645 matches
-
se vor cunoaște. Sau, altfel spus, dacă există două legături tari între trei persoane, atunci va exista cel puțin o legătură slabă, dacă nu tare, între persoanele neconectate. Principiul triadei interzise implică homofilie, caracteristici ale legăturilor tari și elemente de disonanță cognitivă. Astfel, potrivit homofiliei, indivizii preferă să 2. De exemplu, despre doi prieteni foarte apropiați se poate spune că sunt definiți de o legătură tare. A și B au o legătură tare dacă petrec mult timp împreună, se implică emoțional
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
proceselor psihologice care generează percepții distorsionate și pe consecințele acestora asupra deciziei de declanșare a conflictului militar. O contribuție importantă în înțelegerea proceselor psihologice au avut-o teoriile cu privire la imagini, stereotipuri și prejudecăți, și, nu în ultimul rând, teoriile cu privire la disonanță cognitivă și consistență. Astfel, imaginea de adversar, prejudecăți și stereotipuri cu privire la intențiile agresive ale unei națiuni sau ale unui stat pot afecta toate, în mod decisiv, felul în care un factor decident interpretează informația și ia decizia de a porni
Perspective asupra cauzelor şi transformării războaielor. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
sau ale unui stat pot afecta toate, în mod decisiv, felul în care un factor decident interpretează informația și ia decizia de a porni sau nu un război. De asemenea, un alt factor care merită luat în considerare ar fi disonanța cognitivă dintre viziunea liderilor politici asupra lumii și realitatea de pe teren, care i-ar putea predispune pe ultimii, în încercarea de a reduce ambiguitatea intolerabilă, să recurgă la soluții implicând aplicarea violenței față de terți. La nivelul individual de analiză, percepțiile
Perspective asupra cauzelor şi transformării războaielor. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
imagini conceptuale difuze, ale cărei ecouri îndepărtate fuzionează la limita unei lumi a irealului, a fantasticului. În mod adițional, sonoritățile chitarei apanaj indisolubil al idiomului muzicii flamenco le recunoaștem în parafoniile prelungite ale acordurilor cu septimă mică, în care amplificarea disonanței se realizează prin plasarea secundei mari la vocile superioare ale complexului sonor. Stridența rezonanțelor astfel rezultate stabilește corespondențe elocvente cu una dintre tehnicile specifice acestui instrument - rasqueado, modalitate prin care toate corzile sunt puse în vibrație, în mod simultan, producând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
observat meticulozitatea cu care sunt notate planurile dinamice aferente fiecărei voci componente, Debussy făcând apel la suprapunerea a două valori contrastante ffpp. Efectul aceluiași moment apare potențat, în mod suplimentar, de stridența sonoră rezultată din folosirea abundentă a secundelor mari. Disonanța acestora amplifică semnificativ forța de expresie a vârfului tensional și, implicit, impactul produs asupra auditorului. Finalul aduce risipirea până la evanescență a imaginii, înscriindu-se în aceeași sferă dinamică redusă (ppp - p în 47 de măsuri din totalul de 49) și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu disonanțele fugitive ale texturii armonice generează impresia de transparență. Libertatea improvizatorică decurge din concepția non-tematică a discursului proiectat într-o formă lansată (accelerare progresivă), precum și din asimetria structurilor metrice. Ampla utilizare a pedalei de rezonanță, acționată în corespondență cu dimensiunea variabilă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
preludiului furnizează un exemplu concludent al comuniunii de intenție receptată la nivelul tuturor parametrilor de scriitură. Astfel, observăm cum proiecția unei noi dilatări spațio-temporale se asociază ambitusului extins, alternării de registre, precum și stabilizării temporare în tonalitatea do major. De asemenea, disonanța secundelor mari accentuată de insistenta repetiție a acestora face ca stridența sonoră să alunece spre o adevărată violență acustică, amplificând în mod semnificativ impactul emotiv resimțit de auditor. Dar, imaginea acelei monumentalități copleșitoare se estompează curând într-o evanescență ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
singur sunet (), ca ultim efect acustic ce se dorește risipit apoi în tăcere (laissez vibrer - lăsați să vibreze). În acest sens, se impune reactivarea pedalei de rezonanță după finalul măsurii 58, în scopul de a elimina orice reminiscență sonoră a disonanței lui , care la rândul său beneficiase de un efect prelungit și amplificat prin menținerea sa peste octava arpegiată de . Astfel, interpretul va trebui să mențină apăsate toate sunetele, misiunea finală de distilare sonoră revenindu-i, în mod exclusiv, modalității de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trei evoluții contrapunctice, ce îndeplinesc funcții diferite la nivelul ansamblului, se distinge încă din debutul preludiului: motivul ostinato al „pașilor”, cu o puternică încărcătură psihologică; melodia, o melopee tânguitoare cu un evident caracter modal - eolian pe re; pedala sonoră, stabilind disonanțe sau relaxări armonice în raport cu evoluțiile celorlalte două planuri. Ritmul iambic al motivului ostinato, metafora „pașilor” stăpâniți de ezitare, apare proiectat ca o formulă expresivă încărcată de accepțiuni estetice, calitate semnalată cu elocvență de indicația suplimentară care o însoțește Ce rythme
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
forme de parafonie, conduce la ideea afirmării unei tonalități mai mult „indicative”, decât în sensul tradițional al termenului. Impresia unei așteptări temătoare decurge din plasarea evoluției sonore în spațiul registrului grav, iar „semnalul” amenințării ce se întrevede îl descoperim în disonanța tritonului do-fa#, estompată pentru moment de nivelul redus al dinamicii (pp). Afirmația motivului tematic reprezentând o înlănțuire mixturală de acorduri majore expusă în valori mari de durată, apare secondată de figurația în tremolo a registrului grav, ca metaforă a neliniștii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
25); pedala armonică. Cel de-al patrulea plan al discursului afirmă doar intervenții izolate pe parcursul avansării. Complexitatea agregatelor sonore se amplifică prin suprapunerea unei scări hexatonice anhemitonice (linia melodică ascendentă a planului superior) cu structura cromatică a ostinato-ului motivic. Disonanțele intervalelor de cvartă mărită sau sextă mărită ale acordurilor (planul superior) sunt subliniate expresiv de crescendouri repetate, ce determină fluctuații sonore subtile, integrate unei dinamici generale reduse (p). Construcția ritmică valorifică ritmul punctat al ideii tematice generatoare (măsura 2 - vezi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
difuza o pasiune dezlănțuită ce atinge de această dată limitele sentimentului rostit cu impulsivitatea instinctelor. Țesătura sonoră va sublinia, în mod adițional, această izbucnire impetuoasă prin avansarea pedalei ostinato spre registrul extrem grav (stabilindu-se pe rezonanța tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată de armură), aspect evidențiat, de altfel, și prin plasarea strategică a terței fa# la# în prim-planul acordului respectiv. Prezența ultimelor două acorduri cu septimă în poziția răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor proiectată în vârful acestora, amplifică aspectul enigmatic al imaginii sonore evocate. Această impresie devine unanim resimțită o dată cu apariția ulterioară a unei linii melodice predominant cromatice (desfășurată în sens descendent), precum și prin aportul sonorității disonante a intervalului de cvartă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în contextul structurii: două linii intermediare care prezintă la unison același motiv tematic principal de factură cromatică; pedale armonice ale sunetului do# plasate la vocile extreme ale scriiturii, explorând rezonanțele timbrale opuse ale claviaturii; pedala armonică ce menține cu insistență disonanța secundei mari () cu intenția obținerii unui efect de bruiaj acustic; o voce secundară cu același aspect predominant cromatic, în care configurația ritmică conservă, în mod frecvent, formula trohaică de bază, și care descrie un traseu contrapunctic expus în sens opus
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lipsa de complexe, deschidere și democrație, onestitate intelectuală și curiozitate intelectuală. Există și oameni care pur și simplu nu vor să discute această problemă. Nu îi interesează. Își închid orice fel de canale de intrare pentru informații care le produc disonanță cognitivă. Și se simt bine toată viață lângă o femeie pe care o desconsideră? Eu mă întreb cum de nu mor de plictiseală. Acceptăm că „vizualizarea” unei persoane este interesantă. Pentru cât timp? Poate o oră pe zi? Mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
civilizați și generoși, dar construim, în același timp, o lume a tăcerii și atunci când ar trebui să fim solidari cu binele sau, dimpotrivă, geloziei și condamnării atunci când cineva de lângă noi reușește. Autorul citat concluzionează: "Astfel, putem să vorbim despre fenomenul disonanței sociale la români, ca despre un fenomen psihosocial generalizat, care - în opinia noastră - reprezintă un semn clar al patologiei sociale, al conflictului și lipsei de colaborare și de solidaritate, atât de prezente în cotidianul românesc natural"1234. Înstrăinarea ca fenomen
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
determinate cultural) diferă, sunt posibile următoarele efecte: a. în plan semantic avem un "dialog al surzilor" ceea ce înseamnă că fiecare interlocutor decodifică mesajul celuilalt, prin intermediul propriului limbaj, adică nu "aude" decât ceea ce gândește el însuși, nu ceea ce gândește interlocutorul său (disonanța cognitivă); b. în plan psihologic intervine disconfortul psihic, și uneori, starea de exasperare de unde și tendința de evitare a contactelor cu "celălalt"; c. în plan pragmatic avem o cooperare disensuală, contradictorie, cu deschidere spre conflict. Comunicarea interculturală ne provoacă la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de indici de distanțare care îi permit co-enunțătorului să perceapă disonanța, să vadă că subiectul vorbitor nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în sânul celor două domenii este constant și revelator. Felul în care oamenii își îmbracă trupul și acela în care își înveșmântă gândirea sunt două fețe ale unei singure medalii. Cuvintele, ca și veșmintele, conturează un teren de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi reproșează lipsa aptitudinii "de a se lua el însuși în serios" și faptul că i-ar lipsi, de asemenea, "inteligența autoironiei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a termenului "oraș" în poemul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc în care poetul este prins). Gradația, acumularea de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o mașină, e ceva obișnuit să nu mai urmărească reclamele referitoare la modelele concurente, pentru a nu-și regreta alegerea. Diversiunea confirmării ține de un mod mai general de comportare al oamenilor care încearcă să evite momentele de îndoială. Teoria disonanței cognitive (Festinger, 1957Ă postulează că individul face în așa fel încât să nu existe incoerență între informațiile care ajung la el și părerile sale. Când o informație este în disonanță cu o părere (o credință, un comportament, etc.Ă, acest
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
al oamenilor care încearcă să evite momentele de îndoială. Teoria disonanței cognitive (Festinger, 1957Ă postulează că individul face în așa fel încât să nu existe incoerență între informațiile care ajung la el și părerile sale. Când o informație este în disonanță cu o părere (o credință, un comportament, etc.Ă, acest lucru creează o stare neplăcută pentru individ. Pentru a o evita, el încearcă să reducă disonanța modificând una din cele două poziții contradictorii, sau pe amândouă. Căutarea de informații care
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]