3,286 matches
-
propriu pentru a iubi gloria, pentru a întreprinde mari acțiuni, iar, în același timp, să fie îndeajuns de indiferenți ca să renunțe de bună-voie la răsplata muncii lor; același principiu ar trebui să-i facă să merite lauda și s-o disprețuiască. Aceasta ar însemna să cerem prea mult oamenilor; le facem o mare onoare presupunînd că trebuie să aibă asupra lor înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
despre italieni în special. Or, ceea ce reiese clar, chiar la o lectură superficială a Principelui, este pesimismul profund al lui Machiavelli în fața naturii umane. Ca toți aceia care au avut ocazia unor continue și diverse relații cu semenii lor, Machiavelli disprețuiește oamenii și are plăcerea de a ni-i prezenta cum voi arăta în aspectele cel mai negative și mai îngrozitoare. După Machiavelli, oamenii sînt josnici, mai legați de bunuri decît de propriul sînge, întotdeauna gata să-și schimbe sentimentele și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pe plan uman, cum aceste texte există, cum ele sunt publicate și avem acces la ele, în original sau în traduceri de primă mână, mi se pare omenește și intelectualicește necinstit să le ignorăm ori, și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
văd ce căutau aici, pe vârful muntelui (și eu cu ei împreună, proastă ce eram! De ! Cap sec de sămânță neagră ! mi-ar fi zis firimiturile de pâine din buzunar... Dar se vede treaba că alea așa de tare mă disprețuiau, că nici nu se gândiseră să-mi vorbească vreodată... Da' acu' era târziu... Mintea de pe urmă o fi bună la oameni așa auzisem da' mie nu-mi folosea... ...Și cum stăteam așa, l-am văzut pe cel care mersese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
are formă, are suflet, are corp. Întunericul e puternic. Nimic nu-i rezistă. Decât acel ceva ce i se opune. Acel ceva peste care Întunericul trebuie să treacă din punct de vedere spiritual. De nu o face, Întunericul se va disprețui. Întunericul să-l învingă prin sine, astfel încât și acel ceva să învingă. Astfel încât cele două entități să fie indisolubile. Acel ceva, Lumina, îi dă Întunericului un loc numai al său. Un loc deosebit ce să îi dea Întunericului dorință. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Matei cu relatarea faptelor. Era și o bună aviatoare. —Ca Smaranda Brăescu a noastră, completează Cecilia. —Voia să se angajeze în aviația militară. A dus o activitate de spionaj și contraspionaj în timpul primului război mondial, aducând servicii importante Franței. Nu disprețuia acest gen de muncă, socotind că războiul este război. Soțul ei a murit pe front și ea aflat aceasta printr-o scrisoare în care i s-a trimis „Crucea de război” cu care fusese decorat Henri Richer. A trecut prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă constitutivă era. Se socotea ca fiind cel mai greu de mulțumit om, pe care l-a cunoscut vreodată umanitatea. Și nu era departe de adevăr. Iar, dintre toate fleacurile, ce îl înconjurau, dorința pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gândeau și filosofii din Antichitate. Ah, câtă dreptate aveau cu toții! Victor stătea mut în năucire, la auzul acestor vorbe. Pesemne, își dădu seama că și el făcuse, în trecutul lui, parte din aceeași categorie de oameni, oameni pe care îi disprețuia Maria cu atâta forță, în care glăsuiește ignoranța și care o condamnaseră pe femeie la temnița sufletească, în care se găsea ea acum. Astfel, acestuia i se formase un nod în gât, care începuse a-l sufoca teribil și, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prevăzut pentru ca fumătorul să își așeze țigara încă aprinsă? Probabil că mulți dintre noi nici nu și-au pus problema că și "așa ceva" poate purta un nume. Ei bine, japonezii și-au pus-o. Există, cred, limbi mai leneșe, care, disprețuind aristocratic zelul ingineresc de a clasifica și schematiza, plutesc într-o vagă legănare asupra lucrurilor, recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cămila, după cum ne-a spus Mântuitorul. (Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XVI) Sfântul Apostol Pavel, mai mult decât oricare altul, s-a războit cumplit cu aceia, care țineau morțiș la datinile străbune, dar disprețuiau ori nu-mplineau de loc poruncile lui Dumnezeu, atât pe cele din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
interese trecătoare; altul râvnei de a dobândi ranguri, sacrificându-și demnitatea de om și întreaga-i personalitate; altul, urând și invidiind presupusa fericire a altora; altul, iubind cearta și făurind tot felul de // intrigi; altul, fiind împotriva orânduirilor sociale; altul, disprețuind idealismul puținelor inteligențe; altul, opunându-se la tot ceia ce este inovație și nu face parte din puterea obiceiului sau a tradiției; altul, părându-i-se că tot Universul se reazemă pe umerele său și că el, singur, este îndrituit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
umilite ale altora. Au trecut de atunci 1905 ani! Omenirea nu și-a găsit busola vieții, e încă dezorientată și fără ideal fixat; fiara instinctelor sălbatice din om stăpânește încă și azi cu putere-nfricoșată, căci Evanghelia lui Iisus este disprețuită și chiar necunoscută multora, iar pacea și înfrățirea dintre oameni propovăduite de El, sunt ocolite cu dibăcie și socotite utopii ridicole. Și să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Trupul și Sângele lui Hristos trebuie să ne facă milostivi față de suferințele semenilor noștri pentru care Mântuitorul S‐a născut, a pătimit, a murit și a înviat. „Vrei să cinstești Trupul Stăpânului? ‐ spune Sfântul Ioan Gură de Aur ‐, nu-L disprețui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl lași gol, tremurând de frig. (...) Cinstește-L deci, împărțind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
înțeleagă cum de-i suportă comportamentul de mahala. Acest "prieteșug" e singurul cusur, "acela însă de neiertat", pe care i-l atribuie lui Pașadia: "și totuși pe altcineva nu găsise ca să și-l facă tovarăș Pașadia care de altmintreli îl disprețuia fățiș, jicnindu-l și umilindu-l fără cruțare de câte ori se ivea prilejul". Punerea lui Pirgu față-n față cu moartea, mai mult, cu moartea tatălui, e un test de sensibilitate. Totuși, chiar admițând ipoteza lui Ovidiu Cotruș enunțată în Opera lui
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
filme americane difuzate pentru asigurarea audienței) sunt nu subtitrate, ci dublate, invariabil în limba rusă, astfel încât în locul expeditivului "OK" se poate auzi calmul "harașo". Pe străzi, cei mai mulți dintre tineri, chiar și îndrăgostiții, vorbesc în limba rusă (ceea ce nu e de disprețuit, întrucât rusa e limba lui Tolstoi și a lui Dostoievski, dar e foarte întristător, întrucât ne aflăm în spațiul limbii române, care la rândul ei e limba lui Eminescu și a lui Caragiale). Vânzătoarele de la magazine îți răspund invariabil în
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
și cu "ie-te-te!", dar m-am și "miticizat" dincolo de orice cotă admisibilă... Bernard Shaw spune că "e imposibil ca un englez să deschidă gura fără să-i facă imediat pe alți englezi să-l urască ori să-l disprețuiască." Sper, cu toate acestea, că noi, românii, n-am ajuns încă să ne detestăm doar pentru felul în care pronunțăm cuvintele. Avem atâtea alte motive să ne dorim unii altora moartea!
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
de elenism pe care unii cârmuitori puteau să o asimileze a fost redusă. Ei i-au acuzat, fără distincție, pe fanarioți că au fost obscurantiști și că ne-au vândut otomanilor, deși suzeranitatea Divanului fusese impusă încă de pe la 1500. Îi disprețuiau pe fanarioți pentru că favorizaseră impunerea elementului grecesc, dar uitau că Academiile Domnești de la București și Iași - în fapt, centre de învățământ grecești - fuseseră întemeiate de către străluciți domnitori neobizantini, fanarioți înainte de fanarioți, de stolnicul Constantin Cantacuzino (1688) și, respectiv, de Antioh
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei sînt aduse de te miri unde, pe șaua unui ca și cum. Ci, mai degrabă, pentru că luciditatea ei de manifest îmblînzit disprețuiește deopotrivă trecutul, și viitorul. Pe primul, pentru naiva lui orbire întru lumini, pe celălalt fiindcă, la drept vorbind, nu există. Ce rămîne din lumea de mîine? Coșmarul lumii de ieri. Carevasăzică, prezentul. Cînd "tu nu poți privi la chinul din
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
în miez de noapte spărgea ușa cu toporul/ Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul." Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): "Înpăimântat de propria-i lumină/ se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână./ Disprețuise, până ieri, șederea,/ odihna bună, chiar și mierea." Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): "Doamne cu piciorul ridicat,/ Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple/ Fluturând, vă întreb unde este oare/ Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
zilei, 18.05.2009). Cuvântul poate intra și în tiparul superlativului familiar-argotic: "panaramă de panaramă" (zoso.ro, 6.01.2009). Mai frecventă este utilizarea ca epitet injurios - nu dintre cele mai grave - pentru o persoană: cel care stârnește râsul e disprețuit, dar cu o anume îngăduință. Cuvântul intră, astfel, în construcții de tipul "prostul/haimanaua de cutare": "panaramă de antrenor" (dinamovisti.mysport.ro, 12.09.2008); "M. I. a declarat că Z. nu va primi nici un ban de la F.C. Timișoara și
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]