830 matches
-
cu care am discutat au afirmat, într-o formă sau alta, că GHEORGHIU MIHAI-DINU este nesincer, totdeauna ai impresia că una spune și alta gândește, că își [sic!] scapă printre degete. Toți sunt convinși că are o capacitate extraordinară de disimulare și nu se lasă surprins în nici un fel. Din discuția cu prof. TACU a rezultat că GHEORGHIU se sustrage de la îndeplinirea unor sarcini, astfel: acum câțiva ani, pe timp de iarnă, a fost trimis, ca și ceilalți colegi ai săi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Autoarea discută nuanțele, mijloacele oblice de a salva ce se mai putea salva: Se poate vorbi de o compromitere în ordine politică, a lui Călinescu, dar nicidecum în ordine culturală. Eliminate frazele parazitare, Călinescu rămâne el însuși. Îi putem condamna disimularea, nesinceritatea, care nu se confundă cu ceea ce numim compromis. Compromisul presupune un acord pe baza unei simpatii sau înțelegeri reciproce, o angajare mutuală. Or, el n-a spus niciodată concedo. Mereu spionat de obsevatori trimiși aproape, el s-a opus
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică a locului), al cărui stil manierist convine vehemenței de comandă ori exercițiului encomiastic, disimulării sau eschivelor candide ale cronicarului. Descoperit la Petersburg, într-un miscelaneu transcris, se pare, în Moldova pe la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui următor, letopisețul datorat lui A. e publicat de A. I. Iațimirski, în 1908, și peste doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
un sistem de pe urma căruia profitau. Niciunul dintre interlocutorii noștri, fie el ceh, polonez sau maghiar, nu și-a pus Întrebări despre apartenența lor comună la „clasa dominantă” și la oprobriul care putea proveni de aici. Din acest punct de vedere, disimularea a fost completă și banală. Dimpotrivă, a dominat un discurs funcțional apolitic, adică un discurs care asumă cât mai puțin responsabilitățile politice ale vechiului regim și care permite retrospectiv valorizarea trecutului În raport cu viitorul „atât de previzibil”: „Am fost buni profesioniști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
scapă nimeni, nu doar În crâșmă dar nici În taxiul care-l duce acasă. Și, totuși, tocmai grație paraziților, a mobilității lor genetice, ne integrăm În Europa, Începând cu lebedele vieneze ale anului 1990... Și aici aflăm iarăși bionica, prin disimularea parazitului, generatoare de confuzie: puricele e turtit, iar țiganul rom; În limbajul universal, precum e cel al ecologiei, acel „rom“ aduce aminte de Roma, deși În limbajul strict al etniei e doar un substantiv comun Însemnând, ca În orice altă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
înțeleasă ca un proces de demascare, desființare și eliminare a sectoarelor nedemocratice ascunse. Contradicția dintre ideal și acestea din urmă reprezintă motivul pentru care studierea lor este un bun punct de plecare în înțelegerea procesului de democratizare. Mecanismele care permit disimularea sectoarelor ascunse impun standarde duble, care fac posibilă proclamarea valorilor democratice universale de libertate și egalitate în același timp cu legitimizarea existenței sectoarelor obstrucționate și crearea unor categorii sociale deosebit de discriminate (Mushakojixe "Mushakoji, Kinhide", 1997). Democratizarea nu este doar un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
rebarbativ. A pledat, prin cărțile lui, pentru valori ca binele, dreptatea, autenticitatea și frumusețea existenței umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială condamnată, dar nu înainte de a fi studiată în amănunțime, cu o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
devenit interlocutor "ideal". Firește, această relație specială care se stabilește între autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o serie de "mișcări" circumscrise dimensiunii fatice a comunicării literare. Dacă disimularea devine "a doua natură a scriitorului" (Singurătatea..., p. 129), acesta "revelându-se în jocul ascunderii" (G. Călinescu..., p. 16) ca erou, regizor/actor al propriului text, cititorul este chemat să intre în acest joc pentru a descoperi ceea ce autorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
considerată ca având o mai mare pondere în considerarea perspectivei filosofice a operei lui Platon. Indiscutabil însă, Republica se numără printre operele cele mai încărcate de probleme ale lui Platon care recurge și aici la o „pletoră de procedee literare: disimularea eu-lui auctorial, atmosfera de «poveste» și ficțiune dramatică, miturile și alegoriile ce ne transpun din plin într-un regn al fanteziei”, lucru care nu ușurează cu nimic o interpretare care se dorește cât mai clară, ci, dimpotrivă, este un bun
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care Callikles și Socrate se acuză reciproc cum că și-ar bate joc unul de altul, dar nu se vede la nici unul din ei intenția minciunii, a prefăcătoriei, a disimulării. Eirōneia însemna în epoca socratică două lucruri, termenul avea două sensuri: - reprezentare intenționat mistificată, de unde și conotațiile lui negative; iar sensul acesta predomina; cine era numit eirōn nu era lăudat, ci insultat; - pur și simplu eirōneia avea înțelesul de „zeflemea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
văzut fie virtutea (Constantin Rădulescu-Motru, Mihai Ralea, Lucian Blaga, G. Călinescu), fie viciul (Dumitru Drăghicescu). Formele pe care le îmbracă adaptarea în cultura română sunt: instinctul de autoconservare, fluctuația, schimbarea ca scop în sine, soluția de moment, ambivalența (dualitatea, duplicitatea, disimularea), compromisul și nuanța, asumarea lucidă a legilor firii, măsura, firea lucrurilor (rânduiala). 1.2.1. Instinctul autoconservării Deseori s-a spus că persistența în timp a poporului român a fost un „miracol istoric”. Probabil a lucrat instinctul autoconservării, dezvoltat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
înseamnă apă, marea, infinitul, blândețea, frumusețea, noblețea, rațiunea, tinerețea, meditația, încrederea în frumos și în ființa umană; verdele, folosit în reprezentarea pădurilor, înseamnă bucurie, sănătatea, speranța, tinerețea, sinceritate; violetul, simbol al supunerii, este afectuos, este culoarea superstițiilor; portocaliul, înseamnă instabilitate, disimulare, fățărnicie; la contemporani lux și notă festivă; albul înseamnă puritate, bucurie, inocență, speranță, fericire, albul înseamnă puritate, bucurie, inocență, speranță, fericire, curățenie, nevinovăției; negrul, simbol al nopții și sfârșitului, al înțelepciunii, tristeții, prudenței, mâhnirii, modestiei, întunericului, morții. Semnilficațiile unor culori
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Moromeții, în frunte cu Năiță Lucean, aproape o „copie” a lui Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai puțin complex, dar semănând în felul de a reacționa în situații dificile, de a se apăra prin disimulare, de a vorbi în doi peri, de a-și lua interlocutorul, cu subtilitate, peste picior, de a mima inocența. Vizitat de făuritori ai „vieții noi”, Năiță îi întâmpină în curte, îi invită în casă, dar intră înaintea lor și le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
același timp misterul și viclenia în locul rapidității și al forței. Înainte, uniforma îl desemna pe reprezentantul ordinii publice, care se repezea pe urmele răufăcătorului și încerca să-l prindă. Agentul secret înlocuiește urmărirea cu investigația, viteza cu inteligența, violența cu disimularea."582 În 1935, un fost maior al armatei americane de 45 de ani, care a activat și în domeniul literaturii pulp, Malcolm Wheeler-Nicholson, își pune pe picioare propria editură, National Allied Publishing, la care publică noi serii comics, New Fun
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe Tincuța, pătrunși de primii fiori ai dragostei. Poezia iubirii împlinite aureolează idila, încheiată matrimonial, a lui Matei Damian și a Sașei Comăneșteanu, proprietara moșiei din Comănești. Apropierea celor doi, trecuți de prima tinerețe, se produce treptat, cu tatonări reciproce, disimulări, mici șiretenii candide, cu replieri interiorizate; stări între somn și trezie, așa-numitele „visări treze”, ce introduc în proza românească pagini de fină analiză psihologică, odată cu „poezia sfioasă a sufletelor alese ce se cercetează tăcând” (E. Lovinescu). În contrast, romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
fapta președintelui, administratorilor sau directorilor generali de a publica sau de a le prezenta acționarilor (chiar și în absența distribuirii oricăror dividende) situații financiare anuale care nu dau o imagine fidelă asupra operațiunilor exercițiului, situației financiare și patrimoniului, în scopul disimulării situației reale a societății.”<footnote Prin expresia situații financiare anuale, legiuitorul se referă la bilanț, contul de rezultat și note explicative. footnote> Comparând cele două prevederi, putem concluziona că cea de-a doua are o sferă mai largă de aplicabilitate
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
două prevederi, putem concluziona că cea de-a doua are o sferă mai largă de aplicabilitate, deoarece, potrivit Codului comercial francez, nu se sancționează numai înregistrările inexacte și omisiunile, ci toate manevrele care afectează imaginea fidelă a entității în scopul disimulării situației reale. Consider că, în ciuda ariei mai ample de care dă dovadă, cea ce-a doua prevedere nu este în mod neapărat mai bună deoarece contururile sale nu sunt suficient de ferme, noțiunea de imagine fidelă constituind subiectul unor lungi
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
folosește următoarea clasificare: umflarea cifrei de afaceri, care se poate realiza prin următoarele mijloace: - contabilizarea vânzărilor înainte de livrare; - supraevaluarea prestațiilor reciproce; - contabilizarea imediată și integrală a produselor din mai multe perioade; - însușirea cifrei de afaceri a clienților săi; manipularea rezultatelor; disimularea (ascunderea) datoriilor. Se poate observa că, în acest caz, prima categorie este inclusă în cea de-a doua, deoarece mărirea cifrei de afaceri conduce implicit la creșterea rezultatului. Profesorul francez François Bonnet (1995)<footnote Bonnet Fr., Piăges (et délices) de la
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bestia, CRC, 1984, 10; Dumitru Chioaru, „Linia de plutire”, T, 1984, 3; Dinu Flămând, O carte autentică, AFT, 1984, 4; Ștefan Melancu, Cărți de poezie, ST, 1984, 4; Petru Vălureanu, „Linia de plutire”, TMS, 1984, 4; Alexandru George, Fără nici o disimulare, VR, 1984, 4; Radu Călin Cristea, „Acuarele și gravuri”, F, 1984, 5; Mircea Mihăieș, „Linia de plutire” O, 1984, 24; Viorel Dirja, Rămășițele unui război sufletesc, CL,1984, 6; Radu G. Țeposu, O față a liricii feminine, F, 1984, 15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
deportați în Bărăgan. S-a dovedit ea lucidă aderând la partidul comunist? Ne-o spune tranșant naratorul: Durerea pierderii tatălui ei îi prescrie viitorul: „Era în fiecare clipă pregătită de luptă, gata să zgârie, să muște, să lovească...” Stăpânește arta disimulării. înscrierea în partidul comunist îi va oferi „paravanul” ideal. Așa se explică faptul că: „orice atac la adresa ei îl lua drept atac la partid și riposta ei... socotită riposta partidului insultat”. Viața de chirurg o modelează (sfârtecându-i personalitatea), Găruindu-i
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o „transcendentalie” a halucinantului, recunoscându-se „dintre acei” care s-a „mistuit Oăuntric”, doar pentr-a „vedea idei...” ( Ideea) Recunoaștem la profesorul Lucian Boia și o altă latură a personalității sale, măiestria de a utiliza arma ironicului, a sarcasmului, a disimulării, atunci când se face referire, spre exemplu: la Mihail Sadoveanu (aflat, nu de puține ori, în tabere care să-l avantajeze... material...); la Iorgu Iordan, cel care “se întâlnise cu comunismul fără săștie că s-a întâlnit” (p. 105); la G.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
caz atipic de aprig susținător al unei cauze politice, fără a se fi bucurat de avantaje materiale, așa după cum se cunosc „n” exemple, în trecut, dar și-n zilele noastre. De-a lungul evoluției sale, istoria înregistrează deopotrivă, verticalități și disimulări, firește, conștientizate. Dacă a fost sau nu „disimulare” atitudinea lui Mircea Eliade vis à-vis de evrei, Ioan Petru Culianu (1950-1991), autorul, printre altele, a unei monografii dedicate mentorului său, nu s-a putut edifica în totalitate, el rămânând, după cum apreciază
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
politice, fără a se fi bucurat de avantaje materiale, așa după cum se cunosc „n” exemple, în trecut, dar și-n zilele noastre. De-a lungul evoluției sale, istoria înregistrează deopotrivă, verticalități și disimulări, firește, conștientizate. Dacă a fost sau nu „disimulare” atitudinea lui Mircea Eliade vis à-vis de evrei, Ioan Petru Culianu (1950-1991), autorul, printre altele, a unei monografii dedicate mentorului său, nu s-a putut edifica în totalitate, el rămânând, după cum apreciază profesorul Lucian Boia, „cu sentimentul - parțial justificat - al
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cap în cap sau se completează pentru a explica acest fenomen: „Tată acasă” este numele dat ipotezei lui Alexander și Noonan (1979) care au formulat o teorie originală despre faptul că ovulația este invizibilă la femei. În opinia lor, această disimulare ar fi de fapt o tactică elaborată de femei pentru a-și deturna partenerii de la relațiile sexuale extraconjugale, riscând astfel să vadă cum resursele produse de bărbat se duc către o altă femeie. Într-adevăr, trebuie să înțelegem că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]