912 matches
-
lirică (este caracteristic, sub acest raport, Dincolo de proverbe, colecție de parimii întoarse ironic și sarcastic în negativul lor). Amplele poeme au acum o prozodie accidentată, aglomerând imagini disparate într-un spațiu absurd. Spre finele deceniului al nouălea, D. trece la disidența declarată. În 1988, el îi trimite lui N. Ceaușescu o scrisoare de tranșantă atitudine împotriva cultului personalității și a dictaturii de clan, denunțând demolarea monumentelor trecutului etc. Scrisoarea e însă și mărturia unei drame personale: „subsemnatul am pornit, încă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
societate unitară condusă de o elită de manageri, interpreți și organe de constrângere [...]. «Controlul social acționa prin implicarea deliberată a oricui, virtual, în mocirla morală și economică», pentru că, «atunci când toată lumea era vinovată și contaminată atât moral, cât și legal, posibilitatea disidenței inspirate de indignarea morală se diminua»”67. în sfârșit, ca să-l cităm pe David Landes: “în mod necesar, ceea ce sistemul le-a făcut lucrurilor, le-a făcut și oamenilor. Cum să supraviețuiești într-o pustietate plină de gunoaie? într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. în viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură, „rezistența în instituții”. în această subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate în volumul despre care vorbim evidențiază „rezistența în și prin instituții” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului Dej, ci mai curând o analiză a rolului pe care l-a jucat impunerea terorii, a represiunii în menținerea la putere a lui Dej, în suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere în „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Formarea guvernului Groza”; 5. „Ministerul Român de Externe”; 6. „Condiții din Penitenciarul Central Aiud”; 7. „Organizarea Serviciului de Securitate românesc, 1948-1965” (acest document este reprodus ca „Anexa 3” și într-o altă lucrare a autorului, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență în România anilor ’65-1989, ed. cit., pp. 80-82); 8. „Arestarea și anchetarea lui Herbert (Belu) Zilber”. Merită subliniat că miniportrete ale liderilor comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnăraș, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Valter Roman ș.a. ne sunt oferite în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții în România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate în FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a activității posturilor de radio. Situația refugiaților `n lume 1997-1998. Persoanele deplasate intern: o urgență umanitară. ICNUR, Carocom ’94, 1997, p. 2. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, interviu cu autorul, `nregistrare audio, 3 aprilie 2001, Paris. Mihai Dinu Gheorghiu, „Exil, disidență și a doua cultură”, `n Eva Behring (ed.), Rümanische Exilliteratur: 1945-1989 und ihre Integration heute, Freiburg, octombrie 1998, apud Eva Behring, Scriitori români din exil. 1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 13. Robert C. Williams
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Xenopol din Iași, VII, nr. 1-2, 1999, p. 135. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice. Destine `n 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Editura Compania, București, 2002, p. 9. Gheorghe Glodeanu, Incursiuni `n literatura diasporei și a disidenței, Editura Libra, București, 1999, pp. 14-16. Eva Behring, Scriitori români din exil, 1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 12. Ibidem, p. 16. Ion Solacolu, „Luntrea cu vise”, `n Horia Georgescu. Pentru cauza românească, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Hollywood, a continuat să fie apreciată pozitiv p`nă astăzi; vezi critica făcută de Mircea Popa, Re`ntoarcerea la Ithaca. Scriitori din exil, Editura Globus, București, 1998, pp. 187-199, sau de Gheorghe Glodeanu, Incursiuni `n literatura diasporei și a disidenței, Editura Libra, București, 1999, pp. 143-151. Djuvara, art.cit., p. 15. O prezentare succintă a Comitetului Național Român poate fi găsită la Mircea Carp, art.cit., p. 831. O descriere mai detaliată, `nsoțită de o analiză fină a conflictului care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cărțile care `i poartă semnătura (omiț`nd multele studii/articole răspândite `n diverse publicații): Ceausescu and Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, Hurst & Co, London, M.E. Sharpe, New York, 1995 (cu o traducere românească: Ceaușescu și Securitatea. Constr`ngere și disidență `n România anilor 1965-1989, traducere din engleză de Georgeta Cioc`ltea, Editura Humanitas, București, 1998); România sub regimul comunist, `n românește de Delia Răzdolescu, Editura Fundația Academia Civică, București, 1997 (cu o ediție `n limba engleză: Romania under Communist Rule
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
24 decembrie 1906 are titlul „Viața literară”. Directori: George Coșbuc și Ion Gorun; secretar de redacție: Ilarie Chendi; din 1907 se află „sub conducerea unui comitet”, spiritus rector fiind Ilarie Chendi. V.l. și a. ia naștere ca un fel de disidență din „Sămănătorul”, vechii combatanți vrând să se disocieze astfel de orientarea pe care N. Iorga o imprimase revistei lui. Atitudinea redactorilor era mult mai flexibilă și mai comprehensivă față de direcția modernă, înnoitoare, a literaturii române, ce se contura la început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
înăbuși revoluția ungară din 1956. Din acest moment, sub presiunea chinezilor care doresc susținerea unității blocului socialist, începe reprimarea comunismului național. Susținere care este dezmințită în fapt de refuzul Iugoslaviei de a adopta această doctrină de ruptura chino-sovietică urmată de disidența albaneză, de efortul românilor 44 de a-și crea o politică independentă și de politica abilă a lui Janos Kadar în Ungaria care vizează ridicarea nivelului de trai a populației si toleranța politică. Numai că Brejnev mi este defel dispus
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
adevărat, sub forme diferite de la o țară la alta. Mai întîi, începînd din 1968 se produce o deteriorare serioasă a relațiilor chino-sovietice care peste trei ani va sfîrși printr-o adevărată "schismă" a lumii comuniste. Prima consecință din Europa de Est este disidența albaneză. Cu totul ostil față de vecinii săi iugoslavi și temîndu-se să susțină politica de coexistență pașnică cu Vestul, Enver Hodja adevărat suveran absolut al unui stat puternic orientalizat și mare maestru al cultului propriei sale personalități preferă, la începutul anilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de aproape treizeci de ani, micul stat riveran al Adriaticii va fi aproape izolat de lumea exterioară și în tot cazul de restul Europei. Cazul României este foarte diferit în manifestările sale și motivat de cu torul alte considerații. Dacă disidența albaneză a fost în realitate provocată de dorința de unificare ideologică a URSS, ea însăși confruntată cu efectele destabilizatoare a separării chinezilor, prudenta emancipare a românilor își are originea în intenția sovieticilor de a consolida integrarea economică a statelor aflate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
adaugă, de la mijlocul anilor 70 și motive conjuncturale. Mai întîi, dificultățile economice care, contrazicînd convingerile marxiste, prelungesc efectele crizei mondiale în interiorul blocului socialist, scoțînd în evidență blocajul și lipsurile sistemului. În al doilea rînd, în mai multe țări apare o disidență pe care acordurile de la Helsinki au susținut-o și i-au oferit o bază juridică. Simțindu-se mai siguri în dominația lor datorită legitimării implicite a statu-quo-ului, sovieticii nu au realizat pînă unde puteau să-i ducă hotărîrile formulate în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
numai exodul brusc al germanilor din Est către RFG, ci a făcut din Praga o etapă inevitabilă în drumul spre libertate, implicînd imediat și Cehoslovacia în procesul de liberalizare. În realitate, focul mocnea aici de mult timp, întreținut de o disidență pe care represiunea poliției nu a putut s-o înăbușe și care a început să se manifeste deschis la începutul lui 1989 prin comemorarea amintirii lui Jan Palach, studentul care cu douăzeci de ani în urmă și-a dat foc
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
devotată în mod fanatic omului și regimului care îi asigurau o poziție privilegiată. Valul contestatar din Europa de Est, care a început să se manifeste în vara lui 1989 atingînd apogeul în octombrie-noiembrie, va cuprinde și România, dar cu o oarecare întîrziere. Disidența nu era complet absentă în această țară, unde rarii protestatari declarați erau apărați doar de atenția pe care le-o acorda mass-media occidentală. Chiar în sînul PC, un anumit număr de conducători a început să se îndepărteze de puterea tiranică
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de doctrină a "suveranității limitate". S.B.: Deci, el a plecat cu misiunea fermă să combată doctrina Sonnenfeldt. Era o miză pentru România și, culmea, americanii au dat înapoi. Sonnenfeldt avea dreptate, dar până la un punct, pentru că totuși România a făcut disidență și în Tratatul de la Varșovia. D.T.: Aici e alt capitol, altă chestiune. Kissinger scrie bine despre Ceaușescu, are pasaje foarte bune în Memoriile sale. A fost mediatorul deschiderii negocierilor între USA, URSS și China. Acesta e adevărul istoric. S.B.: Bine
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pe dumneavoastră ca să-i puteți convinge și pe alții. D. T.: A fost o perioadă, în 1983-1984, când trebuia să ne manifestăm la plenară, în conferințe, adeziunea la concepția științifică a tovarășului. Oricum nu comentam între noi în registru de disidență. Încercam să găsim temeiuri. S. B.: În octombrie 1984, un grup de complotiști a vrut să-l răstoarne pe Ceaușescu, dar fără succes. Întrucât în 1982 Ceaușescu decisese reducerea cheltuielilor cu armata și l-a eliminat pe Ion Ioniță de la
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
șeful UTC din Gdańsk, de la șantierele navale, ne-a prezentat situația politică, cererile sindicale, faptul că se negociază. S. B.: Ca pe o probă de normalitate. Ei erau învățați cu un soi de pluralism deja. Adică sindicatul a însemnat o disidență. A început dialogul între părți. D. T.: Era și rolul foarte important, să nu uităm, al Bisericii Catolice. Să nu uităm, polonezii au dat un papă. S. B.: Au dat un papă și Biserica nu a bătut palma cu puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și despre muncitorii ridicați pe garduri. D. T.: Întrebare corectă. Nicu l-a informat tatălui său după ce discutase cu Mohora. I-a spus că dacă nu intervin cu ceva în societate o vom păți precum polonezii, se va crea o disidență incomodă și i-a cerut să lase frâul mai liber măcar în zona tinerilor acolo unde era el șef. S. B.: Asta presupuneți dumneavoastră. D. T.: Nu, mi-au spus băieții la Moscova. S. B.: Și care a fost reacția
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
posteritate, 1/1986 ș.a.). Necruțători cu fenomenele derizorii ale climatului literar românesc - Vadimită cronică, Anticultura la televiziune (Monica Lovinescu, 1/1985 și 3-4/1986), Întemnițările unei cariere. Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra” și puterea (Gelu Ionescu, 3/1985), Polemica „Luceafărului” împotriva disidenței și marasmul culturii occidentale românești (G.C. Vocke, 1/1985) -, autorii rubricilor de comentarii critice trec în revistă cei mai importanți autori și operele editate în țară și în exil, într-un tablou general al literaturii române contemporane: Ion Negoițescu, Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
ț Să rămânem la uneltele noastre. Suntem literați, suntem pictori”. Cu toate că nu era nouă în ce-l privește (cum s-a văzut din cele citate mai sus), poziția sa avea de ce să tulbure spiritele, căci marca răspicat un început de „disidență”. Obrazul de cretă a și fost retras din numărul 40 (noiembrie 1931) al revistei unu, unde trebuia să apară, iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un răspuns-pamflet, intitulat, cu tâlc, Șacalul acestui colibri, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
BURLACU MONICA LOVINESCU O VOCE A EXILULUI ROMÂNESC Prefață de Lăcrămioara Petrescu INSTITUTUL EUROPEAN 2014 Cuprins Prefață (Lăcrămioara Petrescu) / 7 Argument / 11 Capitolul I. Monica Lovinescu împotriva regimului comunist / 17 I.1. Evadarea din totalitarism / 17 I.2. Rezistență și disidență / 38 I.3. Considerente asupra receptării literaturii aservite / 52 Capitolul II. Rolurile și implicațiile exilului literar postbelic / 71 II.1. Vârfurile emigrației reacționare / 71 II.2. Etica revoltei / 79 II.3. Grupurile din exil. Afinități și controverse / 85 II.4
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
analiza fenomenului revine în multiple forme, atât în memorii, cât și în discursul mediatic. Cu alte cuvinte, lupta ei nu se încheie odată cu prăbușirea sistemului comunist, ci se reorientează spre reconstrucția identitară și culturală a României. I.2. Rezistență și disidență Regimul comunist s-a confruntat încă de la începutul preluării puterii cu forme de opoziție individuale și colective. "Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România" al cărei membru este Monica Lovinescu, iar președinte Vladimir Tismăneanu, numește trei tipuri de refuz
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]