un sac hidos până la pubis; alta avea capul înfundat în torace și sternul ieșit în față ca al păsărilor. Bărbatul cel mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umflară în forme respingătoare. Hainele plezniseră, barba și părul zăceau împrejur ca puful unei păpădii scuturate, și larva albicioasă, palpitând ușor, zăcea acum, pasivă dar vie, în elitrele sicriului. Maria apucă și ea coaja tare de chitină translucidă, cu ochii dilatați și pielea de găină pe brațe. În centrul sălii, atât de departe de peretele circular încît statuile și coloanele abia se străvedeau prin ceața albăstruie, nu mai impozante decât o pădure aflată la orizont, se afla un mormânt de cristal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la picioare să i le roadă și să le scarmene cu labele din spate, își întinsese botul și linchise din rouă menstruală înainte ca fata să se fi putut ridica. Melanie sărise atunci ca un demon, cu nările de leoaică dilatate și ochii injectați, apucase pisicuța de cap și o sfâșiase în două, azvârlind bucățile de carne și blană în zbatere pe rafinatul covor persan cu desen de păunite. Priveliștea îi făcuse rău și plăcere Ceciliei, care simțise atunci, prima oară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ori mai îngustă ca azi) hașura imensa panoramă a orașului, reflecta culorile cerului pe pământ și trimitea pe cer fantasmele verzulii ale melanjului de case și arbori, ce-mi rămâneau pe retină după ce le fixasem ore-n șir, cu ochii dilatați, clipind cât de rar puteam. Uneori îmi aținteam privirea pe un singur fulg, imediat cum apărea în colțul de sus al geamului, și-l urmam în coborârea lui oblică și rapidă, așa-ncît în secundele acelea îi puteam vedea toate detaliile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în când șarpele scotea o limbă subțire și bifurcată, cilindrică și umedă ca un viermișor. Privind fix, femeia deschise deodată gura și încorpora capul șarpelui între buzele groase, sorbindu-l către interior. Centimetru cu centimetru, reptila pătrundea pe frîtul femeii, dilatat acum și cu venele umflate ca la cântărețele de operă. Inelul rujat al gurii dansatoarei se lărgea tot mai mult, pe măsura îngroșării corpului lunecos, iar ochii îi deveniseră sticloși și tulburi, de parcă femeia însăși s-ar fi preschimbat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-nghețate de iarnă înțepau ca acele peste Tîntava. Dar în casa bătrânească, prin ferestrele mici și zăbrelite, nu pătrundea nici o geană din aerul de cleștar al nopții. Surorile ascultaseră povestea cu palmele peste gură și cu pupilele atât de dilatate, de parcă în țuica din cănițele de lut ar fi presărat, aidoma bunicelor lor, sămânța fatidică de țigan, iar urmarea ar fi fost (prin ce mutație a chimismului acestui leac veninos?) nu pofta bestială de-mpreunare, ci nevoia de ficțiune. Oglinda
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca un ecou, silabele sfinte. Gurile lor cu buze groase, tatuate grosolan până la gingii cu semne albastre, rămaseră deschise, iar limbile roșii și voluptuoase se arătară pe toată lungimea lor, sub arcul dinților strălucitori. Ciudată și înspăimîn-tătoare vedenie: cu ochii dilatați, cu limbile scoase la maximum, fetele tremurau. Grupe întregi de mușchi, pe pulpe și brațe, dar și de-a lungul coloanei, le zvâcneau cu o viață proprie, ca la epileptici sau ca în marea criză isterică. Pe limbile musculoase li
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vinișoare, iris cafeniu și pupilă dilatată de penumbră. După o vreme globul se vitrifica la loc și ochii mei reîncepeau să vadă. Atunci îmi plimbam bila pe brațul meu gol, pnvindu-mi prin ea firele de păr și solzii epidermei, deodată dilatate ca un peisaj împădurit. O rostogoleam, înghețată, pe sub cămașă, pe toracele costeliv, o simțeam pe sfârcurile pieptului, o opream, apăsînd-o un pic, în scobitura buricului. Impregnată oarecum, deși atât de incoruptibilă, de mirosul pielii mele, o plimbam în cele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet și niște ochi dilatați, apoi trăsăturile martirului devorat de viu s-au strivit și ele, ca un iris în jurul pupilei, și a rămas numai gura, vidul negru ca zmoala în care, minuscul ca un foton, am năvălit pentru cât ține veșnicia. Mă-nșurubam în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtători de fericire, la fel de excitanți, la fel de triști. Căpitanii știuse de la-nceput că sânt intens albaștri, cu atât mai dens albaștri cu cât trăsăturile sculpturale ale feței erau de marmoră străvezie. Erau ochi cu iriși din fibre de lapislazuli, ochi ușor dilatați, cu pupila mărită ca de beladonă. În colțurile interioara câte un mic clitoris se ivea cărnos, roz-frezie, din cuibul pleoa pelor fără gene. Cu nepăsarea-ncordată a mantidelor tînara femeie-l pândea, îl ațintea cu privirile, luminîndu-l albastru, și l-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față, cu o gravitate de basileu, cu o cruzime de axolot. Crescuse, era colosal ca un Buddha săpat în stâncă și emana vizibil, din porii pielii lui translucide, flacără neagră, ce se zbătea furios în odaie. Și odaia era acum dilatată ca o enormă emisferă cu plafonul pictat, pe dalele căreia tânărul era un punct aproape invizibil în fața marelui demon, care creștea tot mai mult, cu ochii-nghețați ațintiți mai departe în ochii lui Maarten, până ce creștetul îi atinse plafonul. Crescu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
virtuale, că ea stă nemișcată în timp ce un program grafic calculează glisarea pereților, unghiurile și deformările perspectivelor, schimbările în textura zidurilor, cu ajutorul unei raze de incidență pornind din fruntea ei imobilă. Simți că altcineva privește prin ochii ei, cu alți ochi dilatați, oroarea fără margini a camerei în care tocmai pătrundeau. Oroare care la-nceput părea o minune. Un singur perete, cel opus intrării, absorbea toată culoarea din cameră. Ceilalți trei erau văruiți în alb ca și când nici n-ar fi existat. În fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ființe prelungi, al cărei torace e adolescența, pântecul - maturitatea, și care diminuează într-o coadă tot mai îngustă, în fiecare clipă a vieții noastre sîntem secțiuni prin această ființă. Partea ei deja trecută de pelicula lumii ne populează memoria, hernie dilatată a minții, iar cea care urmează să lunece, fața noastră ascunsă, imprevizibilă, e o proiecție oarbă, o iluzie optică, așa cum mintea completează obiectele incomplet desenate. Aici, pe pelicula noastră, sîntem mereu în mișcare și transformare, glisăm dinspre naștere către moarte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eternele, strălucitoarele cruci care ard în soare pe vârfuri, s-a dezvoltat în întregime din străvechiul bulb olfactiv. Căci funcția sa a rămas aceeași, deși mirosul pe care-l vânează e atât de schimbat. Ne îndreptam cândva, chemotactic, cu nările dilatate, către sursele noastre de hrană și simțeam în cerul gurii amarele emanații ale subțiorilor femeii noastre. Adulmecam duhoarea de fecale, urină și carne stricată a unor inflorescențe perverse. Un minuscul turbion de mireasmă ne aducea în memorie spații vechi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cam o oră. M-am gândit că n-o să rezist, dar durerea a devenit din ce în ce mai surdă; am simțit că o să trec și peste asta. Picăturile pentru ochi pe care mi le dăduseră au avut efect contrar și acum aveam pupilele dilatate prea mult. A doua zi, când m-am trezit, lumina mă orbea... Așa că au pus hârtie în jurul patului meu ca să nu pătrundă lumina. Datorită acestui lucru, pupilele și-au revenit la normal. Mi-au zis să mai stau o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că cel mai greu lucru era să ne dăm seama care pacienți aveau nevoie de spitalizare și care nu. Neavând experiență în cazurile astea, nu știam exact cum trebuie procedat. Conform datelor, nu era nevoie să internăm pacienții cu pupilele dilatate, care puteau încă să vorbească și să meargă. Bine. Oamenii cu nivelul colinesterazei normal nu necesitau internare imediată. Asta era de ajutor. Dacă am fi fost nevoiți să internăm toate victimele, ne-am fi aflat într-adevăr în impas, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]