1,253 matches
-
inspirația pare să se autohtonizeze, însă motivele, reduse la chintesență, sunt simple pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii. G. a mai publicat unele poeme disparate și, în 1939, un grupaj ce relevă o tentativă de înnoire, năzuind să se instaleze în zona de confluență a visului și realității. Tălmăcirile strânse în Duh de basm, din Paul Claudel, Jules Supervielle, François Mauriac, Georges Duhamel și Léon-Paul
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
prelucrate cu minuție. O artă remarcabilă a montajului reține în schimb atenția în O sută de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei epice adună și împletește abil firele - la alți autori disparate - ale fabulației, metaliteraturii, istoriografiei, actualității politice și livrescului în textura uneia dintre puținele cărți optzeciste care validează cotitura postmodernistă târzie și mai curând anemică a literaturii române. Două lucruri sunt cu adevărat notabile în acest roman, imposibil de povestit sau
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
epopeei (1919) adună tot ceea ce H. a publicat în zilele războiului, între februarie 1917 și martie 1918, în cotidianul „România”, scos la Iași de Mihail Sadoveanu. Sunt gândurile unui intelectual modern, căruia evenimentele tragice nu-i întunecă dreapta judecată. Note disparate, așternute sub imperiul actualității, se transformă pe neștiute într-un eseu dedicat conflagrației mondiale, coerent, scris cu eleganță și înălțime a perspectivei, cu multe observații profunde. Dintr-o eventuală istorie a eseului nu vor putea lipsi nici Călătorul romantic (1938
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
1980, PEN-Clubul german avea 80 de membri În RDG și 480 de membri În RFG. Volumul lui Vasile C. Dumitrescu (1997) nu este propriu-zis o istorie, ci o culegere de documente, Între care unele schițe ale unei istorii posibile. Tentative disparate din partea unor protagoniști ai exilului cultural merită de asemenea semnalate: volumul de interviuri al Silviei Constantinescu (1995), precum și numărul consacrat „exilului” de revista Secolul XX (1997/1998), În special articolele semnate de Monica Lovinescu și de Sorin Alexandrescu. S-au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
altor culturi, „iconarul” L. își nutrește sensibilitatea precumpănitor descriptivă din izvoarele folclorului. Din acesta, cu bună intuiție, ia mai ales imagini de mare forță, comparații și metafore „revelatoare”. Nota personală, la care ajunge treptat, provine din juxtapunerea unor elemente aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
simultaneitate, iar istoria a cedat În față unui acum care se schimba În mod continuu. Geografia, la rândul ei, nu mai este văzută În mod continuu și În termenii distanțelor, ci ca pe un melanj de tipare care grupează locuri disparate În activități comune. De exemplu, regiuni ca Baden-Württemberg, Rhônes-Alpes, Lombardia și Catalonia sunt acum unite prin rețele comerciale, sociale și politice strânse care depășesc frontierele statelor-națiune existente 1. Multe regiuni din Europa au legături foarte strânse cu alte regiuni aflate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
civică În perioada statelor-națiune - sunt depășite. Sunt Înlocuite cu un număr de povești mai mici, fiecare o reflecție a perspectivelor și obiectivelor diverselor grupuri constitutive. Mandatul și misiunea Uniunii Europene sunt acelea de a găsi un numitor comun Între grupuri disparate și a pune bazele atât unui dialog În desfășurare cât și unui consens periodic, care să le facă să progreseze Împreună sub forma unei comunități, chiar dacă Își mențin identitatea individuală. „Unitate În diversitate” este sloganul neoficial al noii Constituții Europene
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a rezumat-o astfel: „Ceea ce avem este o tendință către un nou model de apartenență ancorat În noțiunile deteritorializate ale drepturilor persoanei”20. Cetățenia transnațională ar putea ajuta la formarea unui nou sentiment de apartenență pentru toți indivizii și grupurile disparate, care nu se mai simt În largul lor ca cetățeni exclusivi ai unei anumite țări cu toate limitele și constrângerile politice care Însoțesc afilierea teritorială În era globală. Cetățeanul Uniunea Europeană este primul din lume căruia i se garantează drepturi universale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi reprezentați și recunoscuți. Rețelele de guvernare pe mai multe niveluri sunt ca niște uriașe laboratoare pentru explorarea empatiei. Acest nou forum de guvernare reușește numai În măsura În care toți participanții pot comunica și empatiza cu aspirațiile și situația celorlalți. Armonizarea intereselor disparate depinde, În mare măsură, de acceptarea luptei comune pentru recunoaștere. Drepturile universale ale omului, la rândul lor, codifica recunoașterea. Nu sunt nici mai mult nici mai puțin decât o exprimare a acceptării „celuilalt”, fie ei femei, minoritari, membrii ai altor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o metodă inedită de strângere a datelor care îl interesau pentru munca sa: el denumea aceastămetodă „monstrul”. În esență, așa cum relatează J. Guitton, „tot ce îi trecea prin minte era adunat, înregistrat, nimic nu se putea pierde și aceste fragmente disparate, de o calitate foarte diversă... ajunseseră să alcătuiască o masă considerabilă și informă căreia îi dăduse o denumire foarte potrivită: monstrul” (apud Simonet, 2000, p. 88). Este evident că o astfel de activitate poate fi foarte potrivită atunci când suntem implicați
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestea -, care pentru vorbitorul persuasiv are o mare importanță (dacă vreți să spuneți audienței ceva ce contrazice tabela sa valorică, spre exemplu, nu veți începe direct cu aceasta, ci le veți oferi mai întâi o serie de evidențe și argumente disparate care abia după ce au fost acceptate de audiență vor fi strânse în afirmația care le contrazice tabela de valori); - înțelegerea credințelor audienței dumneavoastră (anumite credințe centrale vor fi mai greu de schimbat decât unele periferice și de aceea este bine
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și să le folosească într-un mod pozitiv și coerent; un asemenea demers îl va conduce spre modul în care emițătorul a dorit să prezinte respectivul conținut. Mai precis, este necesar nu doar ca receptorul să rețină elemente-cheie importante, dar disparate, fără o legătură structurantă între ele, ci să-și însușească și procedeul prin care transmițătorul a pus în relație aceste elemente (care caracterizează în fapt amprenta personală, de interacțiune a ascultării). Când ascultăm pentru a reține informații, putem folosi una
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
26, din care primele trei nu apar și în greacă și nu îi aparțin lui Isaia; unele manuscrise conțin pînă la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs variază mult; fiecare discurs e o compilație de materiale disparate, care pot fi ușor deplasate. La baza culegerii stă o colecție întocmită de Petru, discipolul lui Isaia, așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și acesta e un lucru foarte important, care dovedește atenția pe care a acordat-o respectivei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile ei esențiale. Alte elemente ale Istoriei bisericești se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, în Patimile Sfîntului Artemie, care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau în diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori într-o compilație tîrzie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
informațiilor despre realitate. Roman al așteptării, La inima fermecată (1995), apropiat întrucâtva de scrierile autorilor din Școala de la Târgoviște, în care tehnica narativă reprezintă chiar substanța operei, urmărește existența apăsătoare a două femei marcate de neliniște, singurătate și neîmplinire. Fragmente disparate de realitate sunt montate discontinuu prin procedeul flashului cinematografic, iar naratorul se mulțumește să înregistreze cu precizie ceea ce intră în câmpul său vizual, fără a oferi o percepție unificatoare asupra lucrurilor și fără a urmări sensul de profunzime al evenimentelor
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
autorii, citatele și concluziile lui Lindqvist (pe care Îl citează deseori). Teozofia a mizat, pernicios, pe negarea tradiției retorice europene și asiatice, și a originilor epistemologice ale funcționării ei. În cel mai bun caz, din istoria metafizicii a preluat elemente disparate, un fel de categorii supuse refolosirii grosiere. Și totuși e de admis că problema rămâne considerabil mai complicată, recrudescențele teozofice sau măcar minime simpatii apărând pretutindeni unde mai degrabă nu te-ai aștepta. Chiar și Musil, bunăoară, scria În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când de un imagism de tip oniric, cu metafora cel mai adesea oximoronică. Construcția poemului, în ansamblu, urmează „logica” notației disparate, vizând reconstituirea, din părți dezmembrate, a unei emoții, a unei stări, atmosfere, în ceea ce au acestea esențial. Principiul ordonator pare a fi simplitatea - vizionară, realistă ori ludică, așa cum se va spune în Definiție mincinoasă, din Memorial cu păianjeni și fructe
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
obicei într-un registru lexical nominal, dar și spre abstractizare. În Factorul Șarpe frapează lirismul lacunar, aluziv, vizibil și în construcția, inclusiv grafică, a poemelor. Emoția, din ce în ce mai difuză, se obscurizează senin, în consemnarea oarecum detașată, uneori ludică, a unor obiecte-realități disparate, interioare sau exterioare: „respirația ta liniștită, zâmbetul așternut,/ insular...// prin fereastră,/ pe patina discretă a tabloului,/ lumina cade oblic” (Nox). Poemele din Memorial cu păianjeni și fructe, organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
unei poezii de factură autobiografică, nu lipsită de un element etic, predispusă către o confesiune „prozaică”, unde lirismul, frecvent reținut, melancolic-contemplativ, ia forma unei înregistrări a cotidianului interior și exterior, printr-o acumulare de detalii mai mult sau mai puțin disparate, care eliberează, la un moment dat, emoția. SCRIERI: Fericit precum mirele, Iași, 1984; Privighetoarea, Iași, 1989; Viață publică, Piatra Neamț, 1995; Proză, domnilor, proză!, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Fericit precum mirele”, CRC, 1984, 39; Laurențiu Ulici, Memorie și respirație
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă tehnica - recompunerea imaginii realului din fragmente disparate - nu aduce noutăți în planul structurii, poemele se disting prin naturalețe, prin firescul lor. Surprinde trecerea dintr-un registru în altul, de la jocurile de limbaj la imaginea frustă sau la inserția unui detaliu șocant, prin care lirismul scurtcircuitează un poem
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
important personaj, care se comportă nu ca victimă, ci, pur și simplu, ca un umil profitor (Oamenii pe care îi cunoșteam) - sau de resemnare din partea unui soț care își reprimă, prin jocul sorții, „surâsul” (Surâs interzis). Alteori, din fragmente aparent disparate, ce nu par a avea vreo legătură unele cu altele, se reface traiectoria vieții unor tinere, fiecare cu împlinirile și neîmplinirile ei, dar totul relatat pe un ton firesc, fără patetism (Nouă luni - sau zece). În schimb, idilismul pătrunde în
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
nosografiei uzuale (cazul-limită fiind transnosografic), fie că se referă la raportul „normal-patologic”, situație în care „cazul-limită” trebuie considerat fie „subnormal”, fie „perinormal”. Ceea ce caracterizează o „persoană-limită” sau un „caz-limită” este un tip de semiologie disidentă (atipică, amorfă, mixtă, împrumutând elemente disparate). Ceea ce este afectat în toate „cazurile-limită” este identitatea subiectului. În cazurile clinice, simptomatologia are un caracter patologic, exprimând o modificare funcțională sau structurală a subiectului legată de o anumită cauză, considerată factor patogen. În cazurile-limită, simptomatologia este dominată prin intrarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Sorin Ciulli), Corturi în Pamir (1965). Odată cu publicarea romanelor Singur contra mea (1967) și Stații în câmpiile dezordinii (1969), foarte deosebite ca factură, abandonează reportajul în favoarea prozei de introspecție. Primul, scris dezinvolt, presărat cu expresii argotice, reface în secvențe aparent disparate viața unor sportivi aflați în cantonament. Protagonistul, Filip Halunga, intelectual printre sportivi și sportiv printre intelectuali, este singurul care nu își găsește locul potrivit, ascunzându-și sensibilitatea sub o mască de cinic. Celălalt roman, care, sub raportul formulei narative, e
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
comprimării sau proiecției în timp, epilogurile reprezintă bruiaje constante ale logicii realiste și instrumente ale relativizării ironice. Scriitorul nu este în primul rând ceea ce se numește un bun psiholog, ci un excelent observator de detalii, absorbite fără montură, de preferință disparat. Puzzle ingenios al unor relații inconfortabile, proza lui T. oferă lecturii confortul inteligenței vii și vulnerabile prin luciditate. SCRIERI: Povestiri diferite, București, 1968; Noiembrie viteză, București, 1975; Banda lui Möbius, București, 1978; Istoria unui obiect perfect, București, 1981; Mihai, stăpânul
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
infinită/ se contopise-n trupul” lui, poetul T. plânge „adânc pân-la fiori”, cu o viziune sumbră, fără aderență la prezent, cu disponibilitate pentru reverii paseiste, ca în prima parte a volumului Comornic. Din călătoria onirică în trecut alege câteva imagini disparate, pictând tablouri cu evidente virtuți plastice, stranii și întunecate, ce par, totuși, să vorbească despre o mare tristețe, despre „ceva gingaș, sfielnic, ca un suflet, ca un fum”. Temele, peisajele se schimbă, dar stările eului atestă aceeași trăire agonică: un
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]