319,831 matches
-
mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
partea sa e întreagă, neatinsă. Și e doar a sa. Ea trăiește sub același soare. Neocrotită. Într-o crăpătură a spațiului. Că s-a închis în sine. Și că se pregătește inconștient pentru el. Concentrată asupra iluminării. Asupra dezlegării reperelor, direcției și vitezei de dezvoltare a sufletului lui. Cu creionul în mână i-a studiat pe Tesla, Einstein (de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
muzică de leonard cohen și admiram o pietricică albă oprită între ștergător și parbriz care semăna izbitor cu un vers din poetul american john berryman în crasna am întâlnit un om cu un contrabas stătea puțin aplecat pe stânga (în direcția de mers) și făcea autostopul n-am oprit am condus mai departe știam de astă vară câte ceva despre el mi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu așteaptă automobile și nici nu stă la ocazie și nici nu intră
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
câte ceva despre el mi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu așteaptă automobile și nici nu stă la ocazie și nici nu intră în mașini șofate de necunoscuți el îl așteaptă întotdeauna în crasna puțin aplecat pe stânga (în direcția de mers) pe colegul său de orchestră, flautistul jucikov” la intrare în vaslui l-am zărit tras pe dreapta de poliție pe magistrul ursachi îmbrăcat în costum alb cu papion în mâna dreaptă cu o floretă de argint strălucitoare prezenta
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
simt solzii de reptilă. Nu-i văd în ochi vinul frumuseții și înjur: „Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Chioaru La chair est triste, hélas! - et j’ai lu tous les livres (Stéphane Mallarmé) Am mereu un vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se perindau și-n aceeași cernită tăcere treceau mai departe - dar nu în aceleași direcții, ci hotărâte, se pare, deja, dinainte, pentru fiecare suflet în parte, (fără ca acest lucru să le fie comunicat prin cuvinte sau măcar prin vreun gest uman cunoscut, căci toate mesajele păreau a fi telepatic transmise sau, oricum, printr-un mod
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
nu se mai întoarce în casa din care a fost izgonit, umbra lui nu se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
cuib, greii plumbi și scunzi. Încercarea de apoi moarte n-avea-n limbă, de-astă dată plata la strigoi, mergerea-i și strâmbă. Sfâșierea de drumuri Sfâșierea de drumuri și noaptea și ziua, coperta cumu-i la tomuri, femeia virtuală, posibilă-n fiua. Direcția infinită depășește coroana chemată la rege, care duce acolo, firește, povara strânsă-n culege. Floarea crescuse tiptil Anul Nou în cavou, a urat infidelul pistil. Râse bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Eugen Bunaru Baladă târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă că e imposibil să oprească și să mă ia. Omul a încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la care am replicat strident: "De cinci ori
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
că plantele nu se mișcă nu are habar de natură. Se răsuceau încet, anticipînd unde va fi soarele atunci cînd ele își vor fi terminat rotația, petalelele se depărtau de miezul cu polen, frunzele se ridicau și se potriveau pe direcția cuvenită unei fotosinteze de gală, copacii își bățoșeau crengile. Dacă ai fi putut filma și ai fi dat pe repede înainte, ai fi văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte jos mici scântei oranj de câte ori insecta adevărului atinge conștiința un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima secundă pragul suprem al mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai putea cere omului cu mâinile pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre mesteceni plânge o chitară rece în plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul abdomenului și o dată cu asta
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
constelațiilor. în timp ce tu înghițeai prima gură de aer eu țineam pe genunchi disperarea. Și disperarea avea chipul lui ceaușescu. Era o mahalagioaică bătrână și grasă cu chipul lui ceușescu. Ai învățat pe urmă să mergi. Ai făcut câțiva pași în direcția mea arătându-mi că ai o pauză între vene și o așchie de metal în femur. Moartea ta era ascunsă acolo. Pe atunci nu vorbeam niciodată. îmi trimiteai doar desenele tale pline de fluturi și de pisici. O singură dată
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
vorbită de toate categoriile sociale, nu sînt deloc înstrăinați. Chiar dacă între războaie se coagulează la noi complexul culturii minore, tocmai în raport cu franceza, totuși, la fel ca istoria personală, istoria culturală favorizează un lin transfer de identitate, fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema identității naționale române sau franceze. (Doar o anume ascendență semită maternă devine, în preajma
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în gramatica românească - partitivul, categoria non-numărabilelor, raportul generic / individualizant, rolul emfazei - și sînt regîndite altele, mai discutate în trecut - tranzitivitatea, pasivul, raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin construcții gramaticale ilustrînd fenomene fundamentale: analitismul (în locu’ la șefă, din cauza la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
au impus cu totul între timp (actorie), iar altele au rămas simple ciudățenii (amicie, ventrilocie) -, dar mai ales formații glumeț-ironice: hingherie, lichelie, trepădușie, uitucie etc. (ardelenie, orășenie, țanțoșie îi sînt atribuite lui G. Călinescu). Or, s-ar părea că această direcție a inovației este încă activă: creații lexicale similare formate cu -ie au putut fi înregistrate și în ultimii ani; fără a marca o tendință, ele atestă caracterul încă productiv al sufixului. De fapt, creațiile în cauză se înscriu în fenomenul
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
telemeaua de Sibiu, lama unui buldozer s-a înțepenit în poziție de rugă pentru mama-lopată și tatăl-hârleț, un șofer, aplecându-se după o piuliță a rămas în poziția “legat șireturi cu acompaniament de gemete din cauza sciaticii”, lipsesc trei anvelope... Directorul Direcției “Drumuri și Zăpezi”, nervos, dă exemplu personal urcându-se la volanul unui greder și pornește vijelios. Trece prin gard ca prin ceapă, se întoarce cu utilaj cu tot să vadă ce-a făcut și, cu toată viteza, reușește să urce
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
Tudorel Urian În mod paradoxal, despre poezia din anii stalinismului integral (1948-1953) se știe astăzi totul în mare, dar mai nimic în mod concret. Se știe că epoca este cea a proletcultismului pur și dur în care direcțiile de manifestare artistică erau riguros subsumate principalelor direcții trasate de partid: lupta de clasă (cu varianta sa internațională: lupta împotriva „imperialismului american”), respectiv cultul partidului, adorația marelui conducător (Stalin) și a martirilor comuniști, reali sau inventați, după modelul slavosloviei ortodoxe
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
despre poezia din anii stalinismului integral (1948-1953) se știe astăzi totul în mare, dar mai nimic în mod concret. Se știe că epoca este cea a proletcultismului pur și dur în care direcțiile de manifestare artistică erau riguros subsumate principalelor direcții trasate de partid: lupta de clasă (cu varianta sa internațională: lupta împotriva „imperialismului american”), respectiv cultul partidului, adorația marelui conducător (Stalin) și a martirilor comuniști, reali sau inventați, după modelul slavosloviei ortodoxe. Pe de altă parte, nici măcar în timpul regimului comunist
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea, nu în tratatele vreunui mai puțin cunoscut critic de direcție, ci în operele de bază ale marxism leninismului. În plus, spune autorul, „obligatorie cu adevărat este recitirea atentă a cuvîntărilor liderilor români (și în primul rînd cele ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej) la congresele și plenarele anilor în discuție, întrucît ele
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
de coerentă expresivitate a absurdului, poate face din nou cititorul și critica literară să pună sub semnul întrebării veridicitatea “reală” a interviurilor și neimixtiunea autorului în presupusa “bandă de magnetofon”. Problema “realității” Biografiilor comune se poate dezbate aici pe două direcții esențiale, în principiu autonome, dar, în fapt, inseparabile: în materie de “voce” publică și “ecou” textual. Din nefericire, alăturarea lor tinde, încă o dată, să descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în acea perioadă aparținea Imperiului Austro Ungar... Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcția unde își imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după terminarea festivalului, împreună cu Vinnie (prieten al scriitorului, menționat deseori în proza lui Gifford al cărui filon memorialistic stă la baza ficțiunii care i-a adus faima), ne-am suit în
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
secolului său, în numele unui statu-quo care să îngăduie perpetuarea în Principate a mentalităților și cutumelor orientale. Dimpotrivă, în concepția lui Maiorescu, civilizația pune la noi capăt barbariei o dată cu (în expresia lui Călinescu) “descoperirea Occidentului”. „Pe noi, românii, scrie el în Direcția nouă, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei și ne-a pus în fața Europei. O dată cu gurile Dunării ni s-au deschis porțile Carpaților și prin ele au intrat formele civilizației din Franța și din Germania și au năvălit
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]