648 matches
-
socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la îndoială cerința modernă a universalității și necesității, fără a cădea într-un anarhism epistemologic. "Ea face posibilă convergența fără coincidență, concordanța care nu îngheață într-o impermeabilă asemănare și armonia care permite disonanța"826. Traducătoarea cărții așează acest proiect al lui Calvin O. Schrag în spațiul paradigmei de gândire holist-complementaristă, de care aminteam la începutul acestui capitol, alături de acele filosofii din ultima parte a secolului al XX-lea care urmăresc "cea de a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceva determină evaluări specifice (știu că cineva face lucruri bune, deci e de apreciat), dar și o anume evaluare determină însușirea de cunoștințe selective (plăcându-mi de cineva, caut și rețin date despre el dacă îl avantajează, și invers). Teoria disonanței cognitive aanalizat efectele discrepanței dintre atitudine și comportament. E important de reținutînsă că în oricare dintre aceste demersuri și situații (discordanță evaluări-evaluări, discordanță cunoștințe-evaluări, discordanță atitudine-comportament), până la urmă incongruența este la nivel mental, deci de ordin cognitiv. De aceea, expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
că în oricare dintre aceste demersuri și situații (discordanță evaluări-evaluări, discordanță cunoștințe-evaluări, discordanță atitudine-comportament), până la urmă incongruența este la nivel mental, deci de ordin cognitiv. De aceea, expresia mai frecventă pentru toate variantele teoretice menționate este aceea de teorie a disonanței cognitive, expresie utilizată inițial de Festinger (1957) în principal pentru a desemna restructurările cognitive ce derivă din discrepanța atitudine-comportament. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive este că, în măsura în care oameniiconstată o discrepanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cognitiv. De aceea, expresia mai frecventă pentru toate variantele teoretice menționate este aceea de teorie a disonanței cognitive, expresie utilizată inițial de Festinger (1957) în principal pentru a desemna restructurările cognitive ce derivă din discrepanța atitudine-comportament. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive este că, în măsura în care oameniiconstată o discrepanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât această stare creează mari tensiuni și disconfort psihic, ei se străduiesc să o rezolve. Iar una dintre căile principale de rezolvare este schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Sau, de exemplu, atunci când - forțat de anumite împrejurări- realizez un comportament contraatitudinal, există multe șanse să-mi revizuiesc atitudinea și să o fac consonantă cu situația și comportamentul dat. Studiile clasice, cu deosebire cele mai recente, subliniază că starea de disonanță nu duce automat - și nici măcar neapărat - la schimbare de atitudini. Ea produce însă o serie de destructurări și restructurări cognitive, de justificări și raționalizări, dintre care ne vom opri asupra justificării prin exceptare. În domeniul socioumanului sunt extrem de puține legile
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de dezirabilitate caracteristic itemilor etc. Probabil însă că nu funcționează în măsura în care este subliniată în literatura de specialitate. Ar fi de notat în acest sens că teoria consistenței cognitive, cu diversele ei variante (teoria sistemului de atitudini echilibrat, teoria congruenței, teoria disonanței cognitive), a fost elaborată și dezvoltată într-un anumit context cultural (SUA) și, mai ales, că experimentele de laborator ce o susțin s-au întreprins aproape exclusiv în rândul studenților - care, prin selecție și activitate, sunt înclinați spre gândire logică
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
dintre individ și societate. Important este să renunțăm la obișnuința de a-i trata ca entități distincte. Mai mult, psihologia socială, în latura sa experimentală, studiază conflictul ca inițiator al schimbării. În acest sens putem face apel fie la teoria disonanței cognitive a lui Festinger (1957), fie la teoria divergențelor de opinie în polarizarea colectivă a lui Doise și Moscovici (1984). Confruntată uneori cu stereotipii de gândire și acțiune, educația poate evidenția efectele nocive ale acestora: instalarea neîncrederii și a climatului
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
că acestea nu sunt singurele scopuri ale comunicării, dar pe acestea le consideră cele mai importante. 2. Tipuri de comunicare Actul comunicării se realizează prin intermediul imaginilor, noțiunilor, ideilor, având un conținut informațional facilitează manifestarea conduitelor umane afective, producând consonanță sau disonanță psihică, efecte de acceptare sau refuz, concordanță sau neconcordanță a trăirilor noastre. Cu ajutorul comunicării se pot transmite trebuințe, aspirații, imbolduri spre acțiune, fapt care ne arată existența unui conținut motivațional. Ca acțiune generic umană, comunicarea inițiază, declanșează sau chiar stopează
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe în care „rama” tabloului rămânea încă vizibilă, precum în cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și falsa „absconsitate” și „procedeul de bază” al realizării „cifrului de concrete numite greșit imagini”: ca un golf spitalul te învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum câinele de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
proceselor psihologice care generează percepții distorsionate și pe consecințele acestora asupra deciziei de declanșare a conflictului militar. O contribuție importantă în înțelegerea proceselor psihologice au avut-o teoriile cu privire la imagini, stereotipuri și prejudecăți, și, nu în ultimul rând, teoriile cu privire la disonanță cognitivă și consistență (vezi Jervis, 1976, pp. 58-113). Astfel, imaginea de adversar, prejudecăți și stereotipuri cu privire la intențiile agresive ale unei națiuni sau ale unui stat pot afecta toate, în mod decisiv, felul în care un factor decident interpretează informația și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau ale unui stat pot afecta toate, în mod decisiv, felul în care un factor decident interpretează informația și ia decizia de a porni sau nu un război. De asemenea, un alt factor care merită luat în considerare ar fi disonanța cognitivă dintre viziunea liderilor politici asupra lumii și „realitatea” de pe teren, care i-ar putea predispune pe ultimii, în încercarea reduce „ambiguitatea intolerabilă”, să recurgă la soluții implicând aplicarea violenței față de terți (Dougherty și Pfaltzgraff, 1971, pp. 224-230). La nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
variate de comportament explicit. În cazul când masa atitudinilor este subordonată unei singure valori, se spune că persoana are o orientare unică în viață. Relația dintre atitudinile individului nu este neapărat una de coerență logică. Există întotdeauna un grad de disonanță între atitudini. Un grad scăzut de corelare între atitudini determină un comportament inconsecvent ori un comportament rigid într-un domeniu sau altul. Atitudinile ocupă poziții variate de centralitate în sistemul sau subsistemul în care au fost integrate. Cele mai centrale
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
și valori Cercetări recente evidențiază că o atitudine ale cărei aspecte cognitive, afective și conative sunt congruente, prezintă o mai mare rezistență în fața unei tentative de influențare și orientează comportamentul ulterior al individului; în același timp pentru a evita disonanța, indivizii sunt, in general, motivați să stabilească un anume acord între diversele componente ale atitudinilor,în funcție de relația existentă între atitudini și valori În limbajul cotidian, noțiunii de valoare îi sunt asociate, în mod frecvent, două idei: a. ideea de
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
fie și să apară în ochii celorlalți consecvenți în ceea ce spun sau ceea ce fac, astfel încât atitudinile și acțiunile lor să nu mai fie discrepante (Heider, 1946 - modelul teoretic al echilibrului cognitiv, Osgood și Tannenbaum, 1995 - teoria congruenței, Festinger, 1957teoria disonanței cognitiveă. În cele ce urmează vom detalia doar teoria disonanței cognitive deoarece este una dintre cele mai bine reprezentate ale schimbării de atitudine în planul cercetărilor empirice, dar și al modelelor și explicațiilor alternative. Dincolo de toate acestea teoria a pus
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
spun sau ceea ce fac, astfel încât atitudinile și acțiunile lor să nu mai fie discrepante (Heider, 1946 - modelul teoretic al echilibrului cognitiv, Osgood și Tannenbaum, 1995 - teoria congruenței, Festinger, 1957teoria disonanței cognitiveă. În cele ce urmează vom detalia doar teoria disonanței cognitive deoarece este una dintre cele mai bine reprezentate ale schimbării de atitudine în planul cercetărilor empirice, dar și al modelelor și explicațiilor alternative. Dincolo de toate acestea teoria a pus în evidență importanța componentei comportamentale a atitudinii, unitatea atitudinii manifestată
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
și comportament. Consistența cognitivă este o stare psihologică în care cognițiile, atitudinile și comportamentele unei persoane sunt compatibile între ele. Festinger susține că atunci când această motivație de a menține consistența cognitivă este prea puternică, se poate ajunge la comportamente iraționale. Disonanța cognitivă este o stare psihologică neplăcută care apare atunci când oamenii se confruntă cu două cogniții contradictorii. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive este că, în măsura în care oamenii constată o disonanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât această stare
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
susține că atunci când această motivație de a menține consistența cognitivă este prea puternică, se poate ajunge la comportamente iraționale. Disonanța cognitivă este o stare psihologică neplăcută care apare atunci când oamenii se confruntă cu două cogniții contradictorii. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive este că, în măsura în care oamenii constată o disonanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât această stare creează mari tensiuni și disconfort psihic, ei se străduiesc să o rezolve. Iar una din căile principale de rezolvare este schimbarea
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
consistența cognitivă este prea puternică, se poate ajunge la comportamente iraționale. Disonanța cognitivă este o stare psihologică neplăcută care apare atunci când oamenii se confruntă cu două cogniții contradictorii. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive este că, în măsura în care oamenii constată o disonanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât această stare creează mari tensiuni și disconfort psihic, ei se străduiesc să o rezolve. Iar una din căile principale de rezolvare este schimbarea de atitudini. Paradigma clasică a disonanței a fost
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
constată o disonanță între atitudinile lor sau între atitudini și comportamente, întrucât această stare creează mari tensiuni și disconfort psihic, ei se străduiesc să o rezolve. Iar una din căile principale de rezolvare este schimbarea de atitudini. Paradigma clasică a disonanței a fost elaborată în urma unui experiment al lui Festinger și Carlsmith (1959ă și a fost denumită „paradigma acordului forțat”. Paradigma disonanței este prin excelență o „teorie a justificării”, ( efortului, deciziilor dificile, comportamentelor discrepante cu atitudinileă, iar schimbarea de atitudine ce
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
se străduiesc să o rezolve. Iar una din căile principale de rezolvare este schimbarea de atitudini. Paradigma clasică a disonanței a fost elaborată în urma unui experiment al lui Festinger și Carlsmith (1959ă și a fost denumită „paradigma acordului forțat”. Paradigma disonanței este prin excelență o „teorie a justificării”, ( efortului, deciziilor dificile, comportamentelor discrepante cu atitudinileă, iar schimbarea de atitudine ce survine este prețul plătit acestei nevoi de justificare. După cum se poate observa, teoriile consistenței permit predicția schimbării atitudinale în sensul echilibrului
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
predată este semnificativ mai negativă în cazul retestării decât în cazul testării. Atitudinea față de disciplina de studiu este semnificativ negativizată de eșecul într-o sarcină specifică anterioară. Efortul depus de subiect și eșecul în sarcină sunt disonante, iar reducerea acestei disonanțe pe care pe resimte elevul nu poate fi realizată decât prin modificarea atitudinii față de sarcină, eșecul nefiind modificabil pe termen scurt. Așa încât, ca o consecință firească a reducerii dinonanței cognitive, elevul adoptă o atitudine mai negativă față de disciplina de studiu
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
pentru abolirea unor coduri de moralitate... Poate că nu există o "instituție" mai emblematică pentru anii Republicii de la Weimar decât cabaretul. Loc de confluență al satirei politice, sexualității exacerbate și al unui nou limbaj muzical amestecând sonorități de jazz și disonanțe strauss-iene, cabaretul este un punct de referință pentru literatura, plastica și arta cinematografică a vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile grupate sub semnul Noii obiectivități nu reprezintă un grup unitar. Artiștii pe care i-a
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
de concert este diferit față de cel obținut în studio. Partea de background, unde sunt mai mult efecte decât acompaniament, a fost mult mai prezentă decât în înregistrare, pe secțiunile „Paganiniana”, aproape înghițind sunetul solistului, în special în pasajele de pizzicato-staccato . Disonanțele din partea de „raga“ au devenit parte constitutivă a modului la Stroe, iar solistul nu trece prin ele, așa cum se întâmplă îm muzica indiană, ci trebuie să le cânte, să insiste pe microtonii. Csendes reușește din plin acest lucru, diferențele intonaționale
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
în diferite momente. Ca o notă distinctă a transdisciplinarității se remarcă transferul terminologic dintr-un domeniu în altul precum cel exemplificat de concepte ca „metabolism”, „investiție”, „ierarhie”, „celulă”, „membrană”, spațiu (fizic, social etc.), structură (culturală, atomică, lingvistică sau violență structurală) „disonanță”, „energie” etc. Se pare că valoarea cognitivă a unui concept este indicată de aplicabilitatea sa transdisciplinară. Dar această vitalitate conceptuală este hrănită de creativitatea științifică și artistică. Cred că în procesul dezvoltării și schimbării paradigmelor (Kuhn) se modifică și dinamica
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
clișeele vechilor interpretări se impune și la nivelul înțelesurilor metaforice. Căci diferența între simbolism și expresionism nu este decît marginal terminologică. În realitate simbolismul ornamentează realul, supralicitează imagistic (pînă la incantație) posibilitățile limbajului, pe cînd expresionismul înclină spre grotesc și disonanță, altfel spus concentrează, simplifică, stilizează existența, dă prioritate unor proclamații anticonformiste, antirăzboinice, antiburgheze (în sensul ostilității față de cei ce desfigurează visul). Două articole apărute în urmă cu cîtva timp în România literară, constată, odată mai mult, că la Bacovia "principalele
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]