1,072 matches
-
amestec de oase, de sînge, de mușchi, de măruntaieă... CÎnd viața era acea lumină a ochilor, ce nu mai poate fi citită În rămășițele de acum.” (A. de S-Exupéry). Așa cum din atitudinea de moment a cuiva este foarte greu să discerni motivația reală care a determinat-o, sau dintr-o argumentație voit echivocă să desprinzi semnificația adevărată, la fel se Întîmplă și cu existența omului: esența acestei existențe nu este materială, ci spirituală, și anume ceea ce vrea omul să devină, ceea ce
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin diferite organizații aflate sub egida sa, precum ILO, UNICEF și PNUD, care s-a concretizat prin expertiză în construcția noului cadru legal privind, de exemplu, legislația muncii sau drepturile copilului. În relația României cu Comunitățile Europene/UE se pot discerne trei faze distincte: stat asociat al Comunităților Europene (1993-1999), stat aflat în faza de preaderare și negociere a aderării (1999-2006) și stat membru cu drepturi depline, începând cu 1 ianuarie 2007. Comisia Europeană a avut un rol deosebit în orientarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la trei niveluri distincte conceptual și analitic: reconfigurarea unor granițe statale; elaborarea noii ordini constituționale și a regulilor noilor regimuri politice; îndeplinirea sarcinilor politice curente legate de prioritățile momentului (Offe, 1991; 1996). Acest gen de studii încearcă, de asemenea, să discearnă, într-o anumită măsură, legăturile cauzale între designul instituțiilor și o anumită distribuție a puterii între actori, ca și condițiile pentru succesul sau reușita democratizării și a reformei economie (Elster, 1996; Hellman, 1996). Ca și în concepția studiilor despre democrație
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
e așa de ușor să fie încărcate în măsura și la valoarea pe care le reclamă. Dar asta nu e vina lor, ci a celor care le folosesc fără acoperire și fără substanță. Dar spiritele paupere și prudente, neștiind să discearnă, văd grandilocvență sforăitoare și acolo unde e vibrația vastă și sonoră a unui mare sentiment. (De aceea, nu puțini sunt cei care nu apreciază proza generalului de Gaulle.) Nici Montaigne și nici Descartes, cei doi mari doctori ai îndoielii metodice
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
toate efectele conexe și probabile ale unei acțiuni, toate variantele previzibile și eventual imprevizibile ale acestor efecte și a decide în consecință; el face posibilă decizia rapidă și fermă, după o sumară, dar suficientă deliberare. El e însușirea de a discerne ce e esențial și determinant într-o acțiune, ce e esențial și definitoriu într-o situație sau profund caracteristic la o persoană; e, de asemenea, însușirea de a-și reprezenta mutațiile pe care acestea le implică virtual. Deci simțul practic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al XVIII-lea în Franța), dar de apărut tot apare la un moment dat. Dar scăderea prozei e un semn de atrofie generală a conștiinței, de diluare a culturii. 3. Nu știu care sunt aceste direcții și ele nu se vor putea discerne decât cu un recul pe care încă nu îl avem. În planul acesta direcțiile nu sunt totdeauna determinate de intenții, mai mult sau mai puțin manifeste. 4. Deși stăm mai bine cu poezia decât cu proza, nu cred că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trecut. A citi cărți de istorie numai pentru a fi savant sau pentru a ne reprezenta într-un chip bovaric mari fapte din trecut poate fi interesant, dar numai până la un punct. Dar a o citi, cu însușirea de a discerne în ea fenomenul-în-act, înseamnă a avea cu adevărat conștiință istorică, aceea fără de care nu e posibilă nici conștiința politică și deci nici conștiința-pur-și-simplu. Sunt mulți dispuși sa verse lacrimi pentru un om pe care l-au văzui chinuindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exclude chietudinea și fatalismul, chiar dacă afirmă caracterul legic al devenirii istorice. Într-un sens, ideea că libertatea e necesitatea înțeleasă poate fi considerată un „amor fati”, dar este acel caz de „fatum” pe care ți-l faci, adică trebuie să discerni dintre virtualități pe cea mai pozitivă, pe cea mai fecundă, pe cea mai conformă rațiunii. — Sunteți un marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
permite atingerea eficacității. După autoare (p. 39), managerul intuitiv reprezintă „motorul tranziției”. „El știe să citească problemele, să le dramatizeze, să le aplaneze, știe să se transpună în trăirile emoționale ale altora pentru a-i înțelege în profunzime, știe să discearnă momentele în care trebuie să se arate tolerant și permisiv sau, dimpotrivă, să intervină cu autoritate. El alternează ascultarea, toleranța și autoritatea fără compromis. El conjugă participarea, consensul și deciziile autoritare asupra problemelor importante.” Autoarea propune deci o deplasare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Școala pentru profesori” (Gabriel Ivan), „Discriminarea femininului și femeilor În educație” (Mihaela Miroiu). Nu este un simplu exercițiu de critică, ci o demonstrație insistent probată cu date din rapoartele naționale și internaționale. Numai că autorii ar fi trebuit, poate, să discearnă mai detaliat Între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se cristalizează în forme supraindividuale. În poezia populară - afirmă cercetătorul - nu pot fi identificate individualitățile care au creat-o. Ea se circumscrie limbajului colectiv și se întrupează în forme tipice. De aceea, cunoașterea acestor forme este absolut necesară pentru a discerne autenticul de contrafacere, textele genuine de contaminările lăutărești sau de intruziunile orășenești. În aceeași linie cu Lucian Blaga, Dan Botta, Liviu Rusu, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă, Mircea Vulcănescu, în studiul Energie și vitalitate românească (1941) I. încearcă să surprindă și
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
spre a teoretiza și argumenta „direcția corectă” pe care literatura trebuia să o urmeze cu strictețe pentru a fi acceptată de sistem (Probleme și opere contemporane, 1954, Eroi și conflicte în dramaturgia noastră actuală, 1955, Romantismul eroului revoluționar, 1956), se discern, dincolo de radicalitatea limbajului, posibilitatea autorului de a utiliza teorii și concepte, precum și consecvența, poate sinceră, a perspectivei asumate. Purtând marca spiritului dominant al deceniilor cărora le aparțin, cărțile din această serie încearcă să instituie norme de creație. Temele examinate (rolul
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
lume4. Acolo se plasează și Tia Șerbănescu: Hotărât lucru, n-avem nici o scăpare, sfârșitul lumii ne găsește cum nu se poate mai pregătiți, mai apți pentru el. Nu suntem decât niște larve leneșe; am renunțat să gândim, am renunțat să discernem 5. Chiar și cei care prevăd căderea regimului o asociază cu un scenariu (nelipsit de o dimensiune metafizică) al morții expiatoare. Astfel concepe momentul I.D. Sârbu În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal atunci când disociază Între rezistența activă („răscoalele, grevele, demonstrațiile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Andrada Fătu-Tutoveanu: Vă spuneam că prima reacție este aceea de repulsie, de informație incomodă: reacția sensibilă, Într-adevăr, de a o respinge. După care vine momentul de preluare a acestor obsesii la modul rațional de care vorbeați, de a le discerne, de a le analiza. Într-adevăr, de ce mi se dau? Mi se par incomode, le resping și totuși mi se dau dintr-un anumit motiv. Și oare ce pot să primesc eu din asta dacă tot mi se dau, dacă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
răbdării, 1980). Deși acțiunea propriu-zisă, conflictul care organizează fluxul epic, nu există la D. decât ca reflex în conștiință - de unde o anume libertate în organizarea faptelor și un subiectivism (care devine mai important pentru narațiune decât realismul ei), se pot discerne câteva motive obsesive: relația tensionată părinți-copii, mutilarea psihică săvârșită de un părinte detestat, relația ambiguă cu un personaj masculin-manipulator de conștiință - stăpânul, amiralul, bărbatul-victimă a împrejurărilor, a celorlalți, refugiat în non-acțiune sau absent pentru că e închis; o pereche feminină alcătuită
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cu Dumnezeu prin rugăciune) și înțelepciune (capacitatea de a vorbi despre lucrurile sfinte, izvorâtă din meditația asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu, la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne între duhuri și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrânare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de renunțare la atracțiile lumii acesteia (55-57) și de a învinge akedía, adică plictiseala și dezgustul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numărul de profesori disponibili, cursanții se pot divide în grupuri de diferite mărimi, acordându-se atenție nevoilor acestora din diferite situații (...), lucrul pe interesele copiilor poate genera o mulțime de activități practice” (Kelly, 1974, pp. 30-44). În acest mod, putem discerne, cu rang de concluzii de lucru, următoarele fenomene specifice predării în echipă: - definirea responsabilităților fiecărui cadru didactic participant; astfel, cei doi trebuie să se înscrie pe un sistem de joc de roluri (role-playing) care să fie articulat în mod sistemic
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai puțin original. Familiare le erau cititorilor atât tabloul mediului provincial, cel al târgului moldav, cu apele sale stagnante, cât și personajele principale - judecătorul Sandu Arbore, tip pasiv, incapabil de rezistență la acțiunea nefastă din afară, ale cărei efecte le discerne însă lucid, cu detașare, și bovarica Tina, fascinată de „lumea bună” care își petrece timpul pe transatlantice, în marile restaurante ori cazinouri, „lume” descoperită ei de romanele senzaționale ale lui Adam Adam. Reține atenția înregistrarea plină de finețe, din perspectiva
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
izvorîtă din rugăciune) și înțelepciune (capacitatea de a vorbi despre lucrurile sfinte, izvorîtă din meditația asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu (12-23), la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne duhurile și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrînare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de a renunța la atracțiile lumii (55-57) și de a învinge akedía, plictiseala și dezgustul față de experiența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparțin acestei lumi; prin lucrarea crismei, ei aparțin lui Dumnezeu. Există o opoziție fundamentală între Cristos‑Dumnezeu și lume, opoziție pe care o vom regăsi în Comentariul la Daniel al lui Hipolit. Credincioșii trebuie să‑și mențină atenția trează, să discearnă gândurile care vin de la Dumnezeu, de cele care vin de la Anticrist. Ei au la dispoziție un indiciu dogmatic infailibil, un indiciu cristologic (4,1‑3). 1Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci puneți la încercare dacă sunt de la Dumnezeu (ƒ6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antagoniste - cel al adevărului și cel al răutății -, dar și despre un al treilea, un „duh de mijloc”, care se manifestă în om prin facultatea de discernământ vorbește și Testamentul lui Iuda (20). Lucrarea acestui duh intermediar este de a discerne între bine și rău și de a opta ulterior, în mod liber, pentru unul dintre cei doi poli. Cel care va alege binele se va supune astfel duhului adevărului; cel care va alege răul, duhului răutății. Faptele tuturor stau scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă „asemenea mielului”. Așa cum am arătat, aceasta joacă rolul unui „ministru cu propaganda” al monstrului marin. Menirea sa este de a‑i sili pe toți locuitorii pământului să se închine stăpânului său vindecat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Théodoret de Cyr, pp. 661. . Severian de Gabala, probabil. . Theodoret va adopta, într‑o primă fază, soluția propusă de Theodor de Mopsuestia. . În realitate, acest titlu nu acoperă decât conținutul primelor patru cărți ale tratatului. Titlul exact este: Cum să discernem între minciună și adevăr. . Grație lui V. Nemoianu de la Catholic University, Washington, căruia țin să‑i mulțumesc din toată inima, am putut consulta teza lui G.M. Cope, An Analysis of the Heresiological Method of Theodoret of Cyrus in the Haereticarum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de anomalie, de deviere și de malignitate este determinat de raportarea acestuia la normele morale pe care le violează, fie premeditat, cu intenție, fie automat și involuntar, necenzurat. Din aceste considerente, pervertirea este raportată la un Supra-Eu incapabil de a discerne Binele de Rău, permisiv Întotdeauna Răului. Un Supra-Eu slab sau chiar Înclinat către Rău, malefic. În cazul acesta, pervertirea va avea un caracter de conștiință a Răului, o conștiință negativă și imorală. Pervertirea este schimbarea firii prin răsturnarea Supra-Eului, cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]