483 matches
-
de la furt, fals și înșelăciune, până la comportamente agresive, tentative de crimă și crimă. Actele comise de epileptic în timpul episoadelor sunt caracterizate printr-un grad crescut de cruzime, însă patologia acestor acte constă în absența unor motive plauzibile și pertinente, precum și discordanța semnificativă între conduita bolnavului în mod obișnuit și cea din timpul crizelor. Acest lucru este dovedit și de atitudinea bolnavului față de fapta comisă, nu caută să ascundă actul deviant sau să evite contactul cu organele competente de drept. * Encefalita în
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată ideilor sociale față de arta propriu-zisă, amestecul utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului”, relevând discordanța dintre principiile programatice și literatura revistei, de nivel artistic scăzut, prin epigonism eminescian și naturalism, și sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
în întregul ei. Totuși, în acest caz teoria nu se verifică: chiar făcută din falsuri, imaginea rămâne. în plus, chiar și pentru această verificare prin negare timpul pare trecut. Metoda ca metodă se cere, cu toate acestea, urmată. Concordanțele și discordanțele sunt cele care interesează primele, pentru că întăresc o afirmație, celelalte pentru că o slăbesc și chiar anulează. în toată această corespondență a Hanrietei cu tăcutul și ascunsul ei destinatar scrisoarea din urmă rămâne cea mai importantă. Este expediată de la Lacu-Sărac, la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
relații reciproce. Caracteristica fundamentală a sistemului astfel structurat este aceea că proprietățile lui Înseamnă mai mult, sau altceva, decât suma proprietăților elementelor ce-l compun. Sesizând nota de static și de oarecare invarianță generată de concepția structural sistemică, În evidentă discordanță cu propria viziune dinamică asupra lucrurilor, Tatiana Slama Cazacu scoate În evidență două caracteristici ale acestei abordări, foarte importante prin consecințele lor: 1) rețeaua de relații nu este fixă, statică, ci Într-o continuă dinamică, elementele având posibilitatea de a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aferent transformării acestora în mesaj (de exemplu, un locutor care vrea să vorbească avizat despre mecanică, dar nu are foarte multe informații/cunoștințe în domeniu și nu stăpânește limbajul de specialitate); formularea deficitară a mesajului (lipsit de claritate, concizie etc.); discordanțe între comportamentul verbal și cel nonverbal (își exprimă, verbal, disponibilitatea de a discuta mai detaliat despre..., dar se joacă nerăbdător cu pixul, dă din picior etc.); dificultăți de exprimare; dificultăți în comunicarea scrisă (ilizibilitate, greșeli de ortografie, punctuație etc.); ticuri
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
p. 49) etc. În cadrul clasei micromișcărilor, se realizează diferența între microfixare (concentrare; omul exprimă o atitudine fără să se miște), microatingere (stare de bine, alimentată de dorință sau de întoarcerea spre sine) și micromâncărime (dorința de a-și ascunde gândurile; discordanța dintre ceea ce se spune și ceea ce nu se spune) Turchet, 2005, p. 47. 22 Aceasta poate deveni, de altfel, și un instrument de manipulare a interlocutorului (Pease & Garner, 2007, p. 19) manipulare în sens pozitiv sau în sens negativ; pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
schițe, poezii, Isac Veinfeld, Ion Man olache Holda și alți elevi creau figuri interesante ale Bârladului de odinioară, ca acel a lui Voinescu, socrul lui Emil Gârleanu” (Din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971 de Traian N icola). Apare o discordanță de identitate și timp între revistele de la 1896‐1897 și cea din 1891, care, din lipsă de material documentar original urmează a fi clarificată în viitor, cu ajutorul cititorilor, poate ale Arhivelor Națio nale ale României - Direcția județeană Iași, care la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
imbecilitate. Aceste structuri lingvistice și discursul psihiatric, formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea fenomenelor psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și expresia bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific schizofreniei, este reprezentat prin expresii bizare, neoformații verbale etc. Schizofazia, menționată prima dată de Kraepelin, desemnează „confuzia verbală” și ea reprezintă o varietate a formei descrisă de Bleuler. Este un limbaj de tip pseudoincoerent, pe care Chaslin îl numește „discordanță verbală”. Glosolalia izolată prima dată de Flaumoy, este un limbaj automatic incomprehensibil creat de bolnav. El este o formă nouă de limbaj, intenționat, aparent structurat după modelul unei „limbi naturale”, dar reprezintă o „limbă patologică”. Tulburările de limbaj de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul: idei delirante de negație, idei ipohondrice, stări obsesionale, atacuri de panică, angoasă, depresii melancoliforme cu tulburări de personalitate etc. 15. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este acea tulburare de gândire, caracterizată prin dezacordul ideilor, judecăților și sentimentelor unui individ, independent de voința acestuia, în raport cu realitatea logică (H. Ey). Starea delirantă se caracterizează prin următoarele aspecte: dezacordul cu realitatea obiectivă logică; dezorganizarea vieții psihice prin incoerență, discordanță și autism. Rezultă de aici două atitudini privind modul de interpretare al delirului și anume: a) Delirul este un fenomen psihopatologic elementar, reductibil la o idee, o eroare, un sentiment, o intuiție, considerat ca un fenomen primar ireductibil la o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a schizofreniei. b) Schizomania este forma minoră de schizofrenie, cu o evoluție clinică în bufee episodice și care se prezintă sub forma unor reacții de inadaptare la o situație dată de viață (H. Claude). c) Schizonoia reprezintă tendința generală la discordanță între atitudinea pe care un individ caută, în mod conștient, să o adopte în viață și activitatea sa psihică inconștientă care îi este opusă (Pichon). d) Schizopatia reprezintă totalitatea tendințelor constituționale ale unui subiect suscitând reacții de acest tip destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lume și de realitatea acesteia. Un model de viață izolată, întoarsă către sine însăși. Acest model de viață patologică este specific schizofreniei. Modelul psiho-biografic narcisic al schizofrenicului se caracterizează prin următoarele aspecte: închiderea în sine autistă cu refuzul comunicării, inafectivitate, discordanță și bizarerii, alterarea imaginii de sine cu alienarea personalității, trăire delirant-halucinatorie. Existența acestor bolnavi este izolată, strict circumscrisă la propria lor persoană. Accesul la interioritatea lor este practic imposibil; izolați și bizari ei sunt discordanți în raport cu realitatea logică. 3) Angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor interpersonale ale individului. Dezorientare: tulburare constând în imposibilitatea de orientare autoși allo-psihică a bolnavului. Dipsomanie: tendința irezistibilă de a bea cantități crescute de băuturi alcoolice, cu caracter periodic. Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenelor psihopatologice de către bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de aspectul fizic al unei persoane. Este o tulburare de schemă corporală sau a imaginii de sine. Disociația: sau „ataxia intrapsihică” este echivalentul discordanței, desemnând ruptura psihopatologică a unității vieții psihice, a sistemului personalității. Dispoziție: virtualitatea unei persoane de a fi vulnerabilă față de anumite afecțiuni psihice. O stare de fragilitate cu caracter constituțional. Dromomania: nevoia imperioasă de a călători, de a se deplasa dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții conduce personajele sartriene care se autoiluzionează că ar fi libere să și inventeze viața cum vor, angajându-se în acțiuni obsedate de fascinația actului, de dorința de a înfăptui ceva care să poarte pecetea subiectivității lor, spre o totală discordanță între intenții și realizare. Personajele din romanele lui J.P.Sartre sunt sistematic frustrate de consecințele actelor lor. Si atunci își vor converti orgoliul egoist al unei libertăți fără fundament într o jalnică lamentație : „ s-ar spune că cineva îmi fură
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cât mai eficiente, doctorul Bach a folosit homeopatia ca instrument de bază al cercetărilor sale. Încurajat de succesul de care s-au bucurat primele sale cercetări, a dezvoltat în continuare teoria că bolile apar în special ca urmare a unei discordanțe sufletești, acesta fiind motivul pentru care se recomandă un tratament al potențialului sufletesc, în care să fie folosite mijloace naturale. Ideea de bază de la care a pornit o constituia studiul omului ca un ansamblu de relații între trup și suflet
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
emisferul dominant iar cealaltă rămâne sub pragul perceptiv. În dominanta diferită (amestecată) pentru ochi și pentru mână, apare disocierea și conflictul între ceea ce realizează mâna și ceea ce vede ochiul (după teoria lui S. T. Orton, 1937). S-a constatat că discordanța oculo-manuală (dreptaci la mână stângaci la ochi), dominanta încrucișată, este mai frecventă la dislexici și are o semnificație deosebită. Dificultățile de adaptare (20% dislexici sunt copii nevrotici), ca urmare a tulburărilor comportamentale, a complexului de inferioritate, a modificărilor personalității, deci
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate" [DEX, 1975:11]. Rezultă de aici că minciuna înseamnă deopotrivă discordanță între cunoaștere și realitate, reflectare infidelă a realității, necorespondență cu realitatea, inexistența reală a evenimentelor, fenomenelor sau proceselor declarate ca fiind reale etc. Conform definiției propuse de J. A. Barnes, "minciunile consistă fie în afirmații adevărate sau false, fie în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
colectivă, care vizează componentele spațial-geografice (distanța transmisiei), temporale (intervalul de timp între emisie și recepție), politico-ideologice (natura regimului politic, a libertății cuvîntului), psihosociologice (standardele generale ale gîndirii, tradiții, obiceiuri), sociolingvistice (cunoașterea limbii) etc. [Bârliba, 1987: 97-100]. Dacă acestor naturale (neintenționate) discordanțe de transmitere/receptare a unui mesaj, avînd drept consecință o anume distorsiune a receptării, li se adaugă și cele deliberat introduse (prin minciună), ne putem imagina gradul de "zgomot" pe care distanța dintre corectitudinea și incorectitudinea unor mesaje (afirmații) le
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
severitatea leziunilor evidențiate endoscopic sau cu durata expunerii acide determinată prin monitorizarea pH-ului esofagian; astfel, pacienți cu BRGE complicată (stenoză, esofag Barett) prezintă o sensibilitate redusă la acid, iar alții cu aspect endoscopic normal, prezintă pirozis sever. Explicația acestor discordanțe este sensibilitatea diferită a mucoasei esofagiene de la un bolnav la altul. 2. Regurgitația conținutului gastric în esofag este simțită de către bolnav ca un gust acru (acid) sau amar (alcalin) în faringe. 3. Eructația, sialoreea, odinofagia sunt alte simptome care apar
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
de decis care este sensul mesajului. Într-o situație de "dublă constrîngere", receptorul mesajului e pus în imposibilitatea de a ieși din cadrul fixat de acest mesaj paradoxal. Un individ aflat în această situație riscă să fie pedepsit dacă subliniază această discordanță, de unde caracterul patogen la care dă naștere "dubla constrîngere"52. Acest concept a avut largi ecouri în psihiatrie și în științele comportamentale în general 53. Școala de la Palo Alto a adus un suflu nou teoriilor și practicilor psihoterapiei, iar teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]