1,706 matches
-
romanul document” al deceniului al optulea. Notabil este aici faptul că, deși era în tonul epocii și avea o tradiție redutabilă, cea din urmă paradigmă (pe care U. tinde să o echivaleze cu evocarea „obsedantului deceniu”) îi prilejuiește criticului o disociere categorică: „Dacă citim cu atenție romanul document, vom observa că nu o dată tocmai documentul se află în mare suferință”. Compasul interpretului se lărgește în Contextul operei (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atât pe axa temporală (favorizați sunt acum interbelicii), cât și
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
la scara întregii literaturi române, asupra unor personalități doctrinare, a unor evenimente și orientări. După 1989 U. e interesat să dezvolte vechi premise, dar introduce și direcții noi. Cărțile tipărite acum relevă aceeași apetență pentru discursul intelectual preocupat de precizie, disocieri, sinteză, dar și pentru construcție și orizonturi ample. Este originală viziunea filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
râsul și obiectul comic, tipologia obiectului comic, în care, împotriva unei opinii exprimate de Mihai Ralea, se propune ideea că omul societăților arhaice nu avea capacitatea de a recepta situațiile comice, dar s-a distins „prin observații ascuțite, prin finețea disocierilor, iar după caz, a asociațiilor, prin mult curaj”, multe sentințe populare fiind apte să constituie „reper în fundamentarea unei teorii a comicului și a râsului”. SCRIERI: „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, București, 1972; Poetică folclorică, Iași, 1976; Prolegomene la o estetică
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
sunt folosite manifestele dada și poemele de tinerețe ale lui Tristan Tzara, dar se trece și prin poezia franceză de la Victor Hugo încoace, pentru a se descoperi un perigeu negativ al subiectului abordat. Aceste studii vor fi adunate în volumul Disocieri în teoria culturii și artei moderne (1975), în care teoreticianul ambiționează să construiască un sistem moral al valorilor culturale, fără a oferi însă repere convingătoare sub raportul informației, ca și al argumentației, mergând pe aceeași idee uzitată: omul trebuie să
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
A lăsat în manuscris alte două microromane, O iubire soră cu moartea (în centru se află dragostea, încheiată tragic, a unui bătrân filosof pentru o tânără femeie) și La fabrica de nisip. SCRIERI: Avangarda literară. Termeni și semnificații, București, 1972; Disocieri în teoria culturii și artei moderne, București, 1975; Olteni în cetatea de scaun, Craiova, 1982; Conceptul de originalitate în critica literară românească, București, 1988; Teoria literaturii, București, 1995; Introducere în teoria genurilor literare, București, 2000; M. Bahtin. Discursul dialogic, București
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
1968; Astrid Lindgren, Pepi Cioraplung, Chișinău, 1973; James Barrie, Peter Pan și Wendy, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: „Balade”, „Cultura”, 1966, 19 martie; Ion Ciocanu, Spirit poetic autentic, „Cultura”, 1966, 7 mai; Raisa Suveică, Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968; Mihai Ciompoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 148-152; Valeriu Senic, Un prieten fidel al copiilor: Spiridon Vangheli, LA, 1980, 20 august; Angela Vizitiu, Guguță - mit al copilăriei, „Nistru”, 1980, 9; Eliza Botezatu, Prietenii noștri - Guguță, Ciuboțel și Vangheli, LA, 1982, 10 iunie; Mihai Cimpoi, Două
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
Traduceri: M. E. Saltâkov-Șcedrin, Basme, pref. trad., Chișinău, 1972; Vasili Șukșin Pământenii, Chișinău, 1976; Valentin Rasputin, Pururea adu-ți aminte. Adio petru Matiora, Chișinău, 1979. Repere bibliografice: Haralambie Corbu, Tact și simț artistic, „Cultura Moldovei”, 1964, 13 august; Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 106-115; Ion Ciocanu, Articole și cronici literare, Chișinău, 1969, 78-90; Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 186; Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1974, 249-255, 287-288, 304-305, 314-317; Ion Ciocanu, Cu fața spre carte, Chișinău, 1989, 201-206; Ion
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
Sălăgean, Ion Vinea, București, 1971; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 211-218; Protopopescu, Volumul, 101-107; Simion Mioc, Opera lui Ion Vinea, București, 1972; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 39-60; Elena Zaharia, Ion Vinea, București, 1972; Andriescu, Disocieri, 34-45, 222-228; Cioculescu, Itinerar, I, 281-287, IV, 322-326; George, Sfârșitul, I, 233-238, III, 143-145; Georgescu, Printre cărți, 114-118; Piru, Varia, II, 369-378; Zaciu, Ordinea, 242-256; Crohmălniceanu, Literatura, II, 371-395; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 197-200; Barbu, O ist., 32-38; Dan
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Vocația sintezei, LCF, 1972, 41; Braga, Sincronism, 68-73; [Tudor Vianu] LCF, 1973, 1 (semnează Edgar Papu, Gelu Ionescu, Nicolae Balotă), RL, 1973, 2 (semnează Valentin Lipatti, Al. A. Philippide, Matei Călinescu, Venera Antonescu, Lucian Raicu, H. Zalis, Doina Ciurea); Andriescu, Disocieri, 271-276; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 162-164; Georgescu, Printre cărți, 104-107; Ist. teatr. Rom., III, 463-469; Petrescu, Scriitori, 57-60; Raicu, Structuri, 104-115; Zaciu, Ordinea, 207-214; Traian Podgoreanu, Umanismul lui Tudor Vianu, București, 1973; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 58-60; Crohmălniceanu, Literatura, III, 226-258
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Dinu Flămând, „Iarnă erotică”, ST, 1969, 5; Tomuș, Carnet, 194-195; Constantin, Despre poeți, 190-191; Gheorghe Drăgan, Corabia argonauților, Iași, 1972, 165-166; Constantin Ciopraga, Un elegiac solar, CRC, 1973, 48; Mircea Iorgulescu, „Orfeu plângând-o pe Eurydice”, LCF, 1973, 50; Andriescu, Disocieri, 85-94; Cândroveanu, Alfabet, 242-245; Ciobanu, Critica, 89-94; Barbu, O ist., 175-181; Mincu, Poezie, 143-145; Piru, Poezia, II, 112-116; Zalis, Tensiuni, 261-264; Raicu, Critica, 324-326; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1977, 3; Adrian Popescu, Lirismul între virtuozitate și sentiment, ST, 1977
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
Omul românesc” nu se identifică în nici un chip cu Mitică (omul caragialian), om al suprafețelor, „omul de vorbe” (cum îi spune Tudor Vianu). Fenomenologul caută omul de profunzime ascuns în cuvintele lui și în combinațiile dintre cuvinte. Trecând peste alte disocieri (despre „ins”, „singurătatea insului”, „firea și chipul”, „rostul și soarta”, „teofania lumii”) și peste încercarea de a face o tipologie a spiritului european (Logos și Eros în metafizica creștină), sunt de urmărit ideile lui V. despre literatură și judecățile critice
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
1930), interesul eseistului se îndreaptă spre fenomenul cultural în ansamblu, într-un demers relaxat, erudit și ironic, fermecător întotdeauna. Astfel, prostul gust este considerat o particularitate a actualității deformate de progresul nevoii de frumos, iar reforma fundamentală ar consta în disocierea între artă și simțul de proprietate, care dăunează frumosului. Altă „categorie relativ recent apărută, odată cu începuturile individualismului pe care îl presupune” este prostia (Disertație asupra prostiei), definită ca „rivalitatea dintre ceea ce-i individual și ceea ce-i social în personalitatea umană
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
fi reunite, postum, într-un volum, fiind precedate de o scurtă prezentare aparținând lui A. D. Xenopol. Unele păreri în probleme de artă și literatură sunt cuprinse în conferința, tipărită într-o broșură, Geniul și talentul în artă (1881). După o disociere între „geniu” și „talent”, conferențiarul își mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
pentru psihozele infantile, din care face parte și autismul. În 1911 Eugen Bleuler, medic psihiatru, descrie pentru prima dată sindromul de schizofrenie infantilă, termen ce îl va înlocui pe cel de demență precoce. În afară de simptomele acestei afecțiuni, el insistă pe “disociere” și introduce termenul de autism pentru a descrie copii care trăiesc în afara realității, retrași în viața lor interioară. Medicul austriac Leo Kanner, în 1943, definește pentru prima dată sindromul de autism, pe care îl consideră ca fiind “incapacitatea biologică înnăscută
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie, de ordin semantic, pe care o numește „disocierea limbajului”. Aceasta este o alterare psihopatologică specifică, constând în pierderea legăturilor care unesc în mod normal, în cazul unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oligofreniile: nedezvoltarea sistemului personalității, b) stările de dezechilibru caracterial de tipul constituțiilor psihopatice, c) stările de arierație afectivă a personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică este uneori cronică, uneori marcată de atacuri intermitente și care poate să apară sau să retrocedeze în oricare din stadiile sale de evoluție, fără a permite însă o restitutio ad integram deplină. Caracteristica fundamentală a acestei psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deplină. Caracteristica fundamentală a acestei psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică” (E. Minkowski). În domeniul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a adresat părinților: „Acum începem serbarea propriu-zisă”. și, într-adevăr, copiii au început să cânte ceva despre cum bate vântul, ce fac păsărelele, cum arată casele, fiecare vers fiind însoțit de posturi și mișcări de brațe. Întâmplarea ilustrează prea bine disocierea între normal, firesc și fictiv, impus. Cei doi timpi ai serbării despărțeau ceva fără sens de ceva cu sens. Dacă cineva ar face un experiment asociativ verbal, dând ca stimul cuvântul comunism, fără îndoială că în mod covârșitor ca frecvență
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Chișinău, 1984 (în colaborare cu Mihail Dolgan). Repere bibliografice: Aureliu Busuioc, Semințe de rod, „Nistru”, 1963, 2; Anatol Ciocanu, Treptele poeziei, „Tinerimea Moldovei”, 1965, 17 septembrie; Ion Ciocanu, Gheorghe Vodă. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 5 noiembrie; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 138-141; Mihai Cimpoi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 132-135; Eliza Botezatu, „Un adevăr în patrie trăiește...”, „Nistru”, 1978, 5; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 116-128; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 275-281; Ana
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
ale vederii etc. În sinteză, putem spune că între acești indicatori există raporturi de interdependență care favorizează calitatea vederii binoculare, evidențiată în special prin: perceperea corectă a distanțelor, a poziției reciproce a obiectelor în spațiu tridimensional, capacitatea de separare sau disociere dintre două semnale luminoase, capacitatea de fixare a privirii asupra unui punct fix etc. Funcția analizatorului vizual este răspunzătoare de următoarele trei componente: a) percepția luminii prin: - vederea scotoptică - adaptarea la întuneric datorită celulelor cu bastonașe din retina periferică; - vederea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în ritmul lui, executând mișcări active cu elemente de gimnastică și jocuri de dexteritate. Calul poate fi utilizat ca un mediator care permite, în cadru medical sau/și familial, urmărirea unor obiective precise la nivel psihomotor (schemă corporală, spațiu, coordonare, disociere etc.), la nivel psihic (relaxare, încredere în sine, descoperirea aspectului ascuns de sine etc.), la nivel cognitiv (mai ales în cazul blocajelor) și la nivel social (manejul creează un spațiu propice conversației, povestirii). Analizând elementele principale în terapia alături de cal
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
1998; Puși contra Dumitru Dinulescu, București, 2001. Ediții: Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie, pref. edit., Craiova, 1980 (în colaborare cu Alexandru Surdu); Pius Servien, Introducere la un mod de a fi, introd. edit., Craiova, 1987. Repere bibliografice: Alexandru George, Necesitatea disocierii, LCF, 1995, 27; Geo Vasile, Viața și ficțiunile lui Mircea Eliade într-o interpretare inedită, LCF, 1998, 29; Liviu Grăsoiu, Primele exegeze, CL, 2003, 5. A.Ml.
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și în descrierea operei, P. folosește un stil exact, concentrat, de o simplitate de bun-gust, însoțit de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]