566 matches
-
din Irak fusese, după zeci de ani, făcută praf de americani; ce mai, vremea revoluțiilor, chiar dacă nu trecuse de tot, era pe sfîrșite! Cele portocalii, o găselniță postmodernă pentru a da jos guverne, se dovedeau doar niște falsuri: o echipă disidentă o Înlocuia pe alta, ambele fiind de aceeași sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România, una a trandafirilor; un buchet mult prea roșu; prima revoluție transmisă În direct la televizor. Pe toată planeta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
durerea: — Dacă intri În clica vânzătorilor de oameni, să uiți de noi. Nu vei mai avea nici mamă, nici tată. Ăia vor fi mama și tatăl tău, lor Îți vei vinde sufletul. E ca și cum Lucian al meu s-ar face disident și ar fugi din țară, și l-aș auzi la Europa Liberă porcăindu-mă... Viața se jucase cu el, Parolică Gheorghe, Îl inițiase de tânăr În ce nu ar trebui să fie omul, făcuse din el un torționar, un complotist, un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
reviste avangardiste eclectice precum Contimporanul, Punct sau 75 HP. Defazajul apare și mai vădit dacă vom compara impactul futurist din România cu cel din alte țări est-europene. În Rusia, mișcarea inițiată de Marinetti, Boccioni, Soficci și ceilalți cunoaște o mutație disidentă către 1913. „Cînd Marinetti s-a dus în Rusia în 1913, futuriștii ruși l-au fluierat ca pe un reprezentant al burgheziei belicoase” - notează Mario de Micheli (Avangarda artistică a secolului XX, în românește de Ilie Constantin, Ed. Meridiane, 1968
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rost să încerc să vă explic de ce mi-e frică să mizez pe o singură carte. E de-ajuns că ne leagă ura împotriva aceleiași persoane. Mă refer la o ură cerebrală, bine calculată, nu ca în cazul așa-zișilor disidenți pe care-i cunoaște toată lumea și care nu sînt de fapt decît niște nemulțumiți sau frustrați. Asta-i diferența dintre unii și alții, cu toate astea fiți convinși că au și ei o mică escrocherie pregătită, un mic căluț troian
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la Securitate vine să-ți ceară informații, să împarți fluturași cu mesaje anti-ceaușiste la metrou sau în Cișmigiu, să scrii aventurile motanului Arpagic sau mai nu știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă să fii disident. — E fierbinte, îi avertizează doamna Mina, făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care sînt așezate ceștile cu cafea aburindă, o zaharniță din sticlă, patru lingurițe și un teanc de șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că simte nevoia să îngenuncheze și el, ei, hai nu fii patetic, spune Roja, dă dovadă de puțină coloană vertebrală. — Ce-i așa de greu de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la biserică spunîndu-le vrute și nevrute sub acoperirea Securității. Nu-ți face iluzii popicule, mi-a zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gemene care lucraseră cu Ghazal, în următoarea duminică. Leclerc, care ar fi trebuit să se-arate neliniștit în privința iubitei lui, era mai împăcat decât ceilalți, fiindcă le aflase tactica din Tunis, când fusese mirat de admiterea prelegerii publice a unei disidente șiite: Iranul, ca și dictatura religioasă și militară de-atunci, a lui Ben Ali, se foloseau de fațada internațională și democratică a unor ONG-uri precum cele girate de Ebadi. În realitate, ele erau doar o floare care nu aducea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la Camp David: „Oricine tratează pacea cu arabii e un criminal care ar trebui judecat pentru trădare“. Arutz Sheva spunea la televizor cu o oră în urmă: „Acum știm care e planul guvernului; vor să-i reducă la tăcere pe disidenți împușcându-i“. Ar putea avea dreptate? Ministrul apărării i se adresa lui Tal, ocolind privirea șefului. —Poftim? Nu vreau să spun că l-am fi ucis cu intenție. Ci că nu a fost o coincidență. N-ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator, în 1901, creând grupul regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt înclină tot mai mult către extrema stângă, confundîndu-se aproape cu republicanii. Mecanica politică nici nu îngăduia o altfel de mișcare. Portugalia trăia un moment revoluționar - ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Almeida, căci acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parte foarte multe elemente. Alpoim aduce banii, Antonio José de Almeida se înțelege cu anarhiștii și începe fabricarea bombelor, câțiva ofițeri de marină se angajează să înceapă insurecția pe vasele de război. Se hotărăște, printr-o convenție între republicani și disidenții liberali, să se ceară abdicarea Regelui. Campania antimonarhică crește necontenit în intensitate. Machado dos Santos menține legăturile cu marina, iar Antonio Maria de Silva organizează "artileria civilă". Numele acestea se bucurau de o mare popularitate printre revoluționari. Creatorul și organizatorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de invidie pe dragii mei amici care-mi sugerau că mi-ar putea oferi lecții de cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
musai nevoie de dosar. Au dat transcrierea unui salahor, s-a chinuit bietul cu numele franțuzești, i-a ieșit câte un porumbel. Dar, asta e! Scrii o carte, aduni cronici din reviste, faci dosar și ajungi membru, și oficial și disident dacă se poate. Ai o expoziție, scoți și-un pliant În care vreun cine-știe-cine te prezintă fără să fi văzut nimic din ce-ai produs. Și-apoi, aștepți și tu cronici. A citit Ungureanu din cartea ta atunci când te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
joc cu bile colorate. Să faci pușcărie ca să vorbești mai tîrziu cu Păunescu, păi ce să vorbești cu el, doar l-am auzit de curînd În ceva ce părea un SF negru, spunînd cu tremolo În vocală că el e disident, el este Adevăratul Disident, c-a scris niște poeme la batoză direct Împotriva lui Ceaușescu, În timp ce-l citea pe Platon cu Nicușor În original și ăla-i răspundea În dialoguri, În grecește, de la consumație, v-ați uitat vreodată atent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
consumație, v-ați uitat vreodată atent În ochii lui albaștri, cu pupile pentru studiu clinic În ultimul an de facultate, toamna, v-ați uitat În ochii lui acum, cînd explica pe un ton represiv că deschid citatul „tata a murit disident iar mama a fost chinuită prin București” Închid citatul, ușa, fereastra, să nu intre, cine știe de ce-i În stare. Avea o privire de transatlantic eșuat. Ciuceanu-l asculta atent pe poetul care nu l-a băgat cu mîna lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a cîtorva generații; acest gînditor În rime a inventat glorioasele-n veci sintagme Danubiul GÎndirii și Geniul Carpaților, de ți se ridică pe spinare vîrful Omu, și cîte altele asemenea a mai inventat din pană, cu toate că era cum a spus disident și Încă unul dintre primii, dintre cei obsceni. Mă Întreb așa, ca om de la blocuri, dacă i s-o fi stins și lui lumina cînd Învăța pentru examene de partid, de facultate, nu cred, el face parte dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se cumpără nici măcar la Hiroshima, nu mai există gurmanzi, a dispărut bucătăria clasică, nu pot fi gătite fil și nici n-arată bine În acvariu, efectele apar Însă mai tîrziu, peste cinci, zece ani - vezi Memoriile lui Saharov, tatăl disident al bombei cu hidrogen, premiat pentru pace -, atît de tîrziu Încît ecologiștii și pescarii vor dispărea În alt film și nu se va mai putea face nici cea mai vagă legătură Între explozia x și bolnavul y din țara radioactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lăsînd la soare țiganca lui a fost odată ca niciodată. A fost odată ca niciodată Emanoil Valeriu. Și interviul pe care l-a luat unor demenți anonimi. La spital. CÎțiva ani mai tîrziu. Era clar, ăștia patru nu puteau fi disidenți sau bicicliști, că ne-am săturat, deoarece stăteau cu adevărat prost cu sănătatea, totuși așa au fost prezentați, drept opozanții fostului regim. Cochetele bărcuțe de hîrtie ce-au plutit pe apa insurecției lor mintale au bucurat populațiunea română, harnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facă, dar omul de știință nu știe, e perplex, cu toate că răspunsu-i simplu: să candideze. În Mărturii, Petre Roman, sex-simbolul anilor ’90, scrie despre tata lui. „El era dușman de clasă din interiorul partidului” (sublinierea lui, pe ziar). Acel Valter disident și copilul lui hidraulic. Care rîde de noi fără ca măcar s-o știe, cu o fluidă dezinvoltură. Nu-i singurul, din fericire. Poetul Totuși iubirii Își consacră spații tot mai ample pentru al său „dosar de securitate”. Corneliu face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ieșeau din scenă. În '65, iese și Beniuc. Publicase în "Pravda" un articol contra lui Ceaușescu, la adresa comunismului prea naționalist și prea autonom. Eugen Barbu l-a curățat pe naș poet Deșliu, de la "Luceafărul". Dan Deșliu, ieșit din spuma revoluției disident, precizează Șichy. Îți spuneam că, sub Ceaușescu, staliniștii s-au considerat marginalizați. Nu toți. N. Moraru a devenit, după '64, redactor șef al publicațiilor pentru străinătate. Pentru că nu s-a știut ce-a făcut, găsește Șichy o explicație. Și Croh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
N-au făcut-o. Se învățaseră așa și erau dispuși să accepte pe mai departe nesimțirea stalinozaurului devenit penelist. Volodea Mistrie și-a vîndut frumos blana URSS din pădure. Pe una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să pară disidentă: aranjase fuga cuiva în portbagajul unui lector străin și Mistrie atotștiuse și blagoslovise. S-a mărturisit violat de comuniști la conștiință, și-a abandonat "judecățile vechi" și și-a repudiat versurile despre "chiaburani". Luptase cu GAZ-ul pentru colectivizare, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a Marii Britanii. În plus, mișcarea națională avea un nou și talentat lider. Mustafa Kemal fusese singurul comandant otoman care repurtase succese în timpul războiului; el a dovedit acum că avea și o mare abilitate politică. Kemal a reușit să reconcilieze facțiunile disidente și să găsească o bază de cooperare comună. În primăvara anului 1919, el a fost numit inspector militar guvernamental al Anatoliei răsăritene. Sosind la Samsun în mai 1919, noul inspector a încercat să unească forțele opoziției și detașamentele turcești de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unit cu Germania, aceasta din urmă ajunsese să aibă graniță comună cu Iugoslavia. Acordul de la München demonstrase că nu se putea pune bază pe aliații occidentali pentru a împiedica Axa să profite de controversele naționale. Relațiile italienilor cu facțiunile croate disidente și încurajarea lor de către aceștia erau bine cunoscute. În această situație, o soluție pentru problema croată constituia o necesitate imediată. Poziția croaților rămăsese neschimbată și fermă. Liderii lor politici cereau instituirea unui stat federal, nu a unuia centralizat. În 1937
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]