518 matches
-
să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vă înțeleg... Noi suntem meniți slujbei celui Prea-Înalt, pentru ca în noi Geniul divin să cânte acordul maiestuos, ordinea divină (Cântec la poalele Alpilor) În inima Alpilor, noapte clară, și ceața, Izvor al poemului de bucurie, acoperă valea cea largă. Mai dionisiacă încă suie dimineața, Mai infinită este creșterea anului și a orelor sfinte... Calme strălucesc deasupra înălțimile argintate, Deja plină de roze sus strălucește zăpada, Și mai sus încă sălășluiește deasupra luminii curate Dumnezeu Preafericit încântat de jocul razelor sacre, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care este a devenirii, să se apropie cât mai mult de Eterna Ființă, înțeleasă de Nietzsche ca Dumnezeu-Devenire. Religia lui Nietzsche este "extraordinarul sentiment al Fericirii și al Înălțării". Să facem una cu imensa Bucurie primordială a existenței. În încântarea dionisiacă noi presimțim că această bucurie este indestructibilă și veșnică, nu atât ca indivizi, ci identificați cu Viul unic, în beția creatoare din care noi ne întemeiem. "De când omul este om, el a cunoscut prea puțin bucuria. Iată, frații mei, păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toate formele sale către Dumnezeu. Este Servitorul care iubește pe Dumnezeu și dușmanul dușmanului lui Dumnezeu, "Spiritul de Greutate", care este împotriva lui Dumnezeu, entitate identificată de Nietzsche cu Ahriman, care ar însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dumnezeu, entitate identificată de Nietzsche cu Ahriman, care ar însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut. Totul în el este ponderat, echilibrat, sănătos, firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își amintește: Niciodată nu-i luneca de pe buze o frază inutilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sub forma crimei; vorbim despre cerșetorii de nimic, lipsiți de arta fugii, a retra gerii în obișnuința de a fi om. Destinați să imagineze previziuni finale, iată-i în utopia lor macabră stăpâni peste toate, pe care le vor distruge dionisiac, înființând școli de cerșit, academii ale cerșetorilor, cu profesori criminali, jefuind limuzina lui Dumnezeu... Nu ne-am recunoaște rușinea față de cerșetori decât dacă am fi obligați să trăim în pielea goală. * Când lui Rafael i s-a arătat în noapte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când e sub masă, bietul om nu se mai simte sub vremi. Bietul trup omenesc a fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
despre omul liber În care nu există nici milă, nici frică, nici supunere, nici toleranță țtoleranța este o noțiune care mă urmărește de mult - am să revin la ea), n-am mai vrut să-l văd. Era ceva În el dionisiac și răscolitor ca un pericol căruia nu-i puteai rezista pentru că se juca Îngrozitor de abil cu adevărul. Dar eu Îmbătrînisem cu vreo douăzeci de ani și n-am găsit alt răspuns decît o frază banală. Și ce realizezi dacă pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea am Început să-i traduc Also sprach Zarathustra parcă-i dictam scrisori de dragoste Nietzche devenise un fel de amoraș care ne bîntuia nopțile cînd ademenindu-ne dionisiac cînd resemnîndu-ne apollinic de pe urma lui ne-am ales amîndoi cu boala poeziei cît a mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de diversele genuri de beție pe care le consideră de două feluri: beția dionisiacă și beția apolinică. Beția dionisiacă, în fiziunea filosofului, presupune stimularea și potențarea laturii afective astfel încât se produce o descărcare instantanee a tuturor mijloacelor de expresie, exhibând forța reprezentării, reproducerii, transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de diversele genuri de beție pe care le consideră de două feluri: beția dionisiacă și beția apolinică. Beția dionisiacă, în fiziunea filosofului, presupune stimularea și potențarea laturii afective astfel încât se produce o descărcare instantanee a tuturor mijloacelor de expresie, exhibând forța reprezentării, reproducerii, transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p.
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de libertate sexuală și de manifestare a dorinței, Locul Schimbării avea să devină În mod firesc, mai mult ca oricare altul, un loc al depresiei și al frustrării. Adio, trupuri Înlănțuite În poiană sub clar de lună! Adio celebrări aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele ateliere de inspirație semireligioasă. Firește, creștinismul rămânea exclus; Însă o mistică exotică suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această voință dionisiacă de a da frâu liber bestialității și răului, inițiată de acționiștii vienezi, se va regăsi de-a lungul deceniilor următoare. Potrivit lui Daniel Macmillan, răsturnarea intervenită În civilizațiile occidentale după 1945 nu era altceva decât o Întoarcere la cultul brutal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nimic și nici nu le luăm În calcul. Mie Însă Îmi e mai la Îndemână să cred că ei au acționat și au decis tot timpul și În numele acestor țeluri. Și atunci...? De asta eram atunci un susținător al mitului dionisiac, al rolului important deținut de acest mit În istorie. Dacă tot rescriem mereu istoria după logica noastră prezentă să introducem și acest mit care sfidează logica. Așa pentru a vedea ce rezultă! Adevărurile parțiale mă interesează cel mai mult. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau la o determinare dată reacționează normal, deci sunt normal? Mai clar: dacă reacția mea ar fi cea firească și aș ignora situația nefirească În care mă aflu, nu cumva comportamentul meu ar fi puțin pieziș față de logică? Să zicem „dionisiac“, am propus au atunci, dar cred că nu ați acceptat propunerea mea. L-ați lăsat pe Solemnul să-mi facă el o scurtă lecție despre mitul lui Dionis. Am vrut să mă Îmbăt atunci, dar n-am reușit. Solemnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați zis că n-am șanse să devin student la istorie cu teorii de genul ăsta. Cine știe? (Trei muncitori aproape fruntași se Întorc agale pe strada pustie a stațiunii N de la hotelul N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a fi, astfel, productiv. Am mai zis eu cu alte ocazii că istoria cea adevărată este colindul. Că el presupune un alt contact Între oameni și numele, obiectele și poveștile lor. Acceptați, vă rog, o singură dată, explicația mea „dionisiacă“ și „metaforică“: solul istoriei, compus din oameni și vise, din obiecte și cuvinte, din legende, eresuri, fantasme și speranțe, din iluzii și planuri, din povești cu sau fără sens moralizator, acest tumul uriaș În formă de geoid de rotație, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stâlpi de piatră printre care treceau îndrăgostiții către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la dionisiac, sinele poetului se manifestă ca un catalizator al unui univers alcătuit din elemente aparent disjuncte, experiență din al cărei athanor iese fortificat, selectând excepționalul, îndreptându-se spre un Arhipelag stelar, și probând valoarea acestui volum monumental al literaturii române contemporane
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur / bărbați jinduindu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin) o notă oximoronică, însă, situarea lui aici explică deliciul indus de omniprezența culorii și de consecințele acesteia, fiindcă, dacă mergem tot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în cele ale altora, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]