788 matches
-
cărui domnie autoritară suscitase numeroase nemulțumiri, revolte nobiliare se produc în toată țara. În sfîrșit, rapida succesiune la tron între 1314 și 1328 a celor trei fii ai lui Filip cel Frumos, morți fără moștenitori direcți, va declanșa prima criză dinastică de după venirea la tron a lui Hugo Capet în 987. DOCUMENT Justiția lui Ludovic cel Sfînt La întoarcerea din cruciadă, în 1254, Ludovic cel Sfînt este primit de un călugăr care îi recomandă să practice justiția: "Așa că regele care se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe tema coroanei Franței se înscrie deci într-un context de foarte veche ostilitate. Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale, dinastice sau economice, este vorba de un conflict fundamental între cele două mari monarhii feudale, pentru supremația în Europa: noi îl numim războiul de O sută de Ani. Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund Războiul de O
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Ledru-Rollin. Opoziția legitimistă care se plasează pe terenul parlamentar este condusă de Berryer, remarcabil avocat și orator. O parte a legitimiștilor adaugă revendicării, tradiționale, a descentralizării, pe cea democratică, a sufragiului universal. În tabăra orleanistă, dar în opoziție, stînga dinastică cere o scădere a censului și o politică externă activă. Șefii partidului rezistenței, ducele de Broglie, Thiers, Guizot, uniți după moartea lui Casimir Périer, se divizează mai tîrziu. Lui Ludovic-Filip nu-i rămîne decît să-și impună mai bine voința
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
partide s-au transformat în structuri birocratico-clientelare, în timp ce, gradual, ideologia a trecut pe un plan secund sau terț, și cum, în cel puțin un caz (România), regimul a fost considerabil "personalizat" (de aceea, unii cercetători au adoptat termenul de "comunism dinastic"). Cu al treilea și ultimul model dezbătut ne întoarcem la perioada interbelică. Acesta se aplică într-un singur caz. Motive "obiective" ne sugerează luarea în considerare a regimului fascist de mobilizare. Cazul în discuție este Italia, între 1922 și 1943
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în această privință
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
fel de meschinării, atunci ei erau numaidecît hăituiți, batjocoriți, anatemizați. Cîți dintre ei n-au zis, deschis sau în gînd, vorbele poetului Philoxene în fața tiranului Dionisie: "Duceți-mă înapoi la cariere", numai că protestul multora a eșuat lamentabil. Fascismul, socialismul dinastic (de tip românesc) și stalinismul au fost, se știe, regimuri antiintelectualiste. Sigur, cu nuanțele inevitabile: dacă primul i-a ucis brutal, cu ură bestială pe intelectuali, celelalte i-au transformat, pe mulți, fie în complici pasivi, fie în susținători fervenți
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Germania, unde se prăbușește puterea imperială, cade pradă ambițiilor prinților care se luptă între ei pentru a pune mîna pe rămășițele puterii regale. Italia este devastată de războaiele municipale care pun față în față orașele și pe seniorii acestora. Certuri dinastice sfișie Scandinavia și peninsula ibe rică. La est, cavalerii teutoni 9 se bat cu slavii, în nord-est englezii luptă contra scoțienilor; în sud, Castilia luptă cu maurii instalați în Spania; în sfîrșit, în sud-est ungurii încearcă să oprească pătrunderea turcilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de ani, restabilirea ordinii monarhice mai întîi în Franța și ceva mai tîrziu în Anglia, reunificarea monarhiei spaniole, acel "modus vivendi" stabilit în Italia și în Sfîntul Imperiu la sfîrșitul unei lungi perioade de lupte municipale în primul caz și dinastice în cel de-al doilea se produc pe o relativă stabilitate politică. Dacă războaiele nu au dispărut ─ mai este mult pînă atunci caracterul anarhic pe care îl aveau a dispărut încetul cu încetul și odată cu acesta nesiguranța pe care o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o încercare de supremație în Europa. Ludovic al XlV-lea va fi astfel implicat în mai multe războaie împotriva vecinilor săi. Europenii se coalizează împotriva lui pentru a se opune poftei sale nemăsurate de cuceriri, iar factorii politici, religioși, economici, dinastici se îmbină în mod inextricabil pentru a izola Franța. Cînd regele Franței se hotărăște să tccepte testamentul regelui Spaniei, care lasă moștenire regatul său ducelui de Anjou, nepotul său, începe împotriva statelor europene lungul război de succesiune a Spaniei (l702-1713
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ale orașelor. Modelul monarhiei absolute pe care Ludovic al XIV-lea intenționează să-1 impună are totuși limite. Mai întîi în domeniul dreptului, pentru că regele este obligat să respecte "legile fundamentale ale regatului": caracterul inalienabil al teritoriului național, regulile de succesiune dinastică (primogenitura masculină), caracterul catolic al religiei, viața și bunurile supușilor săi. Și alte realități devin obstacole în exercitarea autorității regale: diversitatea limbilor și dialectelor, varietatea unităților de greutate și măsură, multitudinea cutumelor juridice și a practicilor fiscale sau juxtapunerea ofițerilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lui Ludovic al XIV-lea, fiecare suveran își supraveghează rudele al căror eventual deces ar putea să le aducă un profit teritorial. Tratatele cel mai sfinte, aranjamentele cele mai solemne nu mai au nici o valoare din momentul în care interesul dinastic este în joc. Diplomații, a căror epocă de aur este secolul al XVIII-lea, nu sînt, în fiecare țară, decît șefii unor agenții de spionaj care interceptează scrisori, distribuie subvenții, încercînd să profite de slăbiciunea suveranului pe lîngă care sînt
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
un război care riscă să se transforme în înfrîngere datorită intervenției englezilor în Peninsula iberică. Apoi deoarece campania din Rusia (1812) dă o lovitură mortală Imperiului. Între Napoleon și Alexandru I motivele de tensiune se înmulțesc. Unele sînt de ordin dinastic, țarul fiind nemulțumit de căsătoria împăratului cu o austriacă și de apropierea realizată prin aceasta între Paris și Viena. Altele țin de ambițiile țarului, care dorește să instaureze dominația rusă în Europa orientală și care se simte iritat să-i
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în realitate de origine albaneză. Incorporarea albanezilor care sunt în majoritate ortodocși și mahomedani în statul grec era, în consecință, cea mai bună soluție, cu condiția să li se cedeze sârbilor și muntenegrenilor zona Scutari și Albania septentrională. Din motive dinastice, Majestatea Sa* împărtășea, la rîndul său, acest punct de vedere. Când i-am scris pentru a-l îndemna să rămână, cancelarul** mi-a reproșat cu asprime vina de a fi fost "un adversar al Austriei"; el mi-a interzis apoi
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ne lipsească de simpatia tinerelor state balcanice, viguroase și în plin avânt, care erau cât se poate de dispuse să se întoarcă cu fața spre noi și să ne deschidă piețele lor de desfacere. Contrastul între statul național și puterea dinastică, între ideea democratică și ideea monarhică trebuia să fie soluționat, și, ca de obicei, nu ne aflam de partea cea bună. Regele Carol 29 i-a declarat unuia dintre reprezentanții noștri diplomatici că el încheiase alianța cu noi30 cu condiția
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
de aceea, ameliorarea condițiilor de viață și bunăstarea trebuie să fie scopuri permanente, astfel încît întotdeauna viitorul să fie mai bun decît trecutul. Acesta este mobilul care i-a determinat pe grecii atenieni să conceapă democrația, pentru a înlătura conducerea dinastică, și etalonul valorii materiale, reprezentat de monedă. Prin cultul omului activ și întreprinzător, orientat spre creație, grecii antici s-au distanțat de modelul practicat în Extremul Orient, susținător al fericirii prin non-acțiune și prin renunțarea la orice dorințe. Romanii de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stat mereu sub semnul viciului de procedură; au mai afirmat că Mihai nu fusese primul născut al lui Carol și, în fine, că o eventuală revenire în fruntea statului a dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, prin Mihai I, ar însemna extincția liniei dinastice, suveranul neavând niciun urmaș în linie masculină. Deși ar fi avut posibilitatea să o facă, puterea post-revoluționară nu a considerat necesar (și nu a riscat) un referendum pentru stabilirea formei de gvernământ, tema fiind trecută de multe ori în derizoriu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
trebuia să se concentreze într-un singur centru pentru a fi exercitată corespunzător; această idee a reprezentat un rezultat al circumstanțelor nașterii sale, care a implicat aducerea unor teritorii foarte largi sub conducerea unui singur centru, prin cucerire sau fuziune dinastică. Încă de la început, statul național fie a reflectat, fie a adoptat principii ierarhice de formare, organizare, guvernare și justificare 3. Dacă este clar faptul că statul național s-a născut (sau a fost inventat) în Europa 4, trebuie menționat faptul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
așa habotnic cum era, s-a distins ca un om absolut cinstit. Niciodată nu s-a amestecat în multiplele afaceri ale epocii și nici nu s-a îmbogățit din politică. Dimitrie Sturdza, Vulpescul de altădată, a introdus în România cultul dinastic, un cult care, de altfel, n-a prins. Dimitrie Sturdza a introdus obiceiul de a săruta mâna regelui Carol, la recepțiunile de la Palat. Sturdza a trecut de la acest cult la misticismul religios. Către sfârșitul carierei sale, în toate discursurile politice
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
țară, ci a rămas în străinătate, în tovărășia Elenei Lupescu. Numele acesta, cunoscut pînă atunci numai într-un cerc restrîns de inițiați, a fost astfel destinat unei largi circulații pe linia deschisă a șoaptei publice. La 4 ianuarie 1926, criza dinastică era soluționată, dar numai pe hîrtie. Regența n-a fost alcătuită pe demnități de Stat, cum sugerase Constantin Stere, consultat de Ion I.C. Brătianu, ci pe persoane. Aceasta deschidea putința revenirii principelui Carol la tron. Într-adevăr, la moartea lui
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cei trei regenți formula Jurământului în fața fragedului băiețel care va purta coroana de oțel a lui Carol I, pe fețele tuturor se citea aceeași chinuitoare întrebare: care era să fie viitorul neamului în noua fază ce se deschidea după zbuciumările dinastice care zdruncinaseră din temelii așezământul țării”. III. REGELE MIHAI I (20 iulie 1927- 8 iunie 1930) 20 iulie 1927. Prințul moștenitor Mihai a devenit rege la vârsta de 5 ani și 8 luni, ca succesor al Regelui Ferdinand. Până la el
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
divorțeze, cum o sfătuiesc liberalii - și ea crede că trebuie să întrebe pe șefii de partid - răspund că ar pierde astfel prestigiul ei, că s-ar arăta și ea lipită de liberali și s-ar aduce iarăși înainte toată chestia dinastică”. 1 ianuarie 1928. „Principesa Elena declară că, deși Vintilă Brătianu personal a fost contra divorțului, ea acceptă această soluție, dar numai peste câteva luni. Maniu a sfătuit-o numai la amânare. Lungile mele silinți rămân cu desăvârșire zadarnice”, nota N.
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sex feminin să aibă dreptul la succesiunea pe tron. Regele Carol II nu are decât un fiu. Cine știe dacă va trăi. Prințul Nicolae nu e dorit de nimeni. Trebuie să fim prevăzători să nu ne pomenim cu o criză dinastică <...> Principesa Ileana e însărcinată, va avea copii, ar fi e excelentă regină”. Regele Carol al II-lea a aflat despre răspândirea zvonului și a discutat problema cu Al. Vaida-Voievod. Dânsul îmi comunică planul mamei sale ,,a reginei Maria care a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Miclescu, apare la 13 martie 1927. Tipografia Eminescu, strada Iancu Flondor 11. Ziarul publică din prima pagină „Chemarea către cetățenii României”, având încrustat în text chipul dr. N. Lupu, chemare care este o prezentare a platformei program a Partidului Țărănesc „dinastic și fidel principiilor monarhiei constituționale”, în care „ Biserica ortodoxă este pavăză morală a sufletului românesc, dar și scutul său național.” Deosebit, ziarul publică articole: „Năzuințele noastre”, „Dr. Nicolae Lupu în Basarabia”, „O scrisoare a lui Badea Gheorghe, gospodar, „Gura satului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
19381944, tipărit de Mitropolia Bucovinei la Tipografia Mitropolit Silvestru, proprietatea Societății pentru cultură, Cernăuți, Piața Unirii nr.3. Cuprindea: Pascalia anului, întunecimi de soare și de lumină, sărbătorile mutabile, posturile anului, date despre familia regală a României, sărbători naționale și dinastice. După calendarul propriuzis urma partea literară a publicației referitoare la înfăptuiri bisericești, lăcașuri de cult (Biserica neamului din Rădăuți), despre bisericile străine din România, cinstirea eroilor neamului, despre ortodoxism în Orientul apropiat, prigoana creștinismului în veacul al XXlea, semnate de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iran și secvența contemporană în India. Acestea sunt două moduri diferite de transformare, de convertire a materialelor mitice într-unele pseudo-istorice. Diferența principală dintre Persia și India rezidă, desigur, în faptul căîn Persia întâlnim mereu tendința de a conserva succesiunea dinastică”4. Intersecția este însă mai explicită și decalajul mai evident în raportul dintre „From Myth to History” al lui Wikander și „Mythologies of Memory and Forgetting” ale lui Eliade, unde punțile de legătură se substituie acelorași paradigme teologice și istorico-religioase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]