1,631 matches
-
toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și un ochi ștrengar, nu a ezitat să-l numească "Pariziana". Preocupat de clasificarea "speciilor sociale", Balzac a făcut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Demersul sistemic, sau holistic, reprezintă o abordare, chiar o nouă paradigmă științifică, ce tinde să depășească vechile specializări în favoarea întregului, a unității. Vocația sa nu este să creeze noi specializări înguste, să parceleze cîmpul cunoașterii, ci să creeze și să disemineze cultură, să învețe oamenii să gîndească. Obiectivul său este omul deplin, miraculos și misterul său. Aici nu se produc "materii", ci spiritualitate. Oricît de mare ar fi orgoliul specialiștilor, ei nu pot vedea dincolo de peștera în care s-au autoclaustrat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fost preluat de către teoreticienii europeni în 1970. Perioada 1970-1980 ar fi fost astfel marcată de o dezvoltare și de o proliferare a teoriilor postmoderne în mai multe domenii, dintre care arhitectura cunoaște o evoluție aparte, iar lucrările lui Charles Jencks diseminează cu succes noile idei legate de stilul eclectic și populist al arhitecturii postmoderne. De asemenea, autori precum Daniel Bell, Fredric Jameson, Jean Baudrillard, Jean-François Lyotard adâncesc discuțiile referitoare la postmodernism și conturează un set de lucrări de referință pentru acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul nu reprezintă doar un concept de sorginte franceză, ci este de întindere internațională 69, cunoscând o largă dezvoltare. Chiar dacă în unele lucrări Ihab Hassan considera postmodernismul drept o speță a postmodernității, care ar fi mai întinsă și determinată geopolitic, diseminând-o sub forma postmodernismului în arte, a poststructuralismului în filosofie, a feminismului în discursurile sociale, a postcolonialismului și studiilor culturale în mediul academic etc., în The Postmodern Turn anunță de la început că deși cadrul discuțiilor este unul familiar acela al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai coerentă este aceea dezvoltată de către filosoful american, care interpretează demersul derridarian 316 nu ca pe o nerecunoaștere fundamentală a realității genurilor, ci ca pe o încercare de a construi ceva nou, prin detașarea de propriul său trecut filosofic. Derrida diseminează sensul în rețele de relații textuale, iar "rezultatul lecturii lui nu este acela de a ajunge la esențe, ci de a situa texte în contexte de a situa cărți alături de alte cărți (ca în Glas) și de a îmbina frânturi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmații, alături de textul Oublier Foucault, au pus fundamentele criticii sale asupra puterii văzută în accepțiune clasică, dar aplicată condițiilor actuale. Alături de centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate, fiind de o asemenea manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de emițători sau poli a devenit imposibilă. Hiperrealitatea conduce la indiferențiere, la colapsul tuturor dihotomiilor și contradicțiilor, astfel încât lumea în care trăim ne este prezentată ca aflându-se în plin proces de implozie, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-un corpus al postmodernismului, fiind considerate referințe pentru orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până acum a încercat să cartografieze imaginea unei discursivități postmoderne complexe, diseminate într-o multitudine de discursuri, de cele mai multe ori divergente, și să surprindă mutațiile importante ce se pot semnala în sfera limbajului și a practicilor discursive. Rizomatica înfățișare a scriiturii postmoderne, precum și cerințele proprii analizei de față au impus introducerea unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ: apa din compoziția salivei dizolvă substanțele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
două aspecte: transnaționalele dispun de resursele necesare pentru susținerea acestui proces, sfera lor globală de acțiune le asigură accesul la un amplu ansamblu de experiență organizațională și talent managerial. Dacă se poate afirma că practicile perfectate la nivelul firmei-mamă sunt diseminate către filialele din țară și din străinătate, la fel de adevărat este că dezvoltarea de tip rețea, tot mai integrată În contextul strategiilor de internaționalizare, a permis acumularea de expertiză managerială și organizațională de către firmele-mamă printr-un flux În sens invers, dinspre
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
În care un vînzător nu reușește să perceapă utilizatorului prețul aferent bunului său (un exemplu Îl constituie imposibilitatea realizatorului unei inovații de a Încasa un preț pentru produsul său intelectual de la toți utilizatorii lui, o dată ce acesta a fost dezvăluit și diseminat). Caracterul de bun public al cunoștințelor conduce la imposibilitatea stabilirii unui preț de piață pentru acestea. Această externalitate poate fi parțial depășită prin acordarea unui drept de proprietate (brevet de invenție, marcă) firmei care a realizat plusul de cunoaștere, ceea ce
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
angajate În activități precum: recrutarea forței de muncă pe respectivele piețe, căutarea de oportunități investiționale pentru firma mamă, relații cu publicul, menținerea legăturii cu guvernele țărilor gazdă și/sau cu autoritățile regionale 2. Investiții pasive. Investițiile directe În străinătate sunt diseminate a injecta noi resurse și capacități manageriale În firma receptoare, implicînd un management activ, sau sunt realizate pentru a achiziționa noi active cu scopul de a mări profiturile firmei mamă. Investițiile de portofoliu Însă sunt presupuse a implica un management
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
alte firme: transnaționalele dispun de resursele necesare pentru susținerea acestui proces, sfera lor globală de acțiune le asigură accesul la un amplu ansamblu de experiență organizațională și talent managerial. Dacă se poate afirma că practicile perfectate la nivelul firmei-mamă sunt diseminate către filialele din țară și din străinătate, la fel de adevărat este că dezvoltarea de tip rețea, tot mai integrată În contextul strategiilor de internaționalizare, a permis acumularea de expertiză managerială și organizațională de către firmele-mamă printr-un flux În sens invers, dinspre
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ: apa din compoziția salivei dizolvă substanțele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fundalul unor castele fantastice, ridicate în mijlocul unui cadru natural amenințător.22 Atât artificialul arhitectural, cât și vegetalul fecund sunt construite cu migală de narator, totul cu scopul de a surprinde lectorul prin barochismul detaliilor de atmosferă și al peripețiilor fantastice, diseminate cu generozitate aproape în fiecare paragraf. Continuatoarea tradiției gotice walpoliene, Ann Radcliffe (care îmi oferea, vă amintesc, distincția seminală dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înflorirea romanului gotic englez. Pe atunci, în Țările Române, nu exista un gust public orientat în direcția traducerilor și nici măcar prozatori izolați care să imite modelele occidentale. De aceea, dacă se exclude strania anticipare a acestui gen de atmosferă beletristică, diseminată în mod cu totul excepțional în opera lui Miron Costin (1633-1691), primele nuclee epice terifiante în literatura noastră apar abia în perioada pașoptistă, la autori formați intelectual în Occident sau măcar supuși unei pronunțate influențe culturale apusene. În acest context
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arhitectură a sublimului se găsesc, sporadic, în proza lui Eminescu, însă, din păcate pentru tema propusă de mine, aceasta nu respiră deloc un aer de teroare, fie ea și difuză. * * * În pofida numărului copleșitor de episoade violente pe care le-a diseminat cu rară generozitate în opera sa, Liviu Rebreanu nu are o vocație autentică a terifiantului, adică a unei gradații a misterului, întreținute de stranietatea atmosferei și de minime indicații auctoriale. Cele câteva episoade răzlețe care ar putea intra pe traiectoria
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea, germenii acestui model de proză se pot descoperi în narațiunea istorică a lui Miron Costin. Boierul moldovean
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ: apa din compoziția salivei dizolvă substanțele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
exclusivism aristocratic. Art Nouveau-ul se află în acest câmp de tensiuni sociale, culturale, care se reflectă și în cadrul dimensiunii sale simboliste, iar Amelia Pavel discută chiar de un Jugendstil simbolist. Un anumit spirit Art-Nouveau, în varianta Erotic Style, pare să disemineze cu rapiditate în toate mediile, fenomenul coincide cu o inflație de romane "decadente" pe teme erotice cu pasiuni inavuabile și ambiguități sexuale, iar fenomenul ia amploare în cinematografie începând cu Kinetoscopul, până la primele pelicule care ne-o prezintă pe prima
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o selecție printre graficieni și pictori de bas-étage. Decadentismul este diseminat ca fapt monden, un demonism minor al frivolităților de café-concert, al vieții luxoase ale curtezanelor metropolitane. Pe un alt palier social decât la Tolouse-Lautrec, mai apropiat de cel pe care Baudelaire îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu au constituit o școală, o parte dintre propunerile lui Leon Bachelin referitoare la constituirea unei arte naționale plecând deopotrivă de la tradiția picturală românească a artei decorative bizantine, dar și de la arta decorativă europeană, prin excelență de la Art Nouveau au diseminat în secolul următor. Ioana Vlasiu se referă explicit la admirația pe care criticul o nutrea față de arta populară românească, în care descoperea un principiu de stilizare pe care-l plasa ca fundament al Art Nouveau-ului146. Ioana Beldiman consideră că Elena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care se sprijină un fel de tirs, sceptru pe care femeile lui Khnopff îl utilizează adesea pentru a sublinia statutul lor întrucâtva sacerdotal. O serie de detalii sunt diseminate și în acest tablou, precum o coloană cu capitel ionic, care în regia cameristicii pictorului belgian conferă locului recuzita hieratică a unui templu. Capul decupat de marginea tabloului vehiculează tema specific decadentă a lui diminutio capitis, pe care am întâlnit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]